Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 844/
Ședința publică din 24 august 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR: G
GREFIER: BECHE
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70 din 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de punere în libertate sub control judiciar a inculpatului. Consideră că încheierea atacată este netemeinică întrucât cererea inculpatului s-a constatat că este admisibilă în principiu, iar apoi pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată. Apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-au modificat, dosarul a fost finalizat și s-a încheiat urmărirea penală. Inculpatul a fost cercetat pentru 8 infracțiuni, dar a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, pentru celelalte 6 fiind scos de sub urmărire penală, lipsind elementele constitutive ale infracțiunilor respective. Temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a acestui inculpat nu mai subzistă, desfășurarea procesului penal putând fi realizată și cu inculpatul în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales și solicită să fie pus în libertate.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 70 din 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art.1608aalin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul (porecla "", fiul lui și născut la 21.09.1984 în C, jud. C-S, cu același domiciliu,-, jud. C-S, CNP--, posesor CI seria - nr. -, cetățean român, studii superioare, student, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut), iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului C-S, înregistrată sub nr- din 17.08.2009, inculpatul a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, aflându-se în stare de arest preventiv în dosarul nr. 24-D/P/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-
În motivarea cererii s-a invocat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1, 2, 3 Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sub limita de 18 ani pe care o impune textul de lege; de asemenea, nu există pericolul ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni și nu există probe că acesta ar putea zădărnici aflarea adevărului; inculpatul nu s-a sustras și nu s-ar sustrage cercetării, este student la două facultăți și va respecta condițiile impuse de către instanță în cazul admiterii cererii.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1601, 1602Cod procedură penală.
Analizând actele și probele de la dosar, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
La data de 12 martie 2009, Ministerul Public reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.
Prin Încheierea nr. 5 din 12 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S în baza art. 136, 143, 148 lit. f Cod procedură penală și art. 1491Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și s-au emis în mod corespunzător mandatele de arestare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin decizia penală nr. 307/R din 24 martie 2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile formulate de inculpații și, a casat în parte încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C- doar cu privire la cei doi inculpați, respingând ca nefondate recursurile formulate de ceilalți inculpați.
Prin încheierea nr. 9 din 07.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09 aprilie 2009, orele 12,30 până la data de 08 mai 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin decizia penală nr. 386/R din 10.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin încheierea nr. 15 din 06.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08 mai 2009, orele 12,30 până la data de 06 iunie 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin decizia penală nr. 487/R din 08.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin încheierea nr. 25/04.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis cererea - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 20 zile, începând din 06.06.2009, orele 12,30, până la data de 25.06.2009, orele 12,30, inclusiv.
Prin încheierea nr. 30/22.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis cererea - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 25.06.2009, orele 12,30, până la data de 14.07.2009, orele 12,30, inclusiv.
Prin încheierea nr. 37/13.07.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis cererea - Biroul Teritorial C- și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14.07.2009, orele 12,30, până la data de 12.08.2009, orele 12,30 inclusiv.
Prin încheierea din 06.08.2009, pronunțată în dosar nr-, pronunțată de Tribunalul C-S, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, până la data de 10.09.2009, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 03.09.2009.
Inculpatul a formulat la instanță cererea de liberare provizoriu ce formează obiectul dosarului de față.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este neîntemeiată.
Art.1602Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al. 1 raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal.
Din punct de vedere al cuantumului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului de către organele de urmărire penală, tribunalul a reținut că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 1602alin.1 Cod procedură penală și că este de asemenea reală susținerea apărătorului acestui inculpat privind cazul de arestare preventivă care a stat la baza dispunerii acestei măsuri față de clientul său, în speță cel prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, nu cele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. b și c Cod procedură penală, aceste ultime două cazuri fiind circumscrise textului reglementat de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.
Cu toate acestea, s-a constatat însă că, pe fondul cauzei, cererea este neîntemeiată. Faptul că într-adevăr sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, condiții reglementate de art. 1602Cod procedură penală, îi conferă inculpatului o vocație în ceea ce privește admiterea cererii, nu un drept absolut în acest sens. Independent de admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri și de celelalte condiții de formă privitoare la însușirea de către inculpat a respectivei cereri introdusă de apărătorul său, este necesar ca judecătorul să verifice temeinicia acesteia, apreciind acest lucru din perspectiva temeiurilor care au stat la baza instituirii arestării preventive și ulterior a prelungirii acestei măsuri.
Referitor la aceste cerințe de fond ale liberării provizorii sub control judiciar, judecătorul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA cu ocazia soluționării mai multor căi de atac formulate împotriva unor precedente încheieri de dispunere, prelungire sau menținere a măsurilor preventive care îl vizau pe inculpat. De altfel, un alt complet de judecată din cadrul Tribunalului C-S a mai examinat cu ceva timp în urmă o cerere identică formulată de inculpatul, cererea fiind respinsă, iar soluția respectivă rămânând definitivă prin respingerea căii de atac.
Aspectul invocat de apărătoarea inculpatului referitor la trimiterea în judecată a acestuia doar pentru două infracțiuni, deși inițial fusese cercetat pentru opt infracțiuni, nu este de natură să înlăture cele reținute mai întâi de judecătorii care au dispus arestarea preventivă și apoi prelungirile succesive ale acestei măsuri, însușite apoi de către instanța de judecată cu ocazia menținerii acestei măsuri preventive înainte de primul termen de judecată. Nu s-a avut în vedere în nici o împrejurare cantitatea de infracțiuni pentru care era cercetat inculpatul, ci modul de efectuare al acestora și relațiile existente între membrii grupului infracțional. Revenind, la acea vreme s-a considerat că rezidă un pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpații ar fi cercetați în stare de libertate dat fiind faptul că aceștia au întreținut în permanență legătura cu ceilalți membrii ai rețelei, fiecare potrivit sarcinilor asumate sau atribuite, legătura fiind asigurată prin mijloace de comunicare rapidă (telefon și internet). Ori, în condițiile în care acești inculpați nu ar fi izolați, ar fi periclitat în mod evident bunul mers al cercetărilor ulterioare, deoarece nimic nu i-ar împiedica pe acești inculpați să-și protejeze atât activitatea lor infracțională cât și pe cea a celorlalți membrii ai grupului (în special a celor aflați în străinătate), prin avertizarea sau luarea de măsuri de protecție sau îngreunare a cercetărilor. în plus spre această concluzie faptul că s-a constatat că majoritatea membrilor grupului nu se cunoșteau între ei personal, comunicările și relațiile dintre ei fiind în principal virtuale, astfel încât nici unul dintre seturile de restricții aferente măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b și c Cod procedură penală nu ar fi eficiente în cazul de față. După cum s-a arătat mai sus, ordinea publică trebuia protejată prin preîntâmpinarea săvârșirii sau continuării săvârșirii unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, sancționate în mod corespunzător, cu atât mai mult cu cât normele de conviețuire socială sunt amenințate mai pregnant prin modalitatea de săvârșire a unor astfel de infracțiuni și, nu în ultimul rând, prin paleta amplă de persoane care conlucrează în realizarea acestora. Toate aceste considerații nu au cum să dispară prin simpla încheiere a fazei de urmărire penală, atâta vreme cât urmează cercetarea judecătorească în cursul căreia - printre altele - vor fi din nou evaluate în condiții de publicitate și contradictorialitate probele administrate în cursul urmăririi penale. Că este așa, s-a confirmat inclusiv prin încheierea definitivă pronunțată de Tribunalul C-S la data de 06.08.2009, prin care s-a dispus menținerea stării de arest inclusiv a inculpatului.
Tribunalul a mai reținut că, celelalte considerente care au fost invocate de inculpat și de apărătoarea sa privesc fie chestiuni care țin de fondul cauzei, care vor putea fi dezvoltate și probate eventual în cursul cercetării judecătorești, fie chestiuni care țin de interesul personal al inculpatului (situația sa de student la două facultăți) care nu justifică câtuși de puțin admiterea unei cereri de liberare provizorie.
În aceste condiții, judecătorul a constatat că este nejustificată solicitarea inculpatului, temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistând și în prezent, neexistând date privind necesitatea înlocuirii lor cu acele caracteristici ale măsurii solicitate prin cererea supusă judecății.
Împotriva încheierii penale nr. 70 din 20.08.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data 21.10.2009.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în consonanță cu ansamblul probator administrat și cu dispozițiile legale în materie.
În ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de recurs apreciază că, pentru motivarea oferită de instanța de fond, cererea este întemeiată conform art. 1604al. 1 raportat la art. 1608al. 1.C.P.P.
Prin urmare, constatând că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța urmează a analiza dacă cererea este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește comiterea unor infracțiuni informatice. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment a inculpatului ar putea influența în mod negativ desfășurarea judecății. În același sens sunt și natura cauzei, natura infracțiunilor pentru care există indicii că au fost comise de inculpatul, amploarea activității infracționale, modul de concepere de către inculpat a activității infracționale și descoperirea întregii activități ilicite.
În consecință, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării normale a judecății, descoperirii tuturor faptelor și identificării tuturor membrilor grupului infracțional, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70 din 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe
- - - - - G
GREFIER,
BECHE
Red. /26.08.2009
Tehnored./2 ex./28.08.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 844/
Ședința publică din 24 august 2009
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 70 din 20.08.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - G
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Gheorghe
