Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 189/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 189/R
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin T și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 302 din 3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata intimată, personal și asistată de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind partea civilă recurentă și partea responsabilă civilmente SC Grimar SRL
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpatei intimate, a cărei declarație este consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, încetarea procesului penal față de inculpată în baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g Cpp, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Totodată pune concluzii de respingere a recursului
Apărătorul inculpatei intimate, av. pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, întrucât în mod corect s-a dispus de prima instanță achitarea inculpatei în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cpp, reținându-se că, atâta vreme cât prin natura funcției sale, inculpata a înregistrat documentele contabile primite de la alte persoane, neavând studii superioare și nefiind angajată ca și expert contabil, neavând nici atribuții de verificare a exactității celor cuprinse în documentele înregistrate, nu se poate reține că a făcut înregistrări inexacte cu știință. Prima instanță, având în vedere temeiul achitării, în mod corect a dispus respingerea pretențiilor civile ale DGFP T, constatându-se totodată că B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3094/06.11.2006 pronunțată în dosar nr. 4259/2006 al Judecătoriei Timișoara, în baza art. 334.C.P.P. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 40 din Legea 82/1991 republicată rap. la art. 289.Cod Penal și art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 40 din Legea 82/1991 republicată rap. la art. 289.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. C.P.P. a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. s-au respins pretențiile părții civile DGFP T și s-a constatat că Agenția Națională pentru Administrare Fiscală B, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus anularea facturilor fiscale și a notelor de recepție pentru livrare de produse petroliere de la Grimar SRL T, facturi livrări de la Grimar SRL T la SC SRL H și SC SRL S și chitanțele de plăți fictive aflate toate în dosarul de UP vol. II filele 3-342.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului de muncă încheiat între SC Grimar SRL și inculpata (fila 77 dosar), aceasta din urmă a fost angajată începând cu data de 21.12.1998 în cadrul societății Grimar SRL, având funcția de contabil, urmând a ține evidența primară a contabilității. În această calitate, inculpata avea obligația de înregistra toate actele contabile ce îi erau înmânate, fără însă a putea întocmi balanța și bilanțul contabil. Din declarațiile date de către inculpată, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, s-a reținut că aceasta a completat și semnat facturile pentru livrări de produse petroliere în calitate de furnizor pentru SC SRL, a completat și semnat notele de intrare-recepție, în calitate de beneficiar pentru facturile prezentate de la cele două unități: SC H și SC SRL S, în calitate de furnizori și a completat chitanțele pentru banii plătiți de SC H SRL, aceasta afirmând că a completat documentele in cauză și le- semnat fără să vadă vreodată intrările sau ieșirile de produse petroliere, sau intrările de numerar pentru care a emis și semnat chitanțele de primire, sau plățile în numerar făcute către SC SRL S, pentru mărfurile livrate în calitate de furnizor.
De asemenea, inculpata a declarat că toate datele necesare completării acestor documente au fost comunicate telefonic sau verbal de către patronul societății,. În aceeași expertiză s-a arătat că datorită modului defectuos de întocmire a documentelor de livrări dintre cele trei societăți în cauză și de conducerea defectuoasă a evidenței contabile s-a opinat că operațiunile de livrări care au avut loc între cele trei societăți au fost făcute în scopul de substituire a unor produse petroliere.
În aceeași expertiză s-a arătat că inculpata a fost mandatată de către martorul, să-l înlocuiască cu drept de semnătură, fără însă a se da un aviz scris din care să rezulte că inculpata avea dreptul de gestionare, conform art. 7 din Legea nr. 22/1969. Același lucru a rezultat și din declarațiile martorului, date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței. Deși în expertiză s-a consemnat faptul că activitatea de contabilitate a societății SC Grimar SRL a fost condusă în mod defectuos, a fost ținută pe calculator, fără a exista semnături și prezenta înregistrări fără suport de documente legale care au fost făcute de către numitul, în baza contractului de prestări servicii, care nu a făcut dovada că este autorizat, iar responsabilitatea pentru conducerea contabilității a rămas în sarcina administratorului sau a directorului societății, conform art. 11 din Legea 82/1991 modificată, în concluziile raportului de expertiză stabilindu-se că vinovați pentru faptele descrise în raport sunt, fost contabil al societății, care a întocmit și semnat documente de gestiune fără a se convinge că fenomenul economic a avut loc, și martorul, fost administrator și director al societății.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, prima instanță a reținut că pentru a putea fi trasă la răspundere penală, inculpata trebuia să fi săvârșit o faptă de a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata sau diminuarea impozitului, taxei și a contribuției sau să nu fi evidențiat prin acte contabile sau prin alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate. Sub aspect obiectiv infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 are ca modalități alternative de comitere: neevidențierea prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, care poate consta fie într-o inacțiune (omisiunea de înregistrare a veniturilor; neîntocmirea documentului justificativ pentru venitul realizat sau necontabilizarea documentului justificativ încheiat), fie într-o acțiune de evidențiere parțială ori eronată (înregistrarea de venituri mai mici decât cele realizate; înscrierea într-un act de livrare, vânzare-cumpărare etc. a unei valori mai mici decât cea reală); înregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, care presupune o acțiune de majorare fictivă a contului respectiv prin consemnarea unor plăți pentru operațiuni ce nu există ori a unor plăți de altă natură decât aceea prevăzută de lege (de exemplu, înregistrarea unor cheltuieli pentru care nu există documente justificative ori întocmirea unor documente justificative false pentru cheltuieli neefectuate sau pentru cheltuieli mai mari decât cele care s-au efectuat; înregistrarea mai multor documente justificative pentru aceleași cheltuieli, care în realitate s-au efectuat o singură dată; înscrierea în diverse acte - vânzare-cumpărare, livrare a unor cheltuieli ca fiind plătite de contribuabil deși în realitate acele operațiuni nu au avut loc).
Pentru a fi în prezența acestei din urmă infracțiuni, se cere neevidențierea sau înregistrarea de cheltuieli a operațiunilor ilegale să aibă ca urmare neplata sau diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, fiind vorba deci de o infracțiune materială (de rezultat).
Infracțiunea reglementată de art. 13 poate fi comisă în forma intenției directe sau indirecte, a culpei cu sau fără prevedere (desigur în modalitatea neevidențierii în documentele contabile oficiale a unor venituri), deoarece legea nu prevede expres că se sancționează penal doar fapta omisivă comisă cu intenție, fiind aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 3.
Cod PenalUn alt element distinctiv îl constituie calitatea subiectului activ.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994, când modalitatea comiterii constă în neevidențierea unor venituri, autor poate fi doar persoana cu atribuții financiar-contabile.
În literatura juridică s-a exprimat punctul de vedere conform căruia poate răspunde ca autor al infracțiunii prevăzute de art. 13 orice persoane ce activează ca prepus al contribuabilului persoană juridică și care au atribuții privind îndeplinirea obligațiilor a căror încălcare este incriminată prin textul respectiv. Cu toate acestea prima instanța nu a putut reține acest punct de vedere, având în vedere prevederile art. 11 din legea nr. 82/1991 unde se arată că persoanele prevăzute la art. 1 (regiile autonome, societățile comerciale, persoanele juridice, precum și persoanele fizice, care au calitatea de comerciant) organizează și țin contabilitatea de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar contabil, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să posede studii economice superioare. În alineatul 2 al aceluiași articol se arată: contabilitatea persoanelor prevăzute la art. 1 poate fi organizată și ținută și de persoane juridice autorizate sau fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil. Acestea răspund potrivit legii. În același articol la alineatul 3 se arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care are obligația gestionării patrimoniului. Cum din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă faptul că inculpata urma să-l înlocuiască pe martorul, ca urmare a împuternicirii primite fără însă a se da un aviz scris din care să rezulte că aceasta avea și dreptul de gestionare, conform art. 7 din Legea 22/1969, precum și faptul că din copia contractului de muncă depusă la dosar, la fila 77, rezultă că aceasta era angajată pentru a ține evidența primară a contabilității și nu avea o altă calitate în cadrul societății, prima instanță a apreciat că pentru a putea fi trasă la răspundere penală, în speță se impunea ca inculpata să fi avut calitatea de subiect activ calificat, respectiv aceea de administrator, director, contabil autorizat sau expert contabil, calitate pe care inculpata nu o avea la data respectivă, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 lit. d a C.P.P. dispus achitarea inculpatei.
Același lucru rezultă și din cuprinsul sentinței civile nr. 2217/2006 a Tribunalului Timiș, unde se arată că pentru SC Grimar SRL T, s-a încercat efectuarea unor expertize contabile care să clarifice neconcordanțele din evidențele contabile ale debitoarei (SC Grimar ), însă evidența contabilă nu putut fi refăcută astfel că s- apreciat ca printr-un management defectuos, conducerea debitoarei a făcut posibilă ajungerea societății în imposibilitate de plată, fiind încălcate prevederile Legii 31/1990 prin aceea că administratorii societății nu au condus registrele societății, nu s-au preocupat de conducerea efectivă a societății, nu au fost întocmite documentele legale aferente cesiunilor de părți sociale, iar atunci când acestea au fost făcute, ele nu au fost menționate la ORC T, evidența contabilă nu a fost condusă în conformitate cu prevederile legale, bilanțurile anuale nu au fost semnate de către asociați sau administratorii societății, acestea neîntrunind elementele minime de legalitate pentru a putea fi considerate ca o sinteză fidelă a operațiunilor comerciale desfășurate în activitatea societății.
Pentru a fi în prezența infracțiunii prevăzute de art. 40 din legea 82/1991 rap. la art. 289.epn. trebuie ca înregistrările inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor in contabilitate ce are drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare ce se reflectă în bilantul contabil să fie efectuată cu știință.
Prima instanță a constatat că inculpata prin natura funcțiile sale a înregistrat documente contabile pe care le-a primit de la alte persoane nefiind contabil și neavând printre atribuțiile de serviciu verificarea exactității celor cuprinse în documentele înregistrate, așa încât nu se poate ajunge la concluzia ca aceasta cu știință a făcut înregistrări inexacte.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpata și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa criticat sentința apelată pentru netemeinicie, constând în greșita achitare a inculpatei.
Inculpata a criticat sentința apelată pentru motivul că prin actul de inculpare a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni.
Partea civilă ANAF a criticat sentința apelată pentru greșita respingere a acțiunii civile.
Prin decizia penală nr. 74/A/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelurile au fost respinse ca nefondate, reținându-se că nu există motive de desființare a sentinței penale apelate.
Împotriva sentinței penale și deciziei penale din apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpata și partea civilă DGFP T, fiecare reiterând motivele din apel.
Prin decizia penală nr. 919/17.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, apelurile au fost admise, decizia penală apelată a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Timiș, reținându-se că la termenul de judecare a apelurilor procedura de citare cu inculpata nu a fost legal îndeplinită, aceasta fiind citată doar de la adresa din T, str. -, deși dintr-un memoriu depus la dosar aceasta a indicat un domiciliu în Italia, adresă la care instanța de apel nu a citat-
Tribunalul Timiș, după casarea cu trimitere spre rejudecare, prin decizia penală nr. 74/A/15.02.2007 pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3094/26.11.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4259/2006, pe care a desființat-o și în temeiul art. 121, 12 lit. d pen. constatat prescrise infracțiunile prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991, raportat la art. 289.pen. art. 13 din Legea 87/1994, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, reținute în sarcina apelantei-inculpate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit. g C.P.P. a dispus încetarea procesului penal față de inculpata-apelantă.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata și partea civilă DGFP T în nume propriu și în numele ANAF, împotriva aceleiași sentințe penale, menținând în rest dispozițiilor sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel, în rejudecare, a reținut că în cauză, avându-se în vedere că limitele pedepselor pentru infracțiunile reținute în seama inculpatei sunt de la 6 luni la 5 ani, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpata și partea civilă DGFP
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa criticat decizia penală recurată pentru nelegalitate, întrucât, solicitându-se de către inculpată continuarea procesului penal, instanța de apel avea obligația să se pronunțe mai întâi asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatei și numai după aceea să dispună încetarea procesului penal, urmare aplicării termenului de prescripție a răspunderii penale, aceeași critică fiind formulată și de inculpată, prin recursul promovat.
Partea civilă a criticat decizia pentru greșita respingere a pretențiilor civile.
Prin decizia penală nr. 597/R/05.06.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile promovate, s-a dispus casarea deciziei penale recurate și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Timiș. Instanța de recurs a apreciat că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal urmare a intervenirii prescripției în condițiile în care inculpata a înțeles a solicita continuarea judecății. De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit instanța de apel a apreciat corectă dispoziția primei instanțe cu privire la acțiunea civilă, respectiv aceea de a lăsa nesoluționată acțiunea civilă în condițiile în care constatarea prescripției răspunderii penale nu are efecte si asupra răspunderii civile.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.06.2008 sub număr unic de dosar -, în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, de inculpata, de părțile civile DGFP T și ANAF B împotriva sentinței penale nr. 3094/06.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4259/2006.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie, constând în greșita achitare a inculpatei în raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care reiese vinovăția inculpatei în ceea ce privește comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată. În fața instanței de apel, reprezentantul Ministerului Publica solicitat să se constate vinovăția inculpatei în săvârșirea faptelor reținute în sarcina acesteia și să se dispună încetarea procesului penal față de aceasta urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru aceste fapte.
Inculpata a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie, constând în aceea că prin actul de sesizare a instanței de judecată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, deși faptele reținute în sarcina sa reprezintă o singură infracțiune, necontestând însă soluția de achitare pronunțată de prima instanță pe fondul cauzei cu consecința respingerii acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal. În fața instanței de apel, apărătorul ales al inculpatei apelante a solicitat analizarea pe fond a cauzei, urmare a continuării procesului penal, și pronunțarea unei soluții de achitare, iar nu de încetare a procesului penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Părțile civile au criticat sentința primei instanței pentru nelegalitate, constând în aceea că prima instanță nu a admis acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 361.760, 23 lei.
Instanța de rejudecare a constatat că inculpata a insistat în soluționarea pe fond a apelului, arătând că se considera nevinovată de faptele care i se imputa, astfel fiind incidente dispozițiile art. 13 Cpp care stipulează "In caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii, precum și în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal".
Prin decizia penală nr. 302/A din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și de partea civilă DGFP T în nume propriu și în calitate de reprezentant al părții civile ANAF B împotriva sentinței penale nr. 3094/06.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4259/2006.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp, a admis apelul formulat de apelanta inculpată împotriva aceleiași sentințe, a desființat sentința atacată și rejudecând:
În temeiul art. 334 Cpp, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.13 Cp și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp în prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. d Cpp, a dispus achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 cod penal.
În temeiul art. 14 si 346 Cpp, a respins pretențiile civile formulate de partea civilă DGFP T, menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.
Tribunalul a analizat sentința judecătoriei în limita criticilor formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, raportat la prevederile art. 371 alin 2 Cpp, reținând că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și DGFP T în nume propriu și in calitate de reprezentant al părții civile ANAF B sunt nefondate, iar apelul formulat de inculpata este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
În ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța de apel nu a îmbrățișat punctul de vedere reținut de prima instanță. S-a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 40 din Legea 82/1991 republicată rap. la art. 289.Cod Penal și art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatei, în calitate de contabil al firmei abilitată a înregistra evidențele primare, fapta de a evidenția în contabilitate operațiuni fictive sau înregistrări inexacte, cu consecința diminuării taxelor datorate bugetului de stat.
Modalitatea de săvârșire a infracțiunii reținută de acuzare este aceea a acțiunii comisive de a evidenția operațiuni care nu erau reale.
Potrivit art. 13 din Legea 87/1994 în vigoare la data săvârșirii faptei, constituie infracțiunea de evaziune fiscală fapta de "a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitelor și taxelor".
S-a constatat că latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală se realizează prin diferite modalități alternative, printre care și aceea de a evidenția în contabilitate operațiuni fictive.
Această infracțiune este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul ei și activitatea de a opera efectiv în documentele contabile operațiunile nereale, faptă sancționată de art. 40 din Legea 82/1992 prin raportare la prevederile art. 289 cod penal. În consecință, tribunalul a constatat că nu suntem în prezența a doua infracțiuni săvârșite în concurs, ci o singură infracțiune complexă. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/ 21 ianuarie 2008, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, inițiat cu scopul de a clarifica problemele controversate din practica instanțelor în această materie.
Pentru considerentele arătate, instanța de apel a dispus, schimbarea încadrării juridice a faptelor, din prevederile art. 40 din Legea 82/1991 republicată rap. la art. 289.Cod Penal și art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că în mod corect judecătoria a apreciat că inculpata nu se poate face vinovată de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,întrucât aceasta nu avea calitatea de administrator al societății și nici nu i-au fost delegate atribuțiile de administrare a firmei.
Potrivit art. 29 din Regulamentul 704/22.12.1994 de aplicare a Legii contabilității 82/1991 "răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu prevederile legii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii patrimoniului societății".
În mod corect judecătoria a constatat că inculpata nu avea dreptul de a gestiona patrimoniul societății, iar din postului rezultă că aceasta era angajată la societate pentru a efectua contabilitatea primară, iar aceste atribuții nu îi confereau calitatea specială cerută de legiuitor pentru a putea fi autor al infracțiunii de evaziune fiscală.
În consecință, s-a reținut că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă în condițiile în care legea cere subiectului activ al infracțiunii, calitatea specială arătată mai sus.
Împotriva deciziei penale nr. 302 din 3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP T și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
prin Tas olicitat, conform memoriului depus la dosar, admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare, să se admită cererea de constituire ca parte civilă la suma solicitată.
Parchetul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal față de inculpata în baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g Cpp întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate de către cei doi recurenți precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 Cpp, se constată că soluția pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală. Astfel, inculpata a fost achitată de către instanță, după ce s-a schimbat încadrarea juridică, în baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.d Cpp pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp. În mod corect s-a avut în vedere de către instanță că inculpata nu a avut calitatea de administrator al societății și nici nu i-au fost delegate atribuții de administrare a firmei, iar potrivit legii contabilității, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau alte persoane care au obligația gestionării patrimoniului societății. În consecință, lipsind latura obiectivă a infracțiunii, nefiind îndeplinite condițiile subiectului activ al infracțiunii, s-a dispus achitarea inculpatei, achitare care prevalează în fața constatării prescrierii răspunderii penale a inculpatei, atâta timp cât aceasta a solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăției acesteia.
În privința recursului declarat de partea civilă acesta apare ca nefundat, având în vedere achitarea dispusă și faptul că prejudiciul nu a fost produs prin fapta ilicită a inculpatei.
Având în vedere această situație, Curtea apreciază că recursurile declarate de către partea civilă și de către parchet sunt nefondate, urmând a fi respinse potrivit art. 38515pct.1 lit.b Cpp.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 Cpp recurenta prin T va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin T și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 302 din 3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurenta prin T la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /12.03.09
Tehnored. 2 ex./13.03.09
PI. - - Jud. T
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
