Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 679
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G, împotriva încheierii penale nr.36 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, inculpatul asistat de avocat a, inculpații, asistați de avocat, inculpatul asistat de avocat în substituirea avocatului, inculpații, și asistați de avocat în substituirea avocatului, inculpatul G asistat de avocat, inculpații u și asistați de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat solicită să fie atașat dosarul de urmărire penală în original, având în vedere că cel care este la instanță nu este certificat, numerotat și complet, în sensul că materialul de urmărire penală a fost prezentat deja unor inculpați iar referatele nu se află la dosar. Apreciază că pentru soluționarea recursurilor se impune solicitarea dosarului de la.
Apărătorii aleși ai celorlalți inculpați au formulat aceeași solicitare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a cererii, apreciind că dosarul este cunoscut atât de inculpați, de apărătorii acestora, precum și de instanță.
Instanța, în deliberare, încuviințează cererea formulată de apărătorii inculpaților și în vederea solicitării și primirii dosarului de la. A, suspendă soluționarea recursurilor, cauza urmând a fi reluată la orele 20,00.
După reluarea dezbaterilor, se constată că a fost atașat dosarul de urmărire penală solicitat de la. A, apoi:
Inculpatul u formulează cerere de recuzare a procurorului, motivat de faptul că acesta la prima strigare a cauzei a afirmat că inculpații ar avea cunoștință de actele de la dosarul de urmărire penală.
Ceilalți inculpați susțin cererea de recuzare, cu motivarea că procurorul dă dovadă de imparțialitate, inculpatul arătând că are și motive personale întrucât cunoaște și alte aspecte din dosar, că deseori a formulat cereri de recuzare a procurorului, iar procurorul îi este subordonat acestuia.
Curtea, în vederea soluționării cererii de recuzare, suspendă soluționarea cauzei.
La orele 21,30, în ședință publică, s-a făcut pronunțarea cu privire la cererea de recuzare formulată de inculpați, respectiv că în temeiul art. 52 alin. 1.C.P.P. aceasta a fost respinsă.
Ulterior pronunțării, inculpatul formulează cerere de recuzare a judecătorului - - -, apreciind că din partea acestui magistrat a primit doar soluții nefavorabile, cerere însușită și de inculpatul u.
Instanța, în deliberare, va înainta această cerere altui complet de judecată în vederea soluționării și, după ce au fost aduse la cunoștință inculpaților prevederile art. 70.C.P.P. procedează la ascultarea acestora, declarațiile fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.
După audierea inculpaților, inculpatul susține că mai are de făcut completări la declarația dată astăzi în fața instanței.
Apărătorul acestuia, avocat susține cererea inculpatului și apreciază că instanța trebuie să asculte toate aspectele pe care inculpatul dorește să le relateze, invocând în drept prev. art. 71 alin. 3.
C.P.P.Avocat arată că în timpul audierii inculpatului au intervenit discuții între instanță și coinculpații, astfel că inculpatul nu a putut să-și definitiveze declarația.
Instanța, în deliberare, respinge cererea inculpatului de a-și completa declarația, având în vedere că acesta a fost audiat cu privire la toate aspectele referitoare la starea de arest, precum și precizările pe care inculpatul a înțeles să le facă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpații, și, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond pronunțarea unei soluții de respingere a propunerii de prelungire a arestării preventive și constatarea încetării de drept a acestei măsuri. În motivare a arătat că urmărirea penală se află în fază înaintată, s-a început prezentarea materialului de urmărire penală, probele au fost administrate, astfel că inculpații nu ar mai putea să influențeze probatoriul, elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpații nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă cercetărilor și nu există probe care să justifice privarea lor de libertate. Argumentele invocate de procuror pentru propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive au fost doar prezentarea materialului de urmărire penală pentru unii inculpați și întocmirea rechizitoriului, acestea nefiind elemente care să susțină cererea de prelungire, actele de procedură putând fi efectuate și cu inculpații în stare de libertate. A mai arătat că tribunalul nu a făcut o evaluare punctuală vis-a-vis de pericolul pentru ordinea publică raportat la fiecare inculpat în parte și nu a ținut cont de circumstanțele personale ale acestora, cu atât mai mult cu cât inculpații nu au antecedente penale și nu sunt subiecte periculoase. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru inculpatul, avocat aas olicitat admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe, iar pe fond respingerea propunerii și punerea în libertate a inculpatului. Referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive este nelegal deoarece nu s-au indicat motive individuale pentru fiecare inculpat în parte, iar motivele arătate generic nu sunt incidente în cazul inculpatului. Acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală iar din probele dosarului nu rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Nici una din faptele pentru care acest inculpat este acuzat nu a fost dovedită, inculpatul nu are antecedente penale, ținut în acest mediu privativ de libertate i se cauzează prejudicii și nu există nici un motiv de fapt sau de drept pentru a nu fi admisă cererea de punere în libertate.
Pentru inculpații, și, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpaților, invocând prev. art. 159 alin. 8.C.P.P. precum și decizia nr. 25/2008 a care impune imperativ ca înlăuntrul termenului de 30 de zile să fie soluționată atât propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, cât și recursul declarat împotriva acesteia. Acest termen trebuie să cuprindă atât perioada de deliberare, precum și pronunțarea, instanța trebuind să soluționeze cauza în interiorul termenului în care să nu expire prelungirea anterioară. A mai arătat că propunerea de prelungire nu este motivată, finalizarea urmăririi penale nefiind un motiv pentru a se solicita prelungirea arestării preventive, iar în privința pericolului public, de la luarea măsurii preventive nu s-a făcut nici o dovadă că inculpații ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acest aspect fiind analizat în ansamblu, fără a fi examinat pentru fiecare inculpat în parte. În final, a solicitat ca instanța să constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, recursul fiind admisibil potrivit art. 159 alin. 8.C.P.P.
Avocat pentru inculpatul, a solicitat admiterea recursului, invocând ca temei de drept prev. art. 159 alin. 8.C.P.P. cu precizarea că la data de 25.06.2009, orele 23,59, a expirat starea de arest preventiv a inculpatului, situație care să fie avută în vedere de instanță. Motivele inserate în propunerea de prelungire nu se află sub incidența dreptului procesual-penal, nu se rețin circumstanțe personale nici în propunere, nici în soluția dată de instanță. Referitor la persoana inculpatului pe care îl asistă, a arătat că acesta are familie, deține o societate comercială și suferă de mai multe afecțiuni, nici starea acestuia de boală nefiind avută în vedere de către tribunal.
Avocat pentru inculpații u și solicită admiterea recursului și să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, susținând teza art. 159 alin. 8.C.P.P. În motivare a arătat că nu s-a făcut dovada existenței grupului infracțional organizat, nici pericolul concret pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea publică, că soluția instanței s-a bazat doar pe cererea procurorului de a se încheia prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea actului de sesizare a instanței. Apreciază că a fost încălcat principiul prezumției de nevinovăție, că nu au fost probate toate faptele care se impută inculpaților și încheierea nu este motivată sub aspectul pericolului pentru ordinea publică. Referitor la persoana inculpatului u, a arătat că din toate probele de la dosar rezultă că acesta a avut rolul de a atenua unele stări conflictuale existente între anumite persoane. Inculpatul se află într-o situație specială doar cu inculpatul u, fiind finul acestuia, iar cu majoritatea coinculpaților se află în stare de dușmănie, acesta s-a prezentat de bună voie în fața organelor de anchetă, este căsătorit și are un copil minor.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, încheierea atacată fiind temeinică și legală, inculpații aflându-se și în prezent sub puterea mandatelor de arestare preventivă a căror prelungire s-a dispus de către Tribunalul Arad. Apreciază că se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților, pericolul pentru ordinea publică rezultând din faptele deosebit de grave care li se impută, armele folosite în realizarea scopului infracțional. Inculpații au fost arestați preventiv pe baza unor indicii temeinice, care se mențin și în continuare.
Inculpații având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor și punerea lor în libertate, arătând următoarele:
Inculpații și solicită să fie puși în libertate, că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că au familie, că la domiciliile lor nu s-au găsit arme și că nu au încredere în justiție.
Inculpatul arată că nu există probe la dosar care să-l incrimineze.
Inculpatul susține că este nevinovat.
Inculpatul susține că este nevinovat, că este grav bolnav, este întreținător de familie și nu se va sustrage cercetărilor.
Inculpatul susține că nu are antecedente penale, are familie și este bolnav.
Inculpatul arată că suferă de anumite afecțiuni medicale, care sunt cunoscute de instanță.
Inculpații u, arată că sunt nevinovați, iar inculpatul arată că nu are nimic de declarat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 36 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de T - Biroul Teritorial Arad și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților u, -, G, și, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 26.06.2009 până la data de 25.07.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive nr. 29/D/P/2008 din 18.06.2009 înregistrat la această instanță la data de 18.06.2009, s-a solicitat prelungirea arestării preventive inculpaților u, G, -, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit. c) și alin.21lit. a) și b) Cod penal, șantaj, prev. și ped. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplic.art.33 lit. a) Cod penal, inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv de aderare și sprijinire la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, lovire sau alte violențe, prev. și ped de art.180 alin.1 și alin.2 Cod penal, vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 Cod penal, tentativă de omor calificat prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. a) și i) Cod penal și alin.2 Cod penal, cu aplic.art.75 alin.1 lit. a) Cod penal, denunțare calomnioasă prev. și ped. de art.259 alin.1 și 2 Cod penal (1-5 ani închisoare), favorizarea infractorului prev. și ped. de art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit. a) Cod penal, pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că, pentru finalizarea urmăririi penale se impun a fi efectuate următoarele acte procesuale: finalizarea activității procesual-penale de prezentare a materialului de urmărire penală în ce-i privește pe inculpații u, -, și, prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului și întocmirea rechizitoriului.
Analizând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și actele dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:
Prin ordonanțele din data de 27.01.2009 s-a dispus reținerea pe 24 de ore a învinuiților u, -, zis "", pentru comiterea infracțiunilor mai sus-arătate, iar prin ordonanța din aceiași dată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora, precum și împotriva învinuiților G, Și în lipsă.
Prin ordonanța din data de 04.02.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului zis "".
Prin Încheierea nr. 7 din data de 27.01.2009 dată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpaților u, și, pe o perioadă de 29, respectiv 30 de zile, începând cu data de 27.01.2009, fiind incidente dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin Încheierea nr. 8 din data de 30.01.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arad, a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpaților și fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.17 și 18 din 30.01.2009.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 11 februarie 2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.17 din 30.01.2009 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, respectiv 11.02.2009.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 10 martie 2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.18 din 30.01.2009 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, respectiv 10.03.2009.
Prin Încheierea nr. 9 din data de 05.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.19 din 05.02.2009.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 14 aprilie 2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr.19 din 5.02.2009 emis de Tribunalul Arad împotriva inculpatului, pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării, respectiv 13.04.2009.
Împotriva Încheierii nr. 8 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, inculpatul a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 175/R din 20 februarie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 8 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, dispunând anularea mandatului de arestare preventivă nr. 17 din 30 ianuarie 2009 emis de Tribunalul Arad pe numele acestui inculpat, cu consecința punerii sale de îndată în libertate.
Prin Încheierea nr. 16 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 21 zile începând cu data de 20 februarie 2009 până la data de 12 martie 2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 17 din data de 24.02.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților u, G, -, și G începând cu data de 27.02.2009 până la data de 27.03.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 19 din data de 09.03.2009, în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului pe 30 de zile începând cu data de 13.03.2009 până la data de 11.04.2009, inclusiv.
Prin Încheierea nr.21 din data de 24 martie 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, G, -, și începând cu data de 28.03.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv, a inculpatului începând cu data de 09.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv și a inculpatului începând cu data de 12.04.2009 și până la data de 26.04.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr.25 din data de 22 aprilie 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, -, G, și începând cu data de 27.04.2009 și până la data de 26.05.2009 inclusiv.
Împotriva Încheierii nr. 9 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, inculpatul a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 430/R din 23 aprilie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 9 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, dispunând anularea mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 5 februarie 2009 emis de Tribunalul Arad pe numele acestui inculpat, cu consecința punerii sale de îndată în libertate.
Prin Încheierea nr. 26 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 29 din data de 8 mai 2009, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive inculpatului, pe o perioadă de 14 zile începând cu data de 13.05.2009 și până la data de 26.05.2009 inclusiv.
Prin Încheierea nr. 31 din data de 22 mai 2009, dată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților u, G, -, și începând cu data de 27.05.2009 și până la data de 25.06.2009 inclusiv.
Prin înscrisul intitulat "Anexă la referatul de propunere de prelungire a arestării preventive", se arată în perioada 22.05.2009 - 18.06.2009 au fost întocmite mai multe acte de urmărire penală, acte atașate în volumele dosarului de urmărire penală.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale motivat și numai dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Analizând actele din cele 24 volume ale dosarului de urmărire penală nr. 29/D/P/2008, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acești inculpați, respectiv art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații, și, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, judecătorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, indicii temeinice care sunt definite în art.68 Cod procedură penală.
În ceea ce privește temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, judecătorul apreciază că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu doar datele ce caracterizează persoana inculpaților, ci și datele privitoare la fapte, respectiv pericolul social al infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați. De cele mai multe ori, presupusele fapte sunt de natură a crea in rândul opiniei publice o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate socială, stare care a fost creată în rândul cetățenilor ca urmare a faptelor de violență pentru care aceștia sunt cercetați, fapte de violență care au luat o amploare deosebită. Așa fiind, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect pericolul pentru ordinea publică poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetați, de limitele de pedeapsă pentru acestea, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În prezenta cauză de față, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, rezonanța faptelor presupuse a fi comise și nu în ultimul rând de persoanele inculpaților dintre care unii sunt cunoscuți cu antecedente penale (u, și ) pentru fapte similare.
În altă ordine de idei, potrivit art. 5 pct. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, pentru ca o persoană să fie reținută sau arestată în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, este suficient să existe motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. În consecință, se constată că legea europeană este mai puțin restrictivă privitor la luarea măsurilor preventive privative de libertate în comparație cu legea procesual penală română, care pretinde să existe probe sau indicii temeinice că s-a comis o infracțiune.
Cu privire la caracterul rezonabil al detenției preventive invocat de apărătorii inculpaților, judecătorul remarcat însă, că în jurisprudența constantă a CEDO, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții se face ținându-se seama de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, pentru a vedea în ce măsură " există indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate". Prin urmare, judecătorul a constatat că termenul rezonabil invocat și durata arestării preventive nu a fost depășită cu referire la cele 180 zile.
În condițiile prezentei cauze, interesul public impune luarea respectiv prelungirea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Susținerile apărătorilor inculpaților privind lipsa vinovăției acestora cu privire la faptele care fac obiectul cercetării penale și încadrarea juridică a acestora nu pot fi examinate de judecător în acest moment procesual, fiind atributul procurorului de a stabili vinovăția sau nevinovăția acestora precum și încadrarea juridică corespunzătoare.
Referitor la inculpații, și, judecătorul a constatat că pe lângă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. a Cod procedură penală, în sensul că, inculpații au fugit și s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Cu privire la solicitarea domnului avocat de a constata nulitatea absolută a sesizării instanței prin aceea că referatul parchetului prin care se propune prelungirea arestării preventive a inculpaților nu cuprinde indicarea infracțiunilor de săvârșirea cărora de care sunt acuzați inculpații, și, solicitare invocată și anterior și asupra cărora judecătorul s-a pronunțat și menținând același punct de vedere a considerat că această neindicare în concret a infracțiunilor presupus a fi comise de acești inculpați (în condițiile în care în partea introductivă au fost indicate în bloc toate infracțiunile comise de inculpați), nu constituie o problemă de nulitate absolută privind sesizarea instanței, ci eventual o simplă eroare materială sau omisiune vădită. De altfel, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sus menționați se regăsesc în lucrările dosarului de urmărire penală, în încheierea prin care s-a dispus arestarea, precum și în mandatul de arestare.
Pentru aceste considerente, judecătorul, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inculpaților menționați mai sus, respectiv art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală (respectiv și art. 148 lit. a Cod procedură penală pentru inculpații, și ), impun în continuare privarea de libertate a acestora. De asemenea, judecătorul a considerat că se impune prelungirea duratei arestării preventive, fiind justificată de necesitatea stabilirii adevărului în cauză și a efectuării tuturor actelor de urmărire penală, enumerate în cererea DIICOT, pentru finalizarea anchetei și în acest sens, judecătorul nu poate face abstracție de complexitatea ridicată a cauzei și de multitudinea persoanelor implicate.
Pe cale de consecință, a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților privind înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală, pentru a înlocui această măsură.
Împotriva încheierii nr. 36 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpații, G, -, și, primul recurs, trimis prin fax, fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, la data de 22.06.2009, iar ultimul la data de 25.06.2009, toate având același număr de dosar, respectiv -.
Inculpatul G și-a motivat în scris recursul, la data de 24.06.2009, solicitând admiterea acestuia, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și revocarea acestei măsuri, întrucât nu mai există temeiurile care au stat la baza luării acesteia și nici nu există temeiuri noi pentru menținerea ei.
În ceea ce privește îndeplinirea prevederilor art. 148 lit. f C.P.P. inculpatul Gaa rătat că nu au fost individualizate motivele pentru fiecare inculpat și nu au fost analizate circumstanțele personale, neținându-se cont că acesta nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, vârsta și starea sa de sănătate fiind un indiciu concludent în acest sens.
De asemenea, menținerea unei persoane în stare de arest prin necesitatea prezentării materialului de urmărire penală, câtă vreme această procedură reprezintă un drept acordat în considerarea garantării dreptului la apărare, nu obligația inculpatului, este contrară legii.
Ceilalți inculpați nu au motivat în scris recursurile, acestea au fost susținute doar oral, concluziile apărătorilor fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
În primul rând, instanța va analiza aplicabilitatea Deciziei nr. 25 din 02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie invocată de către inculpați prin apărători, în cauza de față.
Potrivit deciziei sus-menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, singurul organ investit cu interpretarea obligatorie a legii, a stabilit că sintagma folosită de legiuitor la art. 159 al. 8 fraza a 2-a C.P.P. se interpretează în sensul că "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare, iar punctul "2" din decizie stabilește că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispusă anterior încheierii atacate.
În îndeplinirea condițiilor impuse de art. 159.C.P.P. Curtea constată că la data de 19 iunie 2009, prin încheierea nr. 36, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Biroul Teritorial Arad pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, încheiere pronunțată în ședință publică la ora 14,15, în prezența inculpaților aflați în stare de arest.
Cu ocazia pronunțării, doar inculpații, și apărătorul inculpatului G au declarat recurs, ceilalți declarând ulterior recurs, în termenul legal, ultimul dintre acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 25.06.2009.
În vederea soluționării recursului a fost fixat termen în ședința de judecată din data de 25.06.2009, pentru ora 9,00, fiind citați inculpații. La strigarea cauzei, întrucât apărătorul inculpatului a invocat faptul că nu este dosarul complet de urmărire penală, având în vedere faptul că mai erau și alte cauze pe lista de ședință, s-au suspendat dezbaterile și s-a fixat termen în aceeași zi, la ora 20,00, în vederea punerii la dispoziție a întregului dosar de urmărire penală, constatându-se că dosarul de urmărire penală existent la Curtea de APEL TIMIȘOARA, la prima strigare a cauzei, era identic cu dosarul trimis ulterior de DIICOT - Biroul Teritorial Arad.
Fiind reluate dezbaterile la ora fixată, a fost recuzat procurorul de ședință și ulterior, președintele completului de judecată, au fost ascultați toți inculpații și concluziile apărătorilor și ale procurorului, astfel încât ședința de judecată a fost terminată în data de 26.06.2009, în jurul orei 01,50.
În prezenta cauza, termenele reglementate de art. 159.C.P.P. cu privire la obligația fiecărui participant la proces de a se încadra înăuntrul acestora a fost respectată, iar imposibilitatea instanței de recurs de a proceda la finalizarea soluționării recursului până la data de 25.06.2009, ora 24,00, înăuntrul duratei arestării preventive dispuse prin încheierea anterioare, s-a datorat exclusiv modalității în care inculpații au înțeles să-și valorifice drepturile procesuale, instanța a manifestat celeritate în soluționarea cauzei, inculpații urmărind însă tergiversarea inutilă a soluționării cauzei, prin cererile de recuzare, precum și cu ocazia ascultării în fața instanței de recurs, chiar dacă instanța le-a pus în vedere faptul că sunt audiați cu privire la starea de arest, aceștia intervenind prin numeroase întrebări sau arătând că nu-și amintesc anumite aspecte, solicitând însă să fie ascultați, cu scopul ca dezbaterile să se prelungească după ora 24,00. În acest sens, stă înregistrarea dezbaterile din ședința de judecată începută în data de 25.06.2009 și terminată în data de 26.06.2009.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului inculpaților de a se constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, având în vedere că dezbaterile au continuat și în data de 26.06.2009, după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, instanța de recurs apreciază că o asemenea soluție nu a fost avută în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii invocată, deoarece nu se regăsește în dispozitivul acesteia, astfel încât nu se poate adăuga la lege.
De altfel, recursul în interesul legii nu reglementează sancțiunea aplicabilă în cazul nesocotirii acestui termen și nici consecința nerespectării lui. Potrivit dispozițiilor art. 1403alin. 8.C.P.P. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri, nu este suspensiv de executare, iar conform art. 159 alin. 9.C.P.P. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, aceste articole având aplicabilitate în cauză.
În ceea ce privește motivele de temeinicie a prelungirii arestării preventive, în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 155.C.P.P. deoarece temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, privare de libertate care a fost motivată de către instanța de fond.
În cauză există indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor menționate detaliat în referatul de propunere de prelungire a arestării preventive, cererea parchetului fiind admisă de către instanță, iar din probele administrate până în această fază a procesului penal, există pericolul periclitării urmăririi penale și îngreunarea desfășurării în continuare a cercetărilor în situația în care s-ar dispune punerea în libertate a inculpaților.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
Prin urmare, instanța s-a pronunțat cu privire la fiecare inculpat, admițând propunerea Parchetului, în care se prezintă detaliat toate faptele reținute în sarcina inculpaților, aceștia contribuind la mai multe fapte desfășurate împotriva a părți vătămate diferite, instanța pronunțându-se astfel cu privire la pericolul concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică, având în vedere tocmai întreaga activitate a inculpaților.
Raportat și la legislația europeană, așa cum am arătat, măsura arestării preventive nu s-a transformat într-o pedeapsă penală și chiar dacă în faza de urmărire penală s-a ajuns la prezentarea materialului de urmărire penală, considerăm că la acest moment procesual continuarea cercetării nu poate avea loc decât prin prelungirea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților, referitoare la inexistența grupului și la vinovăție, acestea sunt aspecte care urmează a fi analizate cu prilejul soluționării acțiunii penale și nu în cadrul recursului privind prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instanța nu se pronunță cu privire la vinovăția inculpaților.
În ceea ce privește situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale cu privire la unii dintre aceștia, starea de sănătate, aceste aspecte au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat arestarea fiind aceleași și în prezent.
În cea ce privește cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, solicitată de inculpații, și, prin avocat, pentru aceleași considerente avute în vedere mai sus, instanța o respinge.
Având în vedere aceste considerente, conform art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarat de inculpații, G, împotriva încheierii penale nr. 36 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G, împotriva încheierii penale nr.36 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal, obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.06.2009, în continuarea ședinței din 25.06.2009, ora 1,56.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - aflată în CO - - -
Președinte secție,
-
Grefier
Red.CM/30.06.09
Tehnored AJ/8.07.09
Prima instanță: Trib.A -
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Ion
