Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 680
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.30/CC/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistat de avocat -, asistat de avocat și -, asistat de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, au fost audiați inculpații recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în filă separată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, iar pe fond, reanalizarea încheierii tribunalului, pe motiv că magistratul judecător nu a stabilit dacă există sau nu temeiuri pentru a dispune prelungirea măsurii arestării preventive, ci doar și-a însușit în totalitate motivele parchetului. A mai arătat că la dosar nu există probe sau dovezi pentru a se proba existența grupului infracțional organizat, nu există constituire de parte civilă, inculpatul este nevinovat și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De la ultima cerere de prelungire formulată de T nu au fost administrate probe noi și nu s-a efectuat transcrierea convorbirilor telefonice.
Apărătorul inculpatului, avocat - a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurată și rejudecând, punerea în libertate a inculpatului, care nu se află sub puterea unui alt mandat de arestare. Din luna martie 2009 s-a solicitat succesiv prelungirea măsurii arestării preventive și au fost soluționate și cereri de liberare provizorie sub control judiciar. La dosar există procesul verbal de percheziție informativă care atestă că toate bunurile care au fost ridicate de la acest inculpat au fost expertizate. Tribunalul nu a observat că de la ultima cerere de prelungire nu s-au efectuat actele de procedură solicitate de procuror care șo-a întemeiat și următoarea cerere pe aceleași motive. Documentația se află toată la dosar, iar prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea rechizitoriului nu impune ca inculpatul să fie în stare de arest preventiv. Nici la momentul arestării preventive nu au existat date concrete cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Motivele care stau la baza prezentei cereri de prelungire sunt identice cu cele care au stat la baza cererii anterioare din 2 iunie 2009. Certificarea convorbirilor telefonice este o activitate care se poate derula și cu inculpatul în stare de libertate, tot astfel putând fi prezentat și materialul de urmărire penală și emiterea actului de sesizare al instanței. Nu există date că inculpatul în stare de libertate și-ar relua activitatea infracțională, nici că s-ar sustrage cercetărilor sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul este student la două facultăți, nu are antecedente penale, iar pentru infracțiunile pentru care este cercetat se poate aplica o pedeapsă cu suspendare condiționată.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive este temeinică și legală, inculpații au săvârșit infracțiuni cu un grad de pericol ridicat și subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, s-au raliat concluziilor formulate de apărători.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 30/CC din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în temeiul disp. art.155 al.1, art.156 al.1, art.159 al.1-3, 5-8,11 Cod procedură penală, s-a admis propunerea formulată de Biroul Teritorial C S și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din 12.03.2009, emise de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe, și, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 25 iunie 2009, orele 12,30 până la data de 14 iulie 2009, orele 12,30, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul CSa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul CS, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S a solicitat prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților, -, -, pe durată de 30 zile, începând cu data de 25.06.2009, orele 12,30.
În motivarea cererii, s-a arătat că prelungirea arestării preventive a inculpaților, se impune întrucât, pe de o parte temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive a celor șase inculpați, respectiv faptul că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și faptul că la dosar există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică atâta vreme cât starea de pericol social pentru ordinea publică semnifică un sentiment de neliniște, de insecuritate în rândul societății civile, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpații asupra cărora planează acuzația de săvârșire a unor infracțiuni grave ar putea fi cercetați în stare de libertate nu s-au modificat și ca atare impune în continuare privarea de libertate.
Pe de altă parte s-a motivat că lăsarea în libertate a inculpaților implică în mod cert acces liber la internet, fără a putea fi monitorizată această activitate, fapt ce ar determina foarte probabil reluarea activității infracționale și luarea unor măsuri sporite de protecție, ceea ce ar face foarte dificilă sau chiar imposibilă documentarea acesteia. Totodată, s-a motivat faptul că lăsarea în libertate a inculpaților implică posibilitatea distrugerii(ștergerii) unor mijloace de probă "ascunse" pe diverse servere(sisteme informatice aparținând unor instituții din diverse state, folosite pentru a găzdui pagini de internet, a facilita accesul la poșta electronică) accesate ilegal și care au fost controlate sau folosite de membrii grupului, sau conținute în căsuțele de poștă folosite în activitatea de "phishing". Motivele de mai sus sunt susținute de faptul că pentru accesa aceste servere nu sunt absolut necesare date aflate pe calculatoarele personale, identificate și percheziționate, astfel de date fiind în general stocate în spațiu virtual, în căsuțe de e-mail sau servicii de tip "hosting"(găzduire) oferite gratuit pe internet.
S-a mai arătat faptul că tipul de activitate infracțională desfășurată și riscul continuării acesteia are un efect deosebit de grav asupra imaginii României, în special în domeniul informatic. De asemenea, s-a mai arătat faptul că inculpații aflați în libertate ar putea folosi în desfășurarea unor activități infracționale informatice sau ascunderea de probe, terțe persoane, cu care ar intra în contact direct și le-ar acorda asistență de specialitate sau ar folosi sistemele informatice aparținând unor terțe persoane.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză urmează a se finaliza continuarea activităților de identificare și audiere a persoanelor care apar în tranzacțiile financiare efectuate de inculpați, tranzacții suspectate a avea ca obiect bani rezultați din săvârșirea de infracțiuni, certificarea notelor și prezentarea materialului de urmărire penală. S-a motivat faptul că nu s-a putut finaliza urmărirea penală întrucât, pe perioada anterioară formulării acestei cereri de prelungire a durate arestării preventive a inculpaților, dosarul cauzei nu a fost în posesia parchetului, ori certificarea înregistrărilor și prezentarea materialului de urmărire penală sunt imposibil de realizat în lipsa dosarului cauzei.
La dosarul cauzei a fost acvirat dosarul nr. 24-D/P/2008, al - Biroul Teritorial C-
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dosarul de urmărire penală, judecătorul a constatat că s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, -, G și -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.24 alin.1, art.25 și art.27 din Legea nr. 365/2002, art.46 alin.2, art.42 alin.1,2 și 3, art.48, art.49 din Legea nr. 161/20032 al.1 din Lega 143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003; și față de inculpații (alias ) și, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, grupare cu ramificație în țară și străinătate, fapte prev. și ped. de art.7 din Legea nr. 39/2003.
Prin ordonanțele date în dosarul nr. 24-D/P/2008 - Biroul Teritorial C-S a dispus, la data de 11.03.2009, reținerea învinuiților pe o perioadă de 24 de ore.
Prin încheierea nr.5/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților, -, - și, încheiere în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr.1, 2, 3, 4, 5 și 6 din 12.03.2009 pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 12.03.2009, orele 16,00, până în data de 09.04.2009, orele 16,00.
Prin încheierea nr. 9/07.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, - și, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09.04.2009 până la data de 08.05.2009, inclusiv.
Prin încheierea nr. 15/06.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, - și, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.05.2009 până la data de 06.06.2009, inclusiv.
Prin încheierea nr. 25/04.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, - și, pe o durată de 20 de zile, începând cu data de 06.06.2009 până la data de 25.06.2009, inclusiv.
Din probele administrate în dosarul de urmărire penală respectiv: note de interceptare și redare a convorbirilor în baza autorizațiilor emise de Tribunalul C-S în perioada mai 1008 - martie 2009, procese verbale de percheziție, declarații martori, procesul verbal de analiză a rezultatului interceptărilor convorbirilor telefonice în cauză, precum și hărțile relaționale întocmite în baza acestuia, procese verbale privind supravegherea membrilor grupului, hărțile privind apelurile efectuate și primite de inculpați, în accepțiunea organelor de urmărire penală s-a conturat o stare de fapt potrivit căreia inculpații sunt constituiți într-o grupare care acționează pe raza Municipiului C, specializată în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, grupare cu ramificație în țară și străinătate.
În acest sens s-a rezumat activitatea infracțională a fiecăruia dintre acești inculpați, enumerându-se și coroborându-se mijloacele de probă din analiza cărora a rezultat starea de fapt descrisă.
Pentru a proceda la arestarea preventivă a respectivilor inculpați, Tribunalul C-S a reținut faptul că inculpații au săvârșit infracțiunile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art.24 alin.1, art.25 și art.27 din Legea nr. 365/2002, art.46 alin.2, art.42 alin.1,2 și 3, art.48, art.49 din Legea nr. 161/2003, infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii, minimul special fiind superior limitei de 4 ani. S-a apreciat de asemenea că respectivii inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce ar izvorî din însăși natura infracțiunilor comise, infracțiuni care prezintă prin ele însele pericol social, prin modul lor de săvârșire și prin amploarea rețelei infracționale amenințând normele de securitate socială.
Analizând propunerea de prelungire a arestării preventive și având în vedere starea de fapt descrisă mai sus și probele aflate la dosar, s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistând rațiunile de optimă desfășurare a etapelor de urmărire penală enunțate în cuprinsul încheierii prin care se dispusese arestarea preventivă a celor șase inculpați, încheiere rămasă definitivă. Este reală necesitatea efectuării în continuare în cauză a activităților de identificare și audiere a persoanelor care apar în tranzacțiile financiare efectuate de inculpați, efectuării certificării notelor și prezentării materialului de urmărire penală, activități care (alături de altele) au fost determinate și reținute și prin precedenta încheiere de prelungire a arestării preventive, încheiere rămasă de asemenea definitivă, faptul că nu au fost finalizate nefiind imputabil organelor de urmărire penală, acestea nedând dovadă de inactivitate ci pur și simplu neavând posibilitatea fizică de a le îndeplini pe considerentul că în respectivul interval de timp s-au succedat o serie de cereri de liberare pe control judiciar sau pe cauțiune formulate de inculpați, cereri care au necesitat atașarea întregului dosar de urmărire penală în cadrul căruia trebuiau efectuate activitățile de mai sus. Pe de altă parte, în cauză nici nu au intervenit temeiuri noi de natură să justifice revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru a putea fi analizate susținerile apărătorilor inculpaților, invocate în fața judecătorului așa cum s-a detaliat mai sus, este necesară reamintirea considerentelor care au stat la baza dispunerii arestării preventive a celor șase inculpați. Astfel, la vremea respectivă s-a considerat că rezidă un pericol concret pentru ordinea publică dacă acești inculpați ar fi cercetați în stare de libertate dat fiind faptul că aceștia au întreținut în permanență legătura cu ceilalți membrii ai rețelei, fiecare potrivit sarcinilor asumate sau atribuite, legătura fiind asigurată prin mijloace de comunicare rapidă(telefon și internet). Ori, în condițiile în care acești inculpați nu ar fi izolați, ar fi periclitat în mod evident bunul mers al cercetărilor ulterioare, deoarece nimic nu i-ar împiedica pe acești inculpați să-și protejeze atât activitatea lor infracțională cât și pe cea a celorlalți membrii ai grupului(în special a celor aflați în străinătate), prin avertizarea sau luarea de măsuri de protecție sau îngreunare a cercetărilor. în plus spre această concluzie faptul că s-a constatat că majoritatea membrilor grupului nu se cunoșteau între ei personal, comunicările și relațiile dintre ei fiind în principal virtuale, astfel încât nici unul dintre seturile de restricții aferente măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin.1 lit.b și c Cod procedură penală nu ar fi eficiente în cazul de față. S-a considerat de asemenea că ordinea publică trebuie protejată prin preîntâmpinarea săvârșirii sau continuării săvârșirii unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, sancționate în mod corespunzător, cu atât mai mult cu cât normele de conviețuire socială sunt amenințate mai pregnant prin modalitatea de săvârșire a unor astfel de infracțiuni și nu în ultimul rând prin paleta amplă de persoane care conlucrează în realizarea acestora.
În acest context susținerile apărătorilor inculpaților arestați sunt axate, cel puțin în parte pe aspecte care țin de fondul cauzei, cu toate că nu este în sarcina judecătorului care examinează oportunitatea luării sau prelungirii unei măsuri preventive obligația de examina acest gen de aspecte. Se invocă în acest context de pildă inexactitatea încadrării juridice a unora dintre faptele reținute în sarcina inculpaților, atitudinea lor procesuală, probele care urmează să fie efectuate în cauză la solicitarea apărătorilor inculpaților, lipsa unor părți civile în cauză, iminenta acordare a unor circumstanțe atenuante inculpaților, toate aceste aspecte neavând nici o legătură cu examinarea oportunității prelungirii unei măsuri preventive, ci constituind aspecte eventuale și metode de apărare indisolubil legate de fondul cauzei. Totodată, aprecierea pericolului social concret prezentat de inculpați nu poate fi tratată cu ignorarea celor analizate în cuprinsul încheierii de arestare preventivă, încheiere rămasă definitivă, ci trebuie analizate și eventual combătute respectivele temeiuri, însă doar în condițiile în care acestea s-au schimbat sau și-au încetat existența. În altă ordine de idei, susținerile acelorași apărători în sensul antamării fondului cauzei și a antepronunțării judecătorului care ar dispune în continuare prelungirea arestării preventive nu are nici o bază legală, date fiind atât dispozițiile art. 155 - 159 Cod procedură penală, cât și faptul că judecătorul care dispune luarea sau prelungirea arestării preventive este incompatibil cu judecarea fondului cauzei. O parte dintre celelalte aspecte la care au făcut referire apărătorii inculpaților au mai fost deja analizate în încheieri anterioare, fiind statuată în mod definitiv soluționarea lor prin pronunțarea încheierilor precedente de prelungire a arestării preventive, astfel încât nu mai este necesară reluarea aceluiași raționament.
În consecință, judecătorul a constatat că se impune în continuare prelungirea arestării preventive pentru cei șase inculpați, dar din nou nu pe perioada solicitată de organul de urmărire penală, ci pe un număr mai redus de zile(respectiv 20), adică aceeași perioadă pentru care se dispusese și precedenta prelungire, întrucât în continuare toate activitățile pe care le mai au de îndeplinit aceste organe - așa cum au fost enunțate și solicitate de ele - țin de faza finală a urmăririi penale, nefiind necesară o durată mai lungă pentru efectuarea acestora.
Împotriva încheierii penale nr. 30/CC/22.06.2009 pronunțată de C-S - Secția Penală în dosarul nr- din 18.06.2009 au declarat recurs inculpații, și, înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 23.06.2009.
Recursurile nu au fost motivate, fiind susținute oral de către apărătorii aleși, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei încheieri.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 155 alin. 1.proc.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații recurenți au săvârșit fapte grave, care aduc atingere patrimoniului, unor relații privind conviețuirea socială, confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpaților recurenți ( constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003; accesul fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003; deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică prev. de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003; introducerea, modificarea sau ștergerea, fără drept, de date informatice ori restricționarea, fără drept, a accesului la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003; cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003; falsificarea unui instrument de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002; deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de modul de operare - caracterul organizat al activității infracționale ce se reține în sarcina inculpaților, numărul persoanelor implicate în presupusa activitate infracțională și a celor care au suportat consecințele acesteia; lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul infracțional - caracterul de durată al activității infracționale și numărul faptelor penale imputate).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, prima instanță a făcut o analiză atentă a împrejurărilor care constituie indicii că inculpații ar fi săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, precum și a împrejurărilor ce constituie probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea prelungirii perioadei de detenție provizorie.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actele de inculpare.
Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsura preventivă.
Curtea nu poate primi critica referitoare la inegalitatea de tratament, în sensul că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate în timp ce inculpații recurenți sunt arestați preventiv. Împrejurarea că alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate nu are relevanță asupra măsurii arestării preventive luată față de inculpații recurenți, art. 136 alin. 8.proc.pen. prevăzând că alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea unei măsuri procesuale preventive, existând posibilitatea ca față de unii să fie luată măsura arestării preventive iar față de alți inculpați să fie luate măsuri preventive neprivative de libertate sau chiar să nu se ia vreo măsură preventivă.
Instanța de recurs observă că sunt fără relevanță, sub aspectul prelungirii măsurii arestării preventive, și susținerile că până în prezent nu ar exista vreo constituire de parte civilă sau că, tot în acest sens, nu s-ar fi identificat site-urile ori țările respective. Este adevărat că și nivelul prejudiciului poate constitui un criteriu pentru luarea unei măsuri preventive, însă măsura arestării preventive se justifică și în situația în care prejudiciul nu ar fi cuantificat cu exactitate sau dacă nu ar exista vreo constituire de parte civilă, întrucât inculpații sunt acuzați și de infracțiuni pentru existența cărora legea nu cere producerea vreunei pagube, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste faptele penale fiind mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea inculpaților recurenți în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile. Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte. În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților recurenți de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al cetățenilor și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor, relațiile privind conviețuirea socială, confidențialitatea și integritatea datelor și sistemelor informatice.
Referitor la dovedirea existenței unui grup infracțional organizat sau comiterea altor infracțiuni, Curtea constată că în prezentul dosar instanța de judecată nu este obligată să facă referire la probe privind infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, ci doar la indicii că aceștia ar fi săvârșit faptele penale respective. Pe de o parte, probarea sau nu a faptelor reținute în sarcina inculpaților cade în sarcina instanței la momentul soluționării acțiunii penale, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că încă nu s-a dovedit existența, înființarea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, se observă că în privința fiecărui inculpat există indicii care fac rezonabilă presupunerea că a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, astfel încât măsura arestării preventive este justificată din acest punct de vedere.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actele de inculpare.
Pentru aceleași motive care vizează prelungirea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsura preventivă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 30/CC/22.06.2009 pronunțată de C-S - Secția Penală în dosarul nr- din 18.06.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.30/CC/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe fiecare inculpat recurent la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Iunie 2009.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
- - -- aflată în - - -
Președinte secție,
-
Grefier
Red. /25.06.2009
Tehnored.
2 ex./3.07.09
Primă instanță: jud. - Tribunalul C-
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Ion
