Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 683/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 683
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.371/PI/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș, iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivare a arătat că, din actele dosarului rezultă că cererea inculpatului întrunește condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.p Cod Penal, astfel că acesta poate beneficia de această măsură, cu atât mai mult cu cât menținerea arestului preventiv nu mai este oportună, deoarece cercetările în cauză au fost finalizate. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu făcea parte din grupul infracțional organizat la care se face referire, acesta și-a asumat vina pentru unele fapte, însă rolul său nu este așa de mare cum se susține de organele de cercetare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, încheierea primei instanțe este temeinică și legală, și în mod corect a fost respinsă cererea inculpatului, având în vedere că acesta a săvârșit infracțiuni grave cu un mare grad de pericol social.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 371/PI/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.1608aalin.6 C.P.P. s-a respins e cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- din data de 11.06.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.23 din data de 11.03.2009 al Tribunalului Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt întrunite elementele prevăzute de lege, pedeapsa pe care o poate primi nu poate depăși 18 ani închisoare, iar din întregul probatoriu rezultă că a avut o atitudine sinceră și de colaborare.
Inculpatul a mai precizat că are cunoștință de prevederile legale și se obligă să respecte măsurile prevăzute de legislație, precum și măsurile pe care instanța le va stabili în sarcina sa.
Cererea a fost redactată și introdusă de apărător, iar în condițiile prevăzute de art.1607a C.P.P. fost însușită de inculpat la termenul de judecată din 12.06.2009, ocazie cu care inculpatul a mai precizat că are cunoștință de prevederile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.104/D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.104/D/P/2007 emisă la data de 11.03.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituire a unui grup infracțional și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că începând cu anul 2003, împreună cu alte persoane, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, specializat în accesarea, fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, a mai multor sisteme informatice aparținând unor instituții guvernamentale și neguvernamentale din SUA și țări europene, introducând, modificând și obținând date informatice, fără drept, în scopul obținerii unor beneficii materiale.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.26/CC/11.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr.23 din data de 11.03.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, la termenul de judecată din 12.06.2009 prima instanță a admis în principiu cererea formulată de către numitul, concluzia la care a ajuns instanța întemeindu-se și pe decizia nr.7/2009 a Înaltei Curți de Justiție și Casație pronunțată într-un recurs în interesul legii.
În consecință, prima instanță a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Sub acest aspect prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, rezultă suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului în desfășurarea unor activități ilicite grave, care au adus o atingere importantă patrimoniului unui număr însemnat de persoane, precum și siguranței rețelelor informatice și încrederii populație în modalitățile electronice de efectuare a plăților.
Pe de altă parte, raportându-se la datele existente în momentul de față în dosarul de urmărire penală, instanța a reținut că pretinsul grup din care a făcut parte și inculpatul, era alcătuit din mai multe persoane, dintre care unele încă nu au fost prinse în vederea tragerii lor la răspundere penală. Este evident că pentru constituirea acestui presupus grup era necesară, în prealabil, stabilirea unor raporturi de încredere între toți membri, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu luarea la cunoștință despre începerea cercetărilor în cauză și arestării preventive a unora dintre membri. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a unuia dintre potențialii membri ai grupului infracțional, în acest moment, ar putea influența în mod negativ desfășurarea procesului penal existând posibilitatea stabilirii unui contact în vederea realizării unei poziții comune, cu consecințe negative în ceea ce privește aflarea adevărului în cauză.
Pe de alta parte, după cum s-a arătat deja anterior în cauză, simpla recunoaștere a comiterii unor fapte, raportat la împrejurările concrete în care a fost adusă la îndeplinire presupusa activitate infracțională, precum și la modalitatea tehnica folosită de inculpat, acesta recurgând la rețelele electronice pentru a-și realiza scopul urmărit, nu constituie o garanție suficientă pentru a conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului, în acest moment când cercetările nu sunt finalizate, ar contribui la asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr. 371/PI/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.06.2009 a declarat recurs inculpatul -, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 24.06.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform concluziilor din partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, conform art. 3856alin. 3.proc.pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prima instanță a considerat în mod corect că cererea inculpatului - de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul recurent a săvârșit fapte grave, periculoase pentru relațiile privind conviețuirea socială, patrimoniul, confidențialitatea și integritatea datelor și sistemelor informatice, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul recurent a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care se presupune că inculpatul și-ar fi desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de persoane posibil a fi implicate în activitatea infracțională.
Potrivit art. 1602alin. 2.proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele la care se referă textul de lege menționat rezultă din mare procesului penal declanșat împotriva inculpatului recurent (acesta fiind acuzat de săvârșirea unor infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea pe durată mare), starea conflictuală creată, lipsa garanțiilor că desfășurarea procesului penal nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului recurent (având în vedere mijloacele și tehnicile folosite la săvârșirea pretinselor fapte penale, existența posibilității contactării celorlalte persoane implicate în activitatea infracțională).
Instanța de recurs observă că scopul procesului penal și buna lui desfășurare impun menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, astfel încât nu se justifică liberarea acestuia sub control judiciar.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului recurent în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actele de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 371/PI/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.06.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.371/PI/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Iunie 2009.
Ptr. Președinte Judecător, Judecător,
- - - - aflat în - - -
Președinte secție,
-
Grefier
Red. /25.06.2009
Dact. 2 ex./2.07.09
Prima inst. - jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Ion
