Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 504/
Ședința publică din 30 Iulie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - președinte secție penală
Judecător dr.- -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism
- Serviciul Teritorial Argeș -
reprezentată de procuror G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul - inculpat, apărătorul ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se depune de apărătorul recurentului inculpat o scrisoare medicală emisă pe numele inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpat avocat arată că inculpatul în prezent este internat în spital, acesta știe de proces, iar familia sa are cunoștință de proces.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond respingerea propunerii de arestare formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Argeș.
În motivare, se arată de apărătorul recurentului inculpat că acesta s-a prezentat la fiecare termen la parchet, nu există nicio dovadă că s-a sustras de la urmărirea penală.
Pe de altă parte, solicită respingerea propunerii de arestare formulate ca inadmisibilă, aceasta fiind formulată în cursul judecății întrucât instanța a fost sesizată cu rechizitoriu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțate ca fiind legală și temeinică, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. a și e Cod procedură penală, a prejudiciat 300 de părți vătămate, inculpatul a săvârșit infracțiuni grave pentru care legea prevede pedepse mari, iar acesta s-a sustras de la urmărirea penală.
Propunerea de arestare a inculpatului a fost făcută odată cu sesizarea instanței cu rechizitoriu, fiind admisibilă.
În replică, apărătorul recurentului inculpat, arată că inculpatul s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat, iar pentru acest termen și pentru cel anterior există o dovadă obiectivă de imposibilitate a prezentării sale. De asemenea, arată că față de acesta se poate lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus, în baza art.160 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit.a, f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților, și -., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data încarcerării, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 27.05.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr-, propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile a inculpaților, a, -.,.
Prin Încheierea de ședință nr.43 CC din data de 27.05.2009, Tribunalul Argeșa admis în parte propunerea Ministerului Public - T - Serviciul Teritorial Pitești iar în ceea ce îi privește pe inculpații -., și, care s-au sustras de la urmărirea penală și pentru care s-a făcut propunerea de arestare preventivă în lipsă, instanța a constatat că la dosar nu există dovada că aceștia au cunoștință despre propunerea parchetului, motiv pentru care, a dispus repunerea cauzei pe rol față de aceștia și a fixat un nou termen de judecată.
În acest timp, pe rolul tribunalului a fost înregistrat sub nr-, rechizitoriul Ministerului Public - T - Serviciul Teritorial Pitești, prin care au fost trimiși în judecată inculpații, a, -., motiv pentru care judecătorul ce a fost sesizat inițial cu propunerea de arestare preventivă a apreciat că se impune acordarea unui nou termen de judecată la data de 21.07 2009, termen fixat în dosarul nr- pentru verificarea stării de arest (potrivit disp. art. 3002rap. la art.160 Cod pr. pen.) inculpaților față de care s-a dispus această măsură preventivă.
Conform dispoziției instanței, cuprinsă în încheierea de ședință din data 24.06.2009, s-a dispus ca la termenul de judecată din data de 21.07.2009 să se discute conexarea prezentei cauze la dosarul de fond.
Tribunalul a apreciat însă, că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 34, 35 Cod pr.pen. pentru a se dispune reunirea cauzelor, deoarece este vorba de obiecte diferite respectiv propunere de arestare preventivă și verificarea stării de arest și implicit de două acte de sesizare diferite, ce reclamă un tratament juridic diferențiat.
Această propunere de arestare nu a fost considerată ca o cerere accesorie fondului, pentru care competența de soluționare aparține în mod exclusiv judecătorului căruia i-a fost repartizat dosarul de fond, deoarece propunerea a fost înregistrată pe rolul instanței anterior sesizării prin rechizitoriu și privește luarea unei măsuri preventive ce presupune o procedură diferită față de verificarea stării de arest în timpul judecății în baza art. 300/2 Cod pr. pen.
Având în vedere că în prezent a fost epuizată faza urmăririi penale prin trimiterea în judecată a inculpaților, tribunalul a apreciat că propunerea de față urmează a se judeca conform disp. art. 160 Cod pr. pen. privind arestarea inculpatului în timpul judecății.
Susținerea apărătorului inculpatului -, în sensul că propunerea de arestare este inadmisibilă, rămânând fără obiect, întrucât cauza se află în cursul judecății și nu în faza urmăririi penale, a fost apreciată ca nefondată deoarece, dacă s-ar primi o atare susținere, ar însemna încurajarea inculpaților de a se sustrage urmăririi penale, mai exact arestării.
De asemenea, tribunalul a mai constatat că, în temeiul disp. art. 160/a, arestarea preventivă se poate lua în timpul judecății de către judecător, fără a se menționa în mod expres în textul de lege că această măsură poate fi luată numai la sesizarea din oficiu a instanței, ceea ce îndreptățește instanța să aprecieze că măsură poate fi dispusă și la sesizarea procurorului.
În continuare, tribunalul referindu-se la motivarea referatului de propunere a arestării preventive a inculpaților a arătat că s-a invocat faptul că este necesară această măsură întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. a, b, d și f Cod procedură penală, având în vedere următoarea situație de fapt:
Inculpații, -., și și-au propus să procure fraudulos sume importante de bani într-un timp foarte scurt, prin devalizarea posesorilor de acțiuni la SC Central SA prin mijloace frauduloase.
În realizarea scopului propus aceștia au contactat pe inculpatul, care lucrase până în luna februarie 2007 la SC Central SA și, ulterior, el i-a atras în grupul infracțional organizat pe inculpații, și a, care aveau calitatea de operator-calculator la SC Central SA, spre a le procura pe calculator și a constata care dintre cetățenii din baza de date au un număr mai mare de acțiuni, care este valoarea aproximativă a acestora și datele de stare civilă ale celor vizați.
În urma serviciilor făcute, cei care aveau calitatea de angajați la SC Central SA primeau sume de bani, care variau în ceea ce privește cuantumul, în raport cu numărul mai mare sau mai mic al acțiunilor pe care le dețineau investitorii ce urmau a fi devalizați.
Inculpații au recurs și la o altă cale de a obține extrase de cont și liste cu coduri confidențiale, întocmind acte de identitate false pentru acționarii ce urmau a fi înșelați, pe care le anexau la o cerere semnată în numele persoanei vizate, mai atașau o chitanță că au plătit taxă cerută pentru eliberarea documentelor de tranzacționare, după care expediau aceste acte prin poștă la unitatea depozitară și solicitau să li se schimbe în baza de date domiciliul, pe adresa B,- ori 100, sector 6, cerând totodată să le fie expediate, tot prin poștă, actele de tranzacționare la noua adresă.
La adresa din-, locuia inculpatul, care prin căsătorie și-a schimbat numele în, iar la nr. 100 locuia un vecin al lui, care îl rugase să îi oprească această corespondență și să i-o înmâneze, întrucât între timp el vânduse casa.
După tranzacționare, urma ca banii să fie virați într-un cont bancar, sau expediați prin mandat poștal investitorului.
Pentru că banii ar fi ajuns la cel pe care îl înșelaseră, a trebuit însă ca inculpații să deschidă conturi bancare, cu procuri false și cu acte de identitate false.
În acest sens, organizatorii grupului infracțional - inculpații și -, cu ajutorul unor persoane neidentificate încă, au realizat acte de identitate, cu datele de stare civilă ale persoanei ce urmau să i se tranzacționeze fraudulos acțiunile, dar cu fotografia celui care trebuia să deschidă contul bancar și să ridice banii.
Grupul infracțional a înșelat un număr de 303 persoane care locuiesc în diferite regiuni ale țării, cu suma totală de 1.878.841,48 lei/RON.
Inculpații, astfel organizați, au comis aceste infracțiuni în perioada cuprinsă între vara anului 2006 și 23 iulie - 1 august 2007.
Analizând propunerea de arestare preventivă prin această motivare, instanța a reținut următoarele:
Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a unei persoane trebuie să fie îndeplinite cumulativ cerințele art. 143 proc.pen. și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prev. de art. 148.proc.pen.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune, s-a reținut că, potrivit art. 681.proc.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.
De asemenea, analizând temeiurile ce pot sta la baza privării de libertate a unei persoane, conform art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia
În continuare, tribunalul menționează că motivele verosimile la care fac referire dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție nu trebuie să aibă însă forța unor probe care ar justifica trimiterea în judecată ori condamnarea, fiind consacrată practica CEDO întemeiată pe aceste dispoziții, în sensul că nu se impune ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării sau pe timpul reținerii (CEDO cauza Murray Regatului Unit).
În speța de față - a considerat tribunalul - indiciile temeinice de săvârșire a infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale:
Astfel, a susținut tribunalul, există indicii temeinice că inculpații -, N, au pus bazele unui grup infracțional organizat, la care au aderat și inculpații, și, grup ce avea ca scop obținerea în mod fraudulos a unor sume importante de bani, prin înșelarea posesorilor de acțiuni.
Așa fiind, inculpații abordau mai multe persoane din mediul rural și prin înșelarea acestora au reușit să dobândească copii ale actelor de identitatea și dovezi ale calității lor de acționari.
De asemenea, prin metode dolosive, inculpații îi determinau pe posesorii de acțiuni să întocmească la notar procuri prin care îi împuterniceau pe inculpați să ridice de la SC Central SA documentele necesare pentru tranzacționarea acțiunilor, să deschidă conturi bancare și să ridice banii rezultați din tranzacționarea acțiunilor.
Intrând în posesia copiilor cărților de identitate ale persoanelor vătămate, inculpații întocmeau ei procuri false de împuternicire cu același conținut.
Din vastul material probator - arată tribunalul - reies indicii că inculpații, și, prin aderarea la grupul infracțional constituit de cei doi inculpați cu știință, au deschis conturi bancare, cu procuri false și acte de identitate false, ridicând sume impresionante de bani în numele persoanelor păgubite, iar inculpatul -. a realizat cu ajutorul altor persoane acte de identitate false cu datele de stare civilă ale persoanei ce urma să i se tranzacționeze fraudulos acțiunile, dar cu fotografia celui care trebuia să deschidă contul bancar și să ridice banii.
Din probele administrate - susține de asemenea tribunalul - există și indicii în sensul că inculpatul - l-a determinat pe inculpatul să pătrundă fără drept în baza de date a SC Central SA și să modifice date informatice fără drept.
Față de cele mai sus expuse, prima instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.proc.pen. dar și cele prev. de art. 5 paragraful 1, lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpații au comis o infracțiune, care în jurisprudența CEDO (cazul, și Hartley Regatul Unit) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit.f proc.pen, tribunalul a reținut aplicabilitatea acestora.
Astfel, sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, această măsură poate fi dispusă dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, această condiție apreciind ca fiind îndeplinită întrucât, unele dintre faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică instanța a reținut, totodată, că și aceasta este îndeplinită întrucât dreptul la libertate și la siguranță, consacrat de art.5 din CEDO, este un drept inalienabil, reprezentând unul dintre cele mai importante drepturi consacrate de Convenție, dar nu este mai puțin adevărat - motivează tribunalul - că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un anumit timp (așa cum a statuat CEDO în cauza Letellier Franței).
O atare situație este incidentă și speței de față în care inculpații sunt cercetați pentru fapte care, în opinia instanței, au o mare gravitate, dată fiind repetabilitatea acestora, numărul mare de persoane ca s-au dovedit a fi implicate în această cauză, numărul mare al persoanelor înșelate și cuantumul sumei la care se ridică prejudiciul total, aspecte ce sunt de natură a periclita ordinea publică în contextul socio-economic actual și se poate da un exemplu negativ dacă nu se reacționează ferm împotriva persoanelor care săvârșesc astfel de fapte.
În privința inculpatului, ca de altfel și a celorlalți trei inculpați, și -. s-a mai constatat de tribunal că, în speță, este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. a Cod pr.pen. întrucât există dovezi că inculpații au încercat să se sustragă de la urmărire penală, fiind necesară aducerea acestora cu mandat pentru a fi audiați în faza de urmărire penală.
Ca urmare, existând temeiurile prev.de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, precum și probe, indicii temeinice sau motive verosimile în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, respectiv art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția europeană a drepturilor omului, așa cum de altfel rezultă din considerentele mai sus expuse, tribunalul a dispus arestarea inculpatului recurent în această cauză, cât și a celorlalți icnulpați menționați, și -.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, ce face obiectul prezentei judecăți, precum și ceilalți inculpați, și -. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
De menționat că recursurile declarate de inculpații și au fost soluționate prin incheierea nr.59/R din 24 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, iar recursul declarat de inculpatul -. a fost soluționat prin decizia penală nr.503/R/30.07.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, pronunțată în dosarul nr-.
De precizat, de asemenea, că judecarea recursului declarat de inculpatul, ce face obiectul prezentei cauze este urmarea disjungerii făcute prin încheierea menționată, nr.59/R/24.07.2009, privind pe inculpații și.
Examinând, așadar, recursul declarat de inculpatul, curtea reține, în esență, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, invocate de inculpat, și anume:
- Hotărârea este nelegală, deoarece nu există nicio dovadă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și, în consecință, în mod greșit a fost dispusă arestarea sa și sub acest temei;
- Propunerea de arestare a fost formulată în cursul urmăririi penale și, cum cauza se află în cursul judecății, urmare a sesizării instanței prin rechizitoriu, o atare propunere, ce se putea face numai în cursul urmăririi penale, nu mai poate fi primită, ea fiind inadmisibilă.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.3856alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, în legătură cu primul motiv formulat, în sensul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală și, în consecință, nu se impunea arestarea sa în temeiul prevederilor art.148 lit.a Cod procedură penală, curtea constată că și acest temei urmează a fi luat în considerare, având în vedere că și acest inculpat, alături de ceilalți trei inculpați menționați, în privința cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, prin încheierea atacată, s-au sustras de la urmărirea penală, ei nefiind prezenți la data de 27 mai 2009, când prin încheierea nr.43/CC, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a tuturor celorlalți inculpați din întreg grupul infracțional, deoarece curtea apreciază că inculpatul a luat cunoștință de acest termen, chiar dacă formal procedura de citare nu a fost îndeplinită, mai mult, existând în această cauză dovezi în privința inculpatului, în sensul emiterii mandatului de aducere cu însoțitor (fila 83 dosar fond).
Cu referire la cea de a doua critică invocată, vizând inadmisibilitatea propunerii de arestare preventivă pe considerentul că aceasta a fost soluționată în cursul judecății și nu în cursul urmăririi penale, cum pretinde legea procesual penală, curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel, în legătură cu această critică, în opinia curții, ca de altfel și a tribunalului, în mod just s-a considerat că deși propunerea a fost înregistrată la tribunal, anterior trimiterii în judecată prin rechizitoriu, totuși prima instanță, în cursul judecății, chiar dacă a fost epuizată urmărirea penală, poate dispune asupra arestării, în condițiile art.160 Cod procedură penală.
De altfel, în acest sens, prevederile art.160 Cod procedură penală sunt edificatoare, acest text făcând precizarea expresă că arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecății, prin încheiere motivată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Așadar, investirea instanței cu propunerea de arestare preventivă în cursul judecății, deși faza de urmărire penală s-a epuizat odată cu trimiterea în judecată, este o investire legală și, în consecință, tribunalul a procedat la analiza temeiniciei și legalității propunerii de arestare preventivă potrivit condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și a cazurilor prevăzute de art.148 Cod procedură penală, la fel ca și la luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale.
Desigur, regula este a sesizării din oficiu vizând luarea măsurii arestării preventive în cursul judecății, dar nimic nu împiedică, având în vedere textele legale menționate, ca luarea unei astfel de măsuri să se facă și la cererea procurorului prin propunerea de arestare făcută în cursul urmăririi penale.
Dacă s-ar aprecia că propunerea de arestare preventivă a procurorului formulată în cursul urmăririi penale ar fi inadmisibilă în cursul judecății, întrucât a fost epuizată faza urmăririi penale, așa cum susține apărarea, ar însemna încurajarea inculpaților de a se sustrage urmăririi penale, ceea ce nu poate fi acceptat.
Așa fiind, criticile nu pot fi primite, propunerea de arestare preventivă formulată în cursul urmăririi penale fiind soluționată, în condițiile legii, în cursul judecății, iar tribunalul reținând, în mod just, ca temei al arestării prevederile art.148 lit.a Cod procedură penală.
Totodată, curtea constată că tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză este incident ca temei al arestării și cazul prevăzut la art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere, pe de o parte, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului recurent, cât și ceilalți inculpați ce fac parte din acest grup infracțional organizat, pericol justificat și de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, așa cum au fost menționate în considerentele tribunalului, dar și de reacția negativă a publicului, a colectivității dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, că organele judiciare nu acționează suficient de ferm împotriva acelor persoane cercetate pentru astfel de fapte ce afectează grav siguranța persoanei cu privire la avutul particular protejat de lege, precum și ordinea de drept.
De asemenea, se constată, la fel cum a considerat și tribunalul, că în cauză sunt suficiente indicii sau probe cu privire la presupusa activitate infracțională a inculpatului, la care fac trimitere prevederile art.143 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât s-a dispus și trimiterea în judecată sau suficiente motive verosimile, conform art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția europeană a drepturilor omului, de a bănui că inculpatul a săvârșit aceste presupuse infracțiuni reținute în sarcina sa.
Ca atare, cum hotărârea instanței de fond, prin care s-a dispus arestarea inculpatului, este o hotărâre legală și temeinică, potrivit considerentelor ce preced, curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat și, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt. în Pt. în
semnează semnează
Președinte instanță Președinte instanță
Pt.Grefier,în
Semnează grefier șef secție
Red.
Tehnored.
ex./04.08.2008, Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Paula Andrada
