Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 845/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 845/
Ședința publică din 24 august 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR: G
GREFIER: BECHE
Ministerul Public este reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat depune la dosar motive de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, respectiv cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Arată că nu mai există nici o justificare rezonabilă a menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat, cu atât mai mult că nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu are antecedente penale. A mai invocat durata excesivă a arestului preventiv și nulitatea încheierii de menținere a arestului preventiv, deoarece lipsește motivația menținerii acestei măsuri preventive, fiind incidente disp. art. 197.
C.P.P.Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, încheierea atacată fiind temeinică și legală, subzistând în continuare pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
Inculpatul recurent se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv 10.10.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C.P.P. temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, se constată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de altă parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu apreciază a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În aceste condiții de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece nu mai există nici o justificare rezonabilă a menținerii măsurii arestării preventive, cu atât mai mult că nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu are antecedente penale. S-a mai invocat durata excesivă a arestului preventiv și nulitatea încheierii de menținere a arestului preventiv, deoarece lipsește motivația menținerii acestei măsuri preventive, fiind incidente disp. art. 197.
C.P.P.Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate motivele de fapt și de drept potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Din examinarea probatoriului administrat până în prezent, Curtea apreciază că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea, prelungirea și apoi menținerea stării de arest preventiv, fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală, fapte care sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor, așa cum s-a reținut de către procuror în actul de inculpare.
Punerea în libertate a inculpatului ar crea o stare de temere și neliniște în rândul conștiinței cetățenilor, având în vedere gravitatea acuzațiilor care s-au adus împotriva inculpatului, organele abilitate ale statului trebuind să acționeze în mod ferm împotriva fenomenelor antisociale grave, fiind prioritar interesul general de apărare al ordinii publice față de interesul particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
În aceste condiții, instanța apreciază că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului în continuare este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și implicit aflarea adevărului, nefiind suficientă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate în acest sens.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că ar avea o conduită procesuală sinceră, nu pot constitui motive de punere în libertate a inculpatului, acestea putând constitui circumstanțe atenuante facultative la judecarea pe fond a cauzei, dacă s-ar impune pedepsirea inculpatului.
Instanța apreciază că în speța de față nu se poate vorbi de o durată excesivă a arestului preventiv, raportat la complexitatea dosarului, numărul de părți implicate, comportamentul procesual al inculpaților, numărul mare de acte procedurale care trebuie efectuate, astfel că nici acest argument nu poate constitui un motiv de punere în libertate a inculpatului.
În cazul de față nu subzistă nici un motiv de nulitate a încheierii penale atacate invocat de către apărătorul inculpatului, nefiind incidente dispozițiile art. 197.C.P.P. hotărârea recurată fiind motivată sub aspectul menținerii stării de arest preventiv a inculpatului, fiind enumerate motivele pentru care s-a menținut această măsură.
Văzând că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12.08.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe
- - - - - G
GREFIER,
BECHE
Red. Gh./27.08.2009
Tehnored./2 ex./28.08.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 845/
Ședința publică din 24 august 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12.08.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - G
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Gheorghe
