Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 682
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.369/PI/ 12.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș, iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, având în vedere că acesta a recunoscut faptele, nu a tergiversat urmărirea penală, iar singura probă de la dosarul de urmărire penală este plângere formulată de și o informare a acestora către organele de cercetare românești. Nu se face referire care a fost accesat și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul a fost cel care l-a accesat fără drept. Referitor la persoana inculpatului a arătat că acesta, anterior arestării, era angajat și deținea banii necesari traiului de zi cu zi.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea în continuare a duratei arestării preventive a acestuia.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, arătând că regretă fapta și este de acord cu repararea prejudiciului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.369/PI/ 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1608aalin.6 s C.P.P.-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut că prin cererea introdusă și înregistrată la data de 09.06.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.22 din data de 11.03.2009 al Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că se poate dispune liberarea sub control judiciar, având în vedere că pe tot parcursul cercetărilor nu a dat niciodată motive organelor de cercetare să considere că punerea sa în libertate ar impieta desfășurarea anchetei sau s-ar sustrage de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei.
În opinia inculpatului, scopul reglementat de art.136 poate C.P.P. fi atins și prin instituirea unei măsuri de liberare sub control judiciar. Dispunerea de către instanță a celei mai severe dintre măsurile preventive nu este întemeiată, astfel că se impune înlocuirea acesteia, dat fiind faptul că inculpatul se află la prima abatere de acest gen, din săvârșirea infracțiunilor nu a obținut foloase materiale extraordinare, iar pe parcursul cercetărilor a adoptat un comportament sincer.
În momentul de față percheziția informatică este finalizată, iar din datele care au fost obținute nu reies mai multe decât cele care au fost precizate de către inculpat în cursul audierii sale.
În continuare s-a arătat că întregul comportament al inculpatului pe parcursul cercetării penale nu poate decât să înlăture orice suspiciune cu privire la o eventuală încercare a sa de a zădărnici aflarea adevărului sau de influențare a vreunei părți, inculpatul dându-și concursul pentru a preciza în mod exact și concret faptele săvârșite, identificând pentru organele de anchetă modul de operare.
În sfârșit, în cuprinsul cererii s-a arătat că o eventuală măsură dispusă de către instanță, de liberare sub control judiciar, ar contribui într-o foarte mare măsură la o și mai bună administrare a probatoriului și efectuare a urmăririi penale, întrucât inculpatul ar avea posibilitatea de a ajuta organele de cercetare penală la finalizarea urmăririi penale.
Cererea a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.1607a C.P.P. fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 12.06.2009, ocazie cu care inculpatul a mai precizat că are cunoștință de prevederile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.104/D/P/2007 emisă la data de 11.03.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituire a unui grup infracțional și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că începând cu anul 2003, împreună cu alte persoane, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, specializat în accesarea, fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, a mai multor sisteme informatice aparținând unor instituții guvernamentale și neguvernamentale din SUA și țări europene, introducând, modificând și obținând date informatice, fără drept, în scopul obținerii unor beneficii materiale.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.26/CC/11.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.22 din data de 11.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 12.06.2009 tribunalul a admis în principiu cererea formulată de către numitul, concluzia la care a ajuns instanța întemeindu-se și pe decizia nr.7/2009 a Înaltei Curți de Justiție și Casație pronunțată într-un recurs în interesul legii.
În consecință, instanța de fond a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, rezultă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului în desfășurarea unor activități ilicite grave, care au adus o atingere importantă patrimoniului unui număr însemnat de persoane, precum și siguranței rețelelor informatice și încrederii populație în modalitățile electronice de efectuare a plăților.
Pe de altă parte, raportându-se la datele existente în momentul de față în dosarul de urmărire penală, instanța a mai reținut că pretinsul grup din care a făcut parte și inculpatul, era alcătuit din mai multe persoane, dintre care unele încă nu au fost prinse în vederea tragerii lor la răspundere penală. Este evident că pentru constituirea acestui presupus grup era necesară, în prealabil, stabilirea unor raporturi de încredere între toți membri, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință despre începerea cercetărilor în cauză și arestării preventive a unora dintre membri. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a unuia dintre potențialii membri ai grupului infracțional, în acest moment, ar putea influența în mod negativ desfășurarea procesului penal existând posibilitatea stabilirii unui contact în vederea realizării unei poziții comune, cu consecințe negative în ceea ce privește aflarea adevărului în cauză.
Pe de alta parte, după cum s-a arătat deja anterior în cauză, simpla recunoaștere a comiterii unor fapte, raportat la împrejurările concrete în care a fost adusă la îndeplinire presupusa activitate infracțională, precum și la modalitatea tehnica folosita de inculpat, acesta recurgând la rețelele electronice pentru a-și realiza scopul urmărit, nu constituie o garanție suficientă pentru a conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului, în acest moment când cercetările nu sunt finalizate, ar contribui la asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr.369/PI din 12.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, inculpatul recurent, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24.06.2009 sub nr-.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin. 1 din Legea 39/2003,art 42 alin1, 2 și 3 din Legea 161/2003 coroborat cu art.49 din Legea nr.161/2003,art.8 din Legea nr.39/2003 și art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002.
Având a analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, prima instanță a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute. de art. 1606.
C.P.P.Pe fondul cauzei cererea de liberare provizorie sub control judiciar este însă, neîntemeiată, din următoarele considerente:
Prima condiție privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 1602alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul este cercetat în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol (160 ), liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
Întrucât cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ în mod corect prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată, cea de a doua condiție nefiind îndeplinită.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.369/PI/ 12.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Iunie 2009.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
- - --aflat în - - -
Președinte secție,
-
Grefier
Red.CM/29.06.09
Tehnored AJ/2 ex/2.07.09
Prima instanță: Trib. T - R
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Ion
