Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR - - 19.03.2009
DECIZIA PENALĂ NR. 291/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
- SERVICUL TERITORIAL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 181/PI/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită anexarea la dosar a declarațiilor părților vătămate, și care au fost audiați la parchet pentru a dovedi că inculpatul nu are nici o implicație în săvârșirea faptei.
Procurorul nu se opune cererii formulate, dar arată că declarațiile sunt la parchet și acest lucru duce la amânarea cauzei.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului deoarece instanța urmează a se raporta la starea de fapt avută în vedere la data formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar arătând că în sarcina inculpatului s-a reținut o greșită stare de fapt, părțile vătămate au declarat că inculpatul nu este vinovat, Mai arată că din acte medicale rezultă că inculpatul în seara respectivă era la spital internat, inculpatul nu prezintă pericol social, nu poate influența martorii.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 181/PI/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 160 ind. 2.ps Cod Penal-a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 02.03.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1602alin.1 C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat au ca limită pedeapsa cu închisoarea ce nu depășește 18 ani. Totodată, a mai menționat că nu există date din care să rezulte că punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar ar avea ca rezultat săvârșirea de alte infracțiuni, precum și faptul că, faptele reținute în sarcina sa și pe care nu le recunoaște ar fi fost săvârșite cu mult timp în urmă, organele de urmărire penală au avut tot timpul la cunoștință de aceste fapte penale care nu au fost săvârșite de el și nu au luat în toată această perioadă nici o măsură împotriva sa, în tot acest timp persoana sa nefiind un pericol social și neexistând indicii că ar putea comite alte fapte de natură penală.
Cererea a fost redactată de apărător și însușită de inculpat, la termenul de judecată din 04 martie 2009 care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 25/D/P/2008 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial T.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că:
Prin încheierea penală nr. 20/CC/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, față de inculpatul și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.02.2009- 19.03.2009.
În motivare s-a reținut că inculpatul, încă din anul 2006, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea unor acte de violență la comandă și alte fapte de intimidare, a racolat, îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către mai multe tinere, trăgând foloase de pe urma acestei activități.
În concret, s-a arătat că inculpatul la data de 30.10.2008, împreună cu alți membrii ai grupării, prin acte de violență și amenințare, au sechestrat părțile vătămate și, pe care împreună cu inculpatul, le-a transportat în portbagajul mașinii până la marginea municipiului T, unde a continuat să-i agreseze în scopul de a obține suma de 15.000 Euro drept despăgubire pentru mașina pe care inculpatul a cumpărat-o și nu a putut fi înmatriculată datorită intervenției celor doi.
De asemenea, la data de 07.05.2008, împreună cu alți membrii ai grupării infracționale, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu bâte și săbii asupra părții vătămate, pe care ulterior l-au sechestrat și transportat e la domiciliul său în scopul de a fi plătiți cu suma de 2.000 Euro, pentru ca la începutul lunii mai 2008, împreună cu un alt membru al grupării infracționale, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele asupra părții vătămate cu scopul de a le fi achitată o datorie de 4.000 Euro.
Inculpatul este acuzat în dosarul nr. 25/D/P/2008 al T, de săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj și proxenetism, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, de proxenetism, prev. de art. 39 alin.1 și 2.Cod Penal, de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj, prev. de art. 189 alin. 1,2,5 și art. 194 alin.1
Cod PenalS-a considerat că la dosarul cauzei există suficiente indicii din care rezultă faptul că inculpatul este posibil să fie cel care face parte din grupul infracțional din care fac parte și ceilalți inculpați.
Instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului. Acesta a precizat că știe că inculpații, participă la operațiuni de recuperare de bani, primind ordine în acest sens de la inculpatul, el personal vânzându-le acestora "ponturi" în vederea obținerii de sume de bani.
Această declarație poate fi coroborată cu declarația martorului, care a menționat că îi cunoaște pe inculpații, și, aceștia ocupându-se de recuperări de datorii și camătă, el personal participând la o "acțiune" a acestora la o benzinărie din
De asemenea, fiind audiată în cursul urmăririi penale, concubina inculpatului, numita, a precizat că inculpatul i-a mărturisit că se ocupă de recuperări de bani pentru diferite persoane, fără a-i indica numele acestora
Potrivit declarațiilor părții vătămate, prin intermediul unor prieteni pe care îi cunoștea, inculpatul i-a solicitat să-l ajute la înmatricularea unei mașini. Partea vătămată a refuzat pentru că nu i-au fost plătite serviciile, dar mașina a fost dusă la de către fratele numitei. Înmatricularea nu a fost posibilă întrucât mașina figura ca fiind furată, ceea ce a determinat nemulțumirea inculpatului. Pentru a se răzbuna, acesta, împreună cu inculpatul și alte persoane, au așteptat partea vătămată la intrarea în Când a oprit mașina, partea vătămată a menționat că a fost atacat de către cei doi inculpați, lovindu-l cu bâtele până ce l-au adus în stare de inconștiență și i-au fisurat două coaste. Partea vătămată a menționat că și însoțitoarea sa a fost bătută de alți doi indivizi pe care nu-i cunoaște, iar în final inculpații i-au cerut o sumă de 15.000 euro drept despăgubire pentru mașina pe care nu au putut-o înmatricula.
Pe considerentele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul, împreună cu alte persoane să fie implicate în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, precum cele de care au fost acuzați.
Totodată a considerat că referitor la împrejurările cauzei și persoana inculpaților, lăsarea acestora în libertate, reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, respectiv există indicii legate de implicarea inculpatului împreună cu alte persoane la comiterea unor fapte grave de violență, că acesta sfidează autoritățile, considerând că nu poate fi sancționat împreună cu celelalte persoane.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie ( cauza Letellier contra Franței), în sensul că arestul preventiv al unei persoane se impune în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, activitatea infracțională poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Având a se pronunța cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.C.P.P. însă este neîntemeiată și a fost resppinsă ca atare din următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv, cu motivarea reținută mai sus, pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, cu o periculozitate ridicată, cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
În plus, există indicii că acesta împreună cu alte persoane ar fi desfășurat activități violente care se pot circumscrie în sfera unor infracțiuni de care a fost acuzat.
Prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță, în contextul în care arestarea preventivă ca măsură nu ar mai fi imperios necesară.
Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice, ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate sub control judiciar.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Pericolul pentru ordinea publică, fiind încă actual impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 181/PI/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 02.03.2009 a declarat recurs, prin apărător, inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr. - din 19.03.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales al inculpatului recurent, conform concluziilor din partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, conform art. 3856alin. 3.pr.pen. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a considerat în mod corect că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 1602alin. 1.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Or, una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului recurent prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, este pedepsită de lege cu închisoarea de la 5 la 20 ani.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru relațiile privind conviețuirea socială, libertatea, sănătatea și chiar viața cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor pentru care este cercetat inculpatul (aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1, 2 și 5.Cod Penal, șantaj prev. de art. 194 alin. 1.Cod Penal și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2.Cod Penal), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent (față de numărul și modul de săvârșire a faptelor; numărul persoanelor implicate în activitatea infracțională; cantitatea de droguri traficată; lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională.
Potrivit art. 1602alin. 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Instanța de recurs observă că scopul procesului penal și buna lui desfășurare impun menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, astfel încât nu se justifică liberarea acestuia sub control judiciar.
În ceea ce privește respectarea duratei rezonabile a arestării preventive, instanța apreciază că trebuie avută în vedere gravitatea și consecințele infracțiunilor cu privire la care există indicii că ar fi fost săvârșite. Astfel, interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acestora, prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, atrăgând obligația statutului de a garanta siguranța cetățenilor.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general al societății prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol libertatea, sănătatea și viața cetățenilor și relațiile privind conviețuirea socială.
Totodată, Curtea consideră lipsite de relevanță susținerile apărătorului inculpatului recurent privitoare la faptul că din eroare s-au reținut în sarcina acestuia faptele de agresiune, întrucât ar exista acte medicale care atestă prezența în altă parte la momentul comiterii acelor fapte. Pe de o parte, susținerile sunt contrazise de unele probe din dosar - declarația martorului, declarația inculpatului, declarația martorei (fostă concubină de-a inculpatului recurent). Pe de altă parte, probele la care face referire apărătorul inculpatului recurent nu pot fi privite în mod izolat, ci ele vor fi avute în vedere la evaluarea întregului material probator de către instanță la momentul soluționării fondului cauzei. În orice caz, actele medicale depuse la dosarul primei instanțe privesc datele de 30, 31 oct. și 1 nov. 2008, în timp ce fapta de agresiune împotriva numitului a avut loc în data de 7 mai 2008.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 181/PI/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 02.03.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 181/PI/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 02.03.2009.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /23.03.2009
Dact P 2.ex./06.04.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR - - 19.03.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 291/
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 181/PI/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 02.03.2009.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Codrina Iosana
