Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 515/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 515 Dosar nr-
Ședința publică de la 30 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Manuela Filip
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
G - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr 182/Ap din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din29 iulie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 30 iulie 2009, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Contată că prin sentința penală nr 384/06.03.2009 a Judecătoriei Brașovs -a dispus în baza art. 189 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în dauna părții vătămate a.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. e/1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate a.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, pe care urmează aoe xecuta în final inculpatul.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii conform dispozițiilor art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 30.07.2008 și până la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de aretare preventivă nr. 58/30.07.2008 emis de Judecătoria Brașov.
În baza art. 189 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în dauna părții vătămate a.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate a.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 2058/10.09.2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 101/14.07.2005 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 74, 76 lit. d Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 432/21.01.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov rămasă definitivă la data de 03.11.2006 prin decizia penală nr. 480/23.10.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov și în consecință, respusă în individualitatea ei pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu art. 74, 76 Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 127/24.01.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.02.2007 și în consecință, repuse în individualitatea lor următoarele pedepse:
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal
- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 Cod penal
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal
S-a constatat că executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, a fost grațiată.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 2058/10.09.2004, 432/21.01.2006 și 127/24.01.2007 pronunțate de Judecătoria Brașov, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și a fost menținută forma de executare a suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 86/4 Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care a fost cumulată la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, rezultând o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost revocată grațierea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care a fost cumuleată la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, rezultând o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 86/4 Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care a fost cumulată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat grațierea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care a fost cumulată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de 10 ani închisoare, 10 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal și art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 23.05.2003 - 27.05.2003, 11.08.2005 - 21.12.2005 și începând cu data de 30.07.2008 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 57/30.07.2008 emis de Judecătoria Brașov.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă a și în consecință, în baza art. 998, 999 Cod civil, au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 5000 de lei RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă a.
A fost anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 2058/10.09.2004 pronunțată de Judecătoria Brașov și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform dispozițiilor sentinței criticate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în dimineața zilei de 29 iulie 2008, inculpații și împreună cu martorul în vârstă de 12 ani, se aflau în municipiul B cu căruța, deoarece adunaseră materiale feroase uzate și intenționau să le predea la punctul de lucru al SC SRL situat pe-.
La un moment dat. în timp ce se deplasau prin cartierul, inculpații au trecut pe lângă partea vătămată a cu care probabil au avut un schimb de replici și care a urcat în căruța acestora, fără a se putea stabili ce a determinat-o pe partea vătămată să facă acest lucru. Deși se reține în actul de sesizare că partea vătămată a fost răpită de cei doi inculpați, probele administrate în cauză, astfel cum vor fi ulterior detaliate nu au confirmat acest aspect.
În continuare, partea vătămată și-a continuat deplasarea alături de cei doi inculpați până în localitatea unde aceștia au oprit în dreptul imobilului cu nr. 101
După ce au parcurs o porțiune de drum și mai ales după intrarea în imobilul respectiv, partea vătămată nu a mai consimțit să rămână cu cei doi inculpați, aspect confirmat de depozițiile martorului, fiind însă împiedicată de aceștia să părăsească imobilul. Deși partea vătămată a afirmat că la un moment dat s-a aflat singură în casă împreună cu inculpatul, nici una din probele administrate nu confirmă acuzațiile de viol formulate de partea vătămată la adresa acestui inculpat, astfel că instanța nu a reținut acest aspect în descrierea stării de fapt.
Instanța nu a reținut nici faptul că în timpul în care partea vătămată s-a aflat în curtea imobilului situat în localitatea, nr. 101 Aar ămas singură cu inculpatul, probele administrate în cauză nefiind în măsură să confirme dincolo de orice bănuială acest aspect invocat de partea vătămată.
Ceea ce se poate reține cu certitudine este că la un moment dat, partea vătămată, sub imperiul unei puternice stări de, a părăsit în fugă curtea și a urcat în căruța condusă de martorul, martor care a remarcat că partea vătămată prezenta o urmă de lovitură în zona feței. De asemenea, în momentul în care se afla în respectiva căruță, partea vătămată a fost ajunsă de martora care a afirmat că partea vătămată ar fi sora ei, sfătuindu-l pe martor să nu intervină, moment în care partea vătămată a scos buletinul încercând să se legitimeze și să dovedească contrariul.
Deși partea vătămată a reușit să urce în căruța condusă de martorul, aceasta a fost ajunsă din urmă de cei doi inculpați care au tras-o jos, părții vătămate cauzându-i-se leziuni și urmare a acțiunii inculpaților care au încercat să o coboare din căruță, partea vătămată fiind târâtă o porțiune de drum pe lângă căruță.
Aceste aspecte au fost confirmate și de martorul Colibași care conducea la rândul său o căruță alături de cea condusă de martorul.
În acest fel, inculpații au reușit să o împiedice pe partea vătămată să părăsească curtea imobilului, după care, la rugămintea celorlalți membrii ai familiei, au decis să plece împreună cu partea vătămată în municipiul
Pe drum, partea vătămată a fost lovită de inculpatul cu o nuia peste sparte, aspect necontestat de acesta și motivat prin aceea că partea vătămată l-ar fi îndemnat să sustragă împreună de la inculpatul o sumă de bani.
De asemenea, instanța nu a reținut nici împrejurarea descrisă în starea de fapt relativ la împrejurările consumării celui de al doilea act sexual, aspecte nesusținute de nici un mijloc de probă.
Pe parcursul drumului de întoarcere, în momentul în care inculpații au oprit căruța la o improvizată la intrarea în municipiul B, partea vătămată a reușit să se îndepărteze și să-l contacteze pe martorul care a anunțat poliția, astfel că cei doi inculpați au fost identificați și reținuți de organele de poliție.
Prin decizia penală nr.182/A/2009, Tribunalul Brașova respins apelurile formulate de inculpații și, considerându-le nefondate.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia. În cadrul rejudecării, inculpatul a solicitat achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod penal, întrucât nu este vinovat de comiterea infracțiunii ce i se impută, el doar fiind de față și asistând la acțiunile coinculpatului. Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor prin aplicarea de circumstanțe atenuante și suspendarea executării sub supraveghere deoarece pedeapsa rezultantă stabilită este mult prea aspră.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prev. de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursurile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Materialul probatoriu administrat dovedește cu certitudine și fără urmă de îndoială vinovăția inculpaților recurenți, soluția de condamnare a acestora pentru faptele deduse judecății, adoptată de ambele instanțe de judecată, fiind legală și temeinică. Astfel, declarațiile părții vătămate se coroborează cu datele ce rezultă din actele medicale, astfel cum au fost analizate pe larg de către instanța de fond, precum și cu declarațiile martorilor Colibași, și (martori ce nu se află într-o legătură de rudenie cu părțile), dovedind faptul că inculpații au lipsit-o de libertate pe partea vătămată a, împiedicând-o să plece din locuință și apoi urcând-o în căruță și transportând-o la B și au lovit-o și au târât-o pe jos o porțiune de drum, în încercarea de a nu o lăsa să se urce în căruța martorului, cauzându-i leziuni vindecabile în 21-23 zile de îngrijiri medicale. în mod corect, prima instanță a înlăturat declarațiile subiective și nesincere ale martorilor, și (soluție menținută și de instanța de apel) întrucât noile declarații ale acestora nu se coroborează cu restul materialului administrat în cauză. Aceștia și-au schimbat poziția procesuală fără a putea justifica obiectiv, real, plauzibil schimbarea declarațiilor, existând suficiente contradicții între declarații care să pună sub semnul îndoielii sinceritatea și buna-credință acestora, având în vedere și relațiile de rudenie cu inculpații.
Prin urmare, în cauză se impunea condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății, vinovăția lor fiind pe deplin dovedită de materialul probatoriu administrat.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanțele au stabilit pedepse ce corespund gradului de pericol social ridicat al faptelor, precum și persoanei inculpaților. S-au avut în vedere toate criteriile prevăzută de art. de art. 72 Cod penal, stabilindu-se pedepse de natură a asigura prevenirea comiterii de noi infracțiuni și resocializarea inculpaților. Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior, în mai multe rânduri, pentru infracțiuni de furt calificat. Pedeapsa stabilită pentru acesta este orientată chiar la minimul special prevăzut de lege, iar în cauză nu există împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante și care să justifice scăderea sub limita minimă prevăzută de lege. Inculpatul a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, nu a colaborat cu organele de urmărire penală și nu a manifestat nici un regret al comiterii faptelor. Instanța de apel, precum și cea de fond au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și cu privire la inculpatul și au luat în considerare atât circumstanțele reale, cât și cele personale existente: circumstanțele concrete în care s-a comis infracțiunea, gradul de pericol social concret însemnat al faptelor, consecințele însemnate produse - partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale ce au determinat cheltuieli materiale și suferință pentru aceasta -, persoana inculpatului (potrivit referatului de evaluare, luându-se în considerare situația socio-economică, stilul de viață practicat de acesta, cu modalități predispozante la comiterea de infracțiuni, există suficienți factori de natură a genera apariția și dezvoltarea de eventuale comportamente infracționale cu privire la acest inculpat).
Prin urmare, pedepsele aplicate corespund exigențelor legii penale, astfel că nu se impune modificarea lor.
Raportat la considerentele expuse, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp - ca nefondate recursurile inculpaților și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
În baza art. 38516rap. la art. 381 Cod procedură penală, va deduce în continuare starea de arest preventiv a inculpaților începând din data de 9 iunie 2009 până în prezent, iar în baza art. 350 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
espinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr 182/A/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art 385/16 rap la art 381 Cod procedura penala deduce în continuare starea de arest preventiv a inculpaților începând cu data de 9 iunie 2009 pâna in prezent, iar, în baza art 350 Cod procedura penala, menține starea de arest preventiv a acestora.
În baza art 189 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 lei se suporta din fondurile Ministerului Justiției și sunt include in cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art 192 alin 2 Cod procedura penală, obliga pe inculpați să plătească statului suma de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
pt. - - aflată
în concediu legal, semnează
grefier sef sectie
Red. LP/18.08.2009
Dact CD/31.08.2009
2 ex.
Jud fond -
Jud apel - +
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Manuela Filip, Laura Popa
