Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 187/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 187/R
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de partea civilă SC SRL T împotriva deciziei penale nr. 186 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru partea civilă recurentă, avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, pentru asigurătorul intimat SC SA (fostă SC SA) se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, părțile civile intimate, partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul părții civile recurente susține motivele de recurs și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost motivat în scris, în sensul desființări sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel și să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se admită acțiunea civilă și să fie obligat inculpatul la următoarelor sume: 7500 euro reprezentând contravaloarea mașinii; 100 Ron/zi reprezentând beneficiul nerealizat de la data producerii accidentului, din cauza lipsirii de folosința mașinii; daune morale în cuantum de 10.000 euro; cheltuielile de judecată plătite în toate fazele procesuale. În latură penală solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.2 Cpp, precum și pentru celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Avocatul asigurătorului SC SA (fostă SC SA) pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Avocatul din oficiu al inculpatului intimat, solicită respingere recursului ca nefondat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149 din 29.04.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, n baza art. 189 alin. 1 Cpp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; în baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare; în baza art. 184 alin. 2, 4 Cp a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare; în baza art. 180 alin. 2 Cp fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare (pentru fapta împotriva părții vătămate ); în baza art. 180 alin. 2 Cp a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare (pentru fapta împotriva părții vătămate ).
În baza art. 33 lit. a, b Cp rap. la art. 34 lit. b Cp s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862Cp.
În baza art. 863alin. 1 Cp s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte trimestrial, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C-S; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C-S, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C-S și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C-S informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863alin. 3 Cp s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte următoarele obligații: să desfășoare o activitate remunerată; să nu intre în legătură cu părțile vătămate,; să nu părăsească țara; să nu conducă nici un vehicul.
Potrivit art. 359 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864Cp referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore, precum și durata arestului preventiv de la 30.05.2007 până la 01.11.2007 și de la 10.03.2008 până la 13.03.2008.
În baza art. 350 rap. la art. 1603Cpp s-a ridicat controlul judiciar instituit asupra inculpatului prin decizia penală nr. 247/R/01.11.2007 pronunțată de către Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
În baza art. 14, 346 Cpp, rap. la art. 998, 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă împotriva inculpatului și, în baza art. 49, 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a fost obligat asigurătorul SC SA - Sucursala T să plătească părții civile suma de 10.000 lei, cu titlul de daune morale.
În baza art. 14, 346 Cpp, rap. la art. 998, 999 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1800 lei, cu titlul de daune morale.
S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC SRL
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Din coroborarea probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 22.05.2007, inculpatul a închiriat autoturismul marca cu nr. de înmatriculare TM - de la firma SC SRL T, cu care urma să se deplaseze din com. M în localitatea, în vederea achiziționării unor animale.
Între inculpat, pe de o parte, și părțile vătămate, pe de altă parte, a existat o stare conflictuală ivită în urmă cu o lună de zile, când, care avusese o relație de lungă durată de concubinaj cu inculpatul, l-a părăsit, a plecat din locuința acestuia la Reșița, unde a început o nouă relație, tocmai cu prietenul inculpatului,.
La această stare de conflict a contribuit și acuzația inculpatului, potrivit căreia i-ar fi sustras din mașină suma de 8000 de euro, înainte de a-l părăsi.
Pe fondul animozităților dintre părți, în data de 24.05.2007, inculpatul s-a deplasat la Reșița cu autoturismul închiriat și în jurul orei 09,25, în dreptul imobilului nr. 25 situat pe strada -, a observat părțile vătămate și, care se deplasau la un cabinet medical în direcția, a pătruns pe contrasens, după care a intrat cu mașina pe trotuar, izbindu-i frontal.
a fost proiectat peste, lovindu-se cu și capul de parbriz, pe care l-a fisurat, iar după impact a fugit printre blocuri de teama inculpatului.
a fost ridicată de inculpat de pe trotuar, i-au fost adresate cuvinte jignitoare, după care inculpatul a introdus-o cu forța în autoturism prin partea față și a demarat vehiculul în M viteză în direcția
Din rapoartele de constatare medico-legale nr. A-157/25.05.2007 și respectiv A-156/25.05.2007 întocmite de către Serviciul de Medicină Legală C-S a rezultat că părțile vătămate și prezintă leziuni traumatice, care pot fi consecința unui accident rutier din data de 24.05.2007. pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale în cazul lui și 7-8 zile în cazul părții vătămate.
Motivul pentru care partea vătămată a fost lipsită de libertate l-a constituit dorința inculpatului de aod uce în locuința sa de domiciliu, unde urmau să-și explice relația dintre ei.
Pe strada - din, datorită vitezei mari cu care circula, circa 100 Km/, și a faptului că vizibilitatea era redusă din cauza parbrizului spart, inculpatul nu a observat-o în timp util pe partea vătămată, care se angajase în traversarea străzii prin loc nepermis, a acroșat-o cu oglinda retrovizoare dreapta față și a proiectat-o pe carosabil.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit multiple leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale.
La ieșirea din localitatea, inculpatul s-a angajat în depășirea unor autotrenuri și din cauza nerespectării semnificației liniei continue, a indicatorul de interzicere a depășirii, coroborate cu viteza M de deplasare de 96 Km/, a intrat în coliziune cu autoutilitara Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare - condusă de către martorul, care circula regulamentar din sens opus.
În urma impactului, autoutilitara a fost proiectată pe partea dreaptă a drumului și a intrat în coliziune cu partea spate a autotrenului cu nr. de înmatriculare B 83 condus de martorul, iar autoturismul condus de către inculpat a ricoșat într-un pom și a plonjat în șanțul din marginea șoselei.
Inculpatul și partea vătămată au fost preluați apoi de către personalul serviciului de ambulanță și transportați la Spitalul Județean Reșița.
Această stare de fapt a rezultat din declarațiile părților vătămate, care s-au coroborat cu rapoartele de constatare medico-legale, cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 42.1182/22.06.2007, cu expertiza tehnică auto efectuată de către expert, cu procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto și declarațiile martorilor.
Pe baza acestor probe, instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită, urmând să-i aplice acestuia o pedeapsă.
În drept, Judecătoria Reșița a constatat că fapta inculpatului care în data de 24.05.2007 a lipsit-o pe partea vătămată de libertatea de mișcare potrivit propriei voințe întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 Cp.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
S-a apreciat că fapta aceluiași inculpat care, în data de 24.05.2007, în timp ce circula cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare TM - pe strada - din Reșița, a intrat pe trotuarul din fața imobilului nr. 25, provocând cu intenție un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cp.
Totodată, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat care, în data de 24.05.2007, în timp ce circula cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare TM - pe strada - din Reșița, a intrat pe trotuarul din fața imobilului nr. 25, provocând cu intenție un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cp.
De asemenea, faptele aceluiași inculpat care, în data de 24.05.2007, în timp ce circula cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare TM -, a fost implicat într-un număr de două accidente rutiere în urma cărora a rezultat vătămarea corporală a mai multor persoane și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Instanța de fond a constatat că fapta aceluiași inculpat care în data de 24.05.2007 a produs din culpă un accident rutier pe strada - din, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 pen. care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, atitudinea adoptată de către inculpat în cursul procesului penal, caracterizată, în principal, prin nesinceritate. Pe de altă parte, în aprecierea gradului de pericol social al faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, instanța de fond a ținut seama de relațiile între părți, oscilante, surprinzătoare, uneori. Astfel, la scurt timp după comiterea faptei, partea vătămată s-a mutat în casa inculpatului, locuind cu părinții acestuia și vizitându-l la penitenciar. S-a prezentat apoi în fața instanței de recurs (menținere arest preventiv), chiar fără a fi citată și a încercat să-l exonereze de răspunderea penală. Apreciind ca fiind reușit acest demers, a părăsit țara și nu și-a indicat noua reședință.
Întrucât, prin faptele sale, inculpatul a cauzat părților civile prejudiciu material, respectiv moral, instanța de fond a reținut că sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 cod civil, fiind făcută dovada existenței și întinderii prejudiciului, a faptei ilicite a inculpatului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
La stabilirea cuantumului daunelor morale au fost avute în vedere intervențiile chirurgicale la care a fost supusă partea civilă, suferința acesteia în perioada de spitalizare și cea de recuperare, numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părților civile.
În cazul părții civile s-a avut în vedere și culpa concurentă a acesteia în producerea accidentului rutier, întrucât s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC SRL T, s-a reținut faptul că prin încheierea ședinței publice din 08.11.2007, instanța de fond a respins cererea părții civile de extindere a procesului penal cu privire infracțiunea de distrugere. Raporturile dintre părți sunt de natură contractuală, partea civilă urmând să-și valorifice pretențiile în fața instanței civile.
Prima instanță a mai reținut că autoturismul condus de către inculpat a fost asigurat RCA la SC SA - Sucursala
Potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995 modificată, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. De asemenea, în baza art. 55 alin. 1 din același act normativ, despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă împotriva inculpatului și, în baza art. 49, 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat asigurătorul SC SA - Sucursala T să plătească părții civile suma de 10.000 lei, cu titlul de daune morale. Totodată, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1800 lei, cu titlul de daune morale.
A respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă SC SRL T și a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, inculpatul, părțile civile și, precum și asigurătorul Prin decizia penală nr. 186 din 22 decembrie 2008, Tribunalul C-S, în baza art.369 Cpp a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul-asigurător împotriva sentinței penale nr.149/29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cpp, a respins apelurile formulate de apelantul-inculpat, apelanta-parte civilă T, apelanta parte civilă, împotriva sentinței penale nr.149/29.04.2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Astfel, potrivit art.369 alin.1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.
Având în vedere semnificația retragerii apelului, în raport de aceste prevederi legale, și de faptul că asigurătorul, a declarat, prin apărătorul său ales, avocat, că își retrage apelul formulat în cauză, tribunalul a apreciat că declarația asigurătorului a fost făcută în condiții legale, dând eficiență acestei manifestări de voință.
Examinând pe fond sentința atacată, față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cpp, s-a constatat de către tribunal că apelurile inculpatului, al părții civile și al părții civile, sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei - existența faptei, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei - cât și sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește stabilirea și proporționalizarea despăgubirilor civile care se impuneau.
Judecătoria Reșița a examinat în detaliu ansamblul probatoriu administrat în cauză, constatând că toate probele existente au convers spre stabilirea vinovăției inculpatului-apelant în ceea ce privește săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina sa, pedeapsa rezultantă care i-a fost aplicată fiind corespunzător proporționalizată, chiar indulgentă în raport cu împrejurările în care acesta a comis faptele și cu gradul de pericol social concret pe care l-a denotat.
Aspectele la care a făcut referire apărătoarea părții respective că ar justifica micșorarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.189 alin.1 Cp (și implicit micșorarea pedepsei rezultante, dat fiind faptul că aceasta a fost cea mai grea), au fost deja reținute de instanța de fond ca și criterii de individualizare atât a acestei pedepse, cât și a celorlalte; de altfel pedeapsa respectivă a fost stabilită la nivelul minimului special prevăzut de lege, Judecătoria Reșița făcând referire - printre alte criterii de individualizare - la relațiile oscilante și surprinzătoare dintre apelantul-inculpat și partea vătămată, menționând și aspectul că la scurt timp după comiterea faptei respectiva parte vătămată s-a mutat în casa inculpatului, locuind cu părinții aceluia și apoi vizitându-l la penitenciar. Într-adevăr, din respectivele relații se putea deduce o reconciliere a lor în trecut, neconcretizată însă prin nici o împăcare, neexistând nici o dovadă că respectiva parte vătămată ar fi efectuat respectivul act de dispoziție. Mai mult, periculozitatea vădită a inculpatului și relațiile deteriorate dintre el și respectiva parte vătămată, care de altfel au și culminat cu șirul de infracțiuni pentru care a fost cercetat acesta, au fost confirmate și prin declarația martorei - audiată în calea de atac chiar la cererea apelantului-inculpat, deci ca probă în susținerea apelului - potrivit căreia inculpatul ar fi bătut-o în repetate rânduri pe partea vătămată, a izolat-o în timp ce el se distra în alte localități și a împiedicat-o să înceteze relația. Strict cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate, martora respectivă confirmă o dată în plus concluziile primei instanțe, arătând că știe din sursă primară faptul că inculpatul a lovit-o pe respectiva parte vătămată cu mașina, apoi a răpit-o și a fugit spre județul T, pe drum mai lovind o persoană și acroșând și un microbuz cu persoane. Aceeași martoră confirmă și faptul că partea vătămată nu s-a împăcat cu inculpatul, din contră acesta amenințând-o că o va omorî.
Cu privire la partea vătămată-apelantă, motivele de apel dezvoltate oral de apărătoarea acesteia în faza de dezbateri nu au putut fi luate în considerare, întrucât Judecătoria Reșița a stabilit în mod clar criteriile de acordare a daunelor morale cuvenite ei, ținând cont inclusiv de aspectele reliefate în respectiva susținere a apelului. Instanța de apel, ca și prima instanță, a apreciat că aceste daune morale au fost proporționalizate în mod optim, impunându-se doar admiterea în parte a respectivei acțiuni civile.
În sfârșit, în ceea ce privește motivația apelului înaintat de partea civilă T, tribunalul a apreciat că aceasta poate fi eventual examinată în toate detaliile de o instanță civilă, în cazul în care respectiva parte va înțelege să promoveze o astfel de acțiune în pretenții, dat fiind faptul că Judecătoria Reșița nu a respins acțiunea civilă formulată de această apelantă pe considerente de fond, ci pe motivul că nu a fost extins procesul penal și cu privire la infracțiunea de distrugere. Stabilindu-se în mod indubitabil și legal că raporturile dintre inculpat și această societate sunt de natură contractuală, nefiind de competența instanței penale examinarea lor, este evident că nu este necesară nici examinarea în apel a valabilității sau nu a argumentelor aduse de această apelantă în sprijinul solicitării sale de acordare de daune materiale și morale, partea putând să le reitereze și eventual să le dezvolte și probeze în fața unei instanțe civile sau comerciale.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă SC SRL, arătând că hotărârea recurată, dar și hotărârea primei instanțe sunt netemeinice și nelegale, fiind incidente motivele de recurs prev. de art. 3859al.1, pct.10, 17 și 18 Cpp.
s-a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererile formulate în motivele de apel, aducând atingere drepturilor procesuale ale părții civile, acest fapt constituind motiv de recurs conform art. 3859al.1 pct.10 Cpp.
De asemenea, s-a invocat greșita încadrare juridică a faptelor săvârșite de către inculpat, care constituie motivul de recurs prev. de art. 3859al.1 pct.17 Cpp, criticând și faptul că s-a respins cererea de extindere a procesului penal și cu privire la infracțiunea de distrugere.
În final, s-a mai invocat motivul de recurs prev. de art. 3859al.1 pct.18 Cpp, arătându-se că prima instanță și cea de apel au comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
În concluzie, s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al.2 Cp și pentru celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și admiterea acțiunii civile așa cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către partea civilă SC ar SRL T este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Instanța constată că instanța de fond, Judecătoria Reșița a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 al.1 Cp, art. 89 al.1 din OUG 195/2002 republicată, art. 184 al.2 și 4 Cp și două infracțiuni prev.de art. 180 al.2 Cp, pe baza întregului material probator administrat în cauză, încadrările juridice ale faptelor fiind cele legale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța constată că acest fapt s-a făcut cu respectarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prev. de art. 72 Cp, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, concursul de infracțiuni, dar și poziția procesuală a inculpatului, care este caracterizată prin nesinceritate, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare fiind de natură să conducă la reeducarea inculpatului, iar modalitatea de executare a pedepsei a fost bine aleasă, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conf. art. 85, 861Cp, inculpatul fiind supus unor măsuri de supraveghere.
În ceea ce privește recursul formulat de către partea civilă SC SRL T, acesta este nefondat, nefiind incidente în speță motivele de recurs prev. de art. 3859pct. 10,17 și 18 Cpp, deoarece încadrarea juridică a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal a fost încadrată în mod corect ca fiind cea prevăzută de art. 189 al.1 Cp, extinderea procesului penal cu privire la infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 Cp fiind apanajul procurorului, care a considerat că nu se impune acest lucru, astfel că, nu se poate vorbi de comiterea unei erori grave de fapt care să fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, cum a susținut partea civilă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a soluționat în mod corect acțiunile civile formulate de părțile civile și, obligând inculpatul, respectiv asigurătorul, să plătească sume cu titlu de daune morale, în așa fel încât prejudiciul moral suferit de către aceștia să fie acoperit conform principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Având în vedere acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC SRL T, care a solicitat suma de 7.500 euro reprezentând contravaloarea mașinii avariate în totalitate, suma de 100 Ron/zi reprezentând beneficiul nerealizat de la data producerii accidentului, din cauza lipsirii de folosința mașinii, daune morale în cuantum de 10.000 euro, cheltuielile de judecată plătite în toate fazele procesuale, instanța constată că inculpatul, nefiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 Cp, fiind respinsă cererea acestei părți civile de extindere a procesului penal pentru această infracțiuni, instanța de fond, în mod corect a respins acțiunea civilă exercitată, urmând ca SC SRL T să-și valorifice pretențiile civile în fața instanței civile, având în vedere raporturile de natură contractuală dintre părți.
Pentru toate aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, Tribunalul C-S analizând în mod corect motivele invocate în apel, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de partea civilă SC SRL
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă SC SRL T împotriva deciziei penale nr. 186/22.12.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă partea civilă la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. Gh./11.03.09
Tehnored. 2 ex./11.03.09
PI. - - Jud. Reșița
-; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
