Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 496/
Ședința publică din 30 iulie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - președinte secție penală
Judecător dr. - -
Judecător dr. -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii din 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că acesta nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și are o familie.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțate ca fiind legală și temeinică, în cauză nu s-au modificat și nici nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului.
Trebuie avut în vedere că numita a menționat că inculpatul a încercat să determine partea vătămată să-și retragă plângerea.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2009, Tribunalul Argeș - Complet specializat de minori penal, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, în prezent aflat în stare de arest la Penitenciarul Colibași, ca nefondată.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile formulate de inculpatul, prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive, precum și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art.3002rap. la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților și .
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul G, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
S-a fixat termen intermediar pentru discutarea stării de arest la data de 18.08.2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.50D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, a fost investit cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații G și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpații G și, veri primari, fără ocupație, s-au hotărât să câștige facil sume de bani prin racolarea unor tinere minore, care datorită vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei experienței de viață, naivității, pot fi induse în eroare și determinate să se prostitueze.
Prin încheierea nr.40/CC/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea nr.46/CC/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută prin încheierile ulterioare.
În ceea ce privește starea de arest, tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța, legal sesizată, trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Din ansamblul probator administrat în cauză, s-a constatat existența probelor în sensul prevăzut de art.143 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpații au săvârșit o faptă penală de natura aceleia reținute în sarcina lor.
S-a reținut că inculpații sunt judecați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001, fapte extrem de grave, cu o deosebită rezonanță în rândul opiniei publice.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că atât la luarea cât și la menținerile repetate ulterioare ale măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați au fost respectate dispozițiile legale în vigoare, fiind constant incident cazul prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală și îndeplinite dispozițiile art.136, 143 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că, în cauză, există indicii temeinice din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările în care au fost comise, precum și din faptul că de săvârșirea acestora au luat la cunoștință un număr mare de persoane, tribunalul a apreciat că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați au fost respectate dispozițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, reliefat de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor presupus a fi săvârșite de cei doi inculpați, modalitatea de organizare și comitere a faptelor, vârstele părților vătămate implicate, vulnerabilitatea acestora, inculpații profitând de starea lor de minoritate și de împrejurarea că provin din familii dezorganizate.
S- mai apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au încetat, și astfel, chiar dacă arestarea preventivă a inculpaților durează din luna mai 2008, nu s-a depășit durata rezonabilă a acesteia, care trebuie raportată și la complexitatea cauzei, cercetarea judecătorească fiind îngreunată anterior și de lipsa apărătorilor inculpaților.
Întrucât starea de libertate a inculpaților este aptă să genereze un pericol real pentru ordinea publică, s-a considerat că este firească și legală privarea de libertate a inculpaților, chiar pe un termen mai îndelungat, dată fiind complexitatea cauzei.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speța de față, tribunalul a considerat că din punct de vedere formal ar fi îndeplinite condițiile referitoare la cuantumul pedepsei, însă, la analiza temeiniciei cererii, s-a apreciat că inculpatul este o persoană periculoasă, fapt ce rezultă din natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor în care au fost implicate părți vătămate minore, profitându-se de naivitatea și situația socială nefavorabilă a acestora, care provin din familii dezorganizate.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că facultatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie se raportează și la natura infracțiunii presupus a fi comise, periculozitatea acesteia, tribunalul a apreciat că, în speță, inculpatul nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, așa încât, cererea cu acest obiect a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea de revocare a restului preventiv formulată de, s-a constatat că în speța de față la luarea acestei măsuri au fost respectate dispozițiile legale în materie și, totodată, se mențin temeiurile avute în vedere inițial, astfel încât a fost respinsă această cerere.
Pentru motivele mai sus expuse, tribunalul a constatat că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă, motiv pentru care a fost privită ca nefondată și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul G, criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu prezintă un pericol social pentru ordinea publică, iar pe de altă parte și situația că are o familie.
Examinând încheierea atacată, prim prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, nu se poate susține că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, întrucât, în opinia curții, ca de altfel și a tribunalului, pericolul concret pentru ordinea publică, prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, ce a constituit temeiul inițial al arestării inculpatului, subzistă în continuare, pericol ce se impune a fi apreciat, pe de o parte, prin prisma gravității faptelor reținute în sarcina inculpatului, și anume de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, fapte descrise de tribunal în considerentele enunțate, dar și la reacția negativă a colectivității, dacă inculpatul ar fi pus în libertate, că organele judiciare nu acționează suficient de ferm pentru prevenirea unor asemenea fapte prin care se aduce atingere gravă unor valori fundamentale protejate de lege, cum ar fi demnitatea și moralitatea.
O asemenea rezonanță a acestor fapte, ce caracterizează de altfel și pericolul concret pentru ordinea publică vizat de disp.art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, așa cum s-a arătat mai sus, nu este stinsă, în opinia curții, nici la acest moment, deși a trecut o anume perioadă de timp de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, ceea ce conduce la concluzia subzistenței în continuare a temeiurilor acestei arestări, astfel că, în mod corect, tribunalul a apreciat, potrivit art.3002rap.la art.160 din Codul d e procedură penală, că se impune menținerea arestării preventive a recurentului inculpat.
Cu referire la cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul G,curtea apreciază, de asemenea, că tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică, întrucât, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prev.de art.1602alin.2 Cod procedură penală, în sensul că nu ar exista date care să conducă la faptul că inculpatul ar influența în vreun mod aflarea adevărului dacă ar fi pus în libertate, totuși, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, există facultatea instanței de a decide sau nu liberarea provizorie chiar dacă formal sunt îndeplinite condițiile menționate, așa cum rezultă din formula uzitată în acest text "se poate acorda".
O atare facultate a instanței se impune însă a fi circumscrisă prevederilor art.136 alin.8 Cod procedură penală, ce menționează că în alegerea măsurii preventive pot fi avute în vedere anumite criterii, printre care și pericolul social al infracțiunii.
Este adevărat că liberarea provizorie nu este prevăzută în mod expres în Codul d e procedură penală ca și măsură preventivă, dar ea poate să fie considerată și caracterizată ca o astfel de măsură preventivă prin trimitere chiar la textul prev.de art.136 alin.2 Cod procedură penală, în care se arată că, scopul măsurii preventive se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Așa fiind, cum liberarea provizorie este apreciată ca și măsură preventivă și cum acordarea acesteia se impune și în funcție de pericolul social al infracțiunii, curtea constată că, raportat tocmai la acest pericol social, liberarea nu poate fi acordată, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, sever sancționate de lege, cooperarea sa infracțională, implicarea în traficul de persoane a unor minore, astfel de situații sau împrejurări demonstrând cu prisosință pericolul social în considerarea căruia se poate alege măsura preventivă, așa cum se arată în prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Față de cele ce preced, cum hotărârea pronunțată de tribunal este legală și temeinică, curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat de inculpat, iar în baza art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii de ședință din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pt., în, Pt.,în
semnează semnează
Președinte instanță Președinte instanță
Pt.Grefier, în
semnează
Grefier șef secție,
Red.
Tehnored./
3 ex./04.08.2009
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Dumitru
