Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 549/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.549/R/2009
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de revizuienții recurenți și, din S M,-, județul M, împotriva deciziei penale nr.148/A din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care desființează în întregime sentința penală nr.1897/7.12.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru revizuienții recurenți și lipsă, apărătorul lor ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul revizuienților recurenți avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivarea recursului se arată că, prin decizia atacată Tribunalul Satu Marea admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare declarat împotriva sentinței penale nr.1897/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare și în principiu cererea de revizuire prin care s-a solicitat rejudecarea cauzei pe fond, cu motivarea că în cauză s-au pronunțat două hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 2 iulie 2001 dat în dosar nr.183/P/2001 recurenții au fost trimiși în judecată alături de coinculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prev. și ped. de art.189 alin.2 Cod penal.
Prin sentința penală nr.345/2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.8974/2001 recurenții și coinculpații au fost achitați, soluție care a fost menținută de instanța de apel prin decizia penală nr.342/A/2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.2592/2003 și de instanța de recurs prin decizia penală nr.665/P/2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.200/R/2006.
Totodată, prin decizia penală nr.342/A/2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.2592/2003 s-a dispus disjungerea cauzei față de coinculpatul care în final a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin decizia nr.201/A/2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.4541/2005 rămasă definitivă.
Raportat la decizia definitivă de condamnare pronunțată în cazul inculpatului și sentința definitivă de achitare pronunțată în cazul recurenților instanța de apel a admis cererea de revizuire și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Consideră că, Tribunalul Satu Marea dat o interpretare greșită prevederilor art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală, deoarece în sensul textului enunțat trebuie ca hotărârile să fie definitive, să aibă caracter penal, să conțină o rezolvare a fondului care să rezulte din dispozitivul hotărârilor și să se refere la situații de fapt și nu de drept, condiții ce nu sunt întrunite în speță.
Cu privire la starea de inconciliabilitate a celor două hotărâri invocate, consideră că aceasta poate exista doar în ipoteza în care hotărârile se referă la același făptuitor și la fapte diferite în situația în care hotărârile se referă la fapte și făptuitori diferiți.
Ori, așa cum rezultă din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, intimatul a fost trimis în judecată pentru mai multe fapte pentru care în final a și fost condamnat, având în vedere gradul de participare a acestuia și modul de săvârșire a faptelor de către acest inculpat, în timp ce recurenții au fost achitați, cu motivarea că faptelor reținute în sarcina lor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, fără a se nega existența faptei.
Mai arată că, pentru a putea susține că cele două hotărâri sunt inconciliabile ar trebui ca ele să se excludă una pe cealaltă, adică una să stabilească faptele corect, iar cealaltă să stabilească contrariul.
trebuie concepută în sensul că într-o hotărâre se afirmă existența unei fapte, iar printr-o alta se expres sau tacit existența acesteia, deci aceeași faptă cu inculpați diferiți, însă în speță hotărârea de achitare a recurenților nu existența faptei ci doar faptul că acesteia îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii.
În cazul infracțiunilor cu mai mulți inculpați inconciliabilitatea hotărârilor poate exista doar în situația în care într-o hotărâre un inculpat este condamnat ca autor unic al infracțiunii iar printr-o altă hotărâre un alt inculpat este condamnat tot ca și autor unic, în speță, s-a stabilit că autorul infracțiunii a fost intimatul fără ca în hotărârea de achitare pronunțată în cazul recurenților să se stabilească contrariul.
În aceste condiții rezultă în mod evident că cele două hotărâri se pot concilia fără ca din dispozitivul acestora să rezulte starea de inconciliabilitate invocată în cererea de revizuire, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Procurorul a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, considerente față de care a pus concluzii de respingere a recursului.
Apărătorul revizuienților recurenți avocat, în replică, arată că nu existența faptei ci a subliniat că faptei îi lipsește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat coinculpatul și că cele două hotărâri judecătorești se pot concilia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1897/07.12.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 401 raportat la art. 406 alin. 4 Cod de procedură penală, s-a respins în principiu și în fond cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva sentinței penale nr.345/2003 a Judecătoriei Satu Mare și în baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, pentru a fi admis cazul de revizuire privind hotărârile inconciliabile trebuie să se realizeze cumulativ condițiile: să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive și acestea să nu se poată concilia.
În ce privește prima condiție în cauză avem două hotărâri penale definitive, dar în ce privește a doua condiție instanța de fond a reținut că două hotărâri nu se pot concilia de exemplu când hotărârile se referă la același făptuitor și la fapte săvârșite în aceeași zi la aceeași oră, dar în localități diferite.
În cauză instanța de fond a considerat că nu poate fi vorba de două hotărâri care nu se pot concilia și astfel nu suntem în prezența cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. e Cod de procedură penală, motiv pentru care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare conform dispozitivului sentinței atacate.
În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, solicitând admiterea lui desființarea hotărârii atacate pronunțând o nouă hotărâre prin care să se admită cererea de revizuire în principiu și în fond, iar în rejudecare, urmare a dispunerii reunirii cauzelor, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prev. si ped. de art. 189 alin.2 Cod penal.
În motivarea apelului formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare arată că prima instanța a respins cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art.394 lit.e Cod de procedură penală, motivând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de existență a două hotărâri penale definitive care să nu se poată concilia, nefiind îndeplinită a doua condiție. Pentru a fi îndeplinită condiția ireconciliabilității celor două soluții, instanța de fond apreciază că aceasta trebuie să se refere la aceeași făptuitori și la fapte săvârșite în aceeași zi, la aceeași oră dar în localități diferite.
In opinia Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, soluția primei instanțe și motivarea acesteia sunt greșite.
Potrivit Rechizitoriului emis în cauză, cei cinci inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, fiind achitați în primă instanță în temeiul prevederilor art. 10 lit.a Cod de procedură penală pentru că fapta nu există, potrivit sentinței penale numărul nr.345/2003 a Judecătoriei Satu Mare, iar urmare a apelului declarat de Parchet cu privire la soluția de achitare, soluționarea căii de atac cu privire la inculpatul a fost disjunsă, pronunțându-se în privința lui decizia penală nr.201/A/2006, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare prin privare de libertate. Apelul față de ceilalți inculpați a fost soluționat prin decizia penală 324/2005 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost menținută soluția de achitare.
În opinia parchetului, cazul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 394 lit.e Cod de procedură penală, presupune existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei și care nu se pot concilia.
În practica judiciară s-a decis că cererea de revizuire în care se invocă împrejurarea că pentru aceeași faptă au fost trimise în judecată separat două grupuri de inculpați care au fost condamnați prin hotărâri judecătorești diferite, se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit.e Cod de procedură penală, sens în care este invocata decizia penală nr.241/2002 a Secției penale a fostei Curți Supreme de Justiție.
În mod greșit motivează prima instanță că s-ar impune ca același făptuitor să fie condamnat prin hotărâri judecătorești definitive diferite, dacă așa ar sta lucrurile ar fi incident motivul de contestație în anulare reglementat de art.386 lit.d Cod procedură penală.
Cazul de revizuire referitor la hotărârile care nu se pot concilia implică existența unei hotărâri pronunțate pentru aceeași faptă dar de persoane diferite, cum este și cazul de față, când unul dintre coautorii faptei este condamnat prin hotărâre definitivă pentru săvârșirea acesteia iar ceilalți coautori, judecați separat sunt achitați cu motivarea că fapta nu există.
Prin decizia penală nr. 184/A din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, a fost admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva sentinței penale nr.1897/7.12.2007 pe care a desființat-o în întregime și rejudecând cauza, în baza art. 403 alin.3 raportat la art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală, a admis în principiu cererea de revizuire formulată de MINISTERUL PUBLIC și trimis cauza Judecătoriei Satu Mare pentru rejudecarea pe fond.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate de MINISTERUL PUBLIC și examinând hotărârea apelată sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun prevederile art. 371 alin.2 Cod de procedură penală, tribunalul a apreciat că acesta este fondat, impunându-se admiterea lui.
In mod corect s-a apreciat de către recurentă care este împrejurarea în care se poate vorbi de existența a două hotărâri judecătorești care nu se pot concilia, astfel cum apare acest motiv de revizuire reglementat de dispozițiile art.394 al.1 lit.e Cod procedură penală.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței procesual penale, inconciliabilitatea presupune existența a două hotărâri judecătorești definitive care se exclud una pe cealaltă, putând rezulta și din hotărâri penale definitive date în aceeași cauză, cum este cazul de față, dar în instanțe de grad diferit, cum dealtfel este și situația de față.
Astfel, prin sentința penală nr.345 din 27 februarie 2003, Judecătoria Satu Marea dispus achitarea tuturor inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, cu motivarea că fapta nu există, sentință împotriva căreia s-a declarat apel d e către parchet.
Prin decizia penală nr.324/A/2005 a Tribunalului Satu Mare se menține soluția primei instanțe de achitare a inculpaților, și, disjungându-se soluționarea apelului față de inculpatul, cu privire la care tribunalul se pronunță la data de 12 octombrie 2006 prin decizia penală nr.201, în sensul condamnării acestuia.
Decizia penală nr.324 din 27 decembrie 2005 este menținută în calea de atac a recursului, Curtea de APEL ORADEA respingând ca nefondat recursul parchetului la soluția de achitare pronunțată în cauză, prin decizia penală nr.200/R/23 martie 2006.
Soluția de condamnare în apel a inculpatului nu a fost recurată.
Prin urmare, pentru aceeași faptă s-au pronunțat cu privire la unii dintre inculpați soluții de achitare iar pentru un alt inculpat s-a pronunțat o soluție de condamnare, ceea ce atrage existența indubitabilă a cazului de revizuire pentru existența a două hotărâri care nu se pot concilia, astfel cum este el reglementat de dispozițiile art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală.
Pornind de la aceste argumente, apelul declarat în cauză urmează a fi admis potrivit prevederilor art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art.382 alin.1 Cod procedură penală, sentința Judecătoriei Satu Mare desființată în întregime iar, în rejudecare, potrivit prevederilor art. 403 alin.3 Cod de procedură penală, cererea de revizuire formulată admisă în principiu.
Consecința admiterii în principiu a cererii de revizuire formulată va determina trimiterea cauzei la Judecătoria Satu Mare în vederea rejudecării ei.
Dând eficiență prevederilor dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului urmează a fi lăsate în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs penal recurenții și, solicitând menținerea sentinței instanței de fond.
Au considerat că Tribunalul Satu Marea dat o interpretare greșită prevederilor art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală, arătând că cele două hotărâri se pot concilia fără ca să rezulte starea de inconciliabilitate invocată în cererea de revizuire.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de recurenți este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
În baza prevederilor art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.382 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.403, respectiv art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală, Tribunalul Satu Mare în mod legal a admis în principiu cererea de revizuire formulată de MINISTERUL PUBLIC și a trimis cauza Judecătoriei Satu Mare pentru rejudecarea pe fond.
Astfel, s-a apreciat că suntem în prezența a două hotărâri judecătorești care nu se pot concilia, astfel cum apare acest motiv de revizuire reglementat de art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței procesual penale, prin inconciliabilitate se înțelege existența a două hotărâri judecătorești definitive care se exclud una pe cealaltă putând rezulta și din hotărâri penale definitive, date în aceeași cauză cum este cazul de față, dar în instanțe de grad diferit, cum este și situația de față.
Întrucât pentru aceeași faptă s-a pronunțat cu privire la unii dintre inculpați soluții de achitare, iar pentru un alt inculpat s-a pronunțat soluție de condamnare atrage existența a două hotărâri care nu se pot concilia, astfel cum este cazul de revizuire prev. la art.394 alin.1 lit.e Cod procedură penală.
trebuie concepută în sensul că, într-o hotărâre se afirmă existența unei fapte, iar printr-o altă hotărâre se expres și tacit existența acesteia, deci aceeași faptă cu inculpați diferiți. Astfel, printr-o hotărâre este condamnat un inculpat considerându-se că fapta există, iar într-o altă cauză fiind judecat un complice la această faptă se existența ei.
Condiția este ca hotărârile definitive să fie inconciliabile ceea ce înseamnă că se exclud una pe alta. Dacă una din hotărâri stabilește faptele corect, înseamnă că cealaltă le stabilește greșit ( Tratat de Drept procesual penal -, a II-a 2008, pag.902 ).
Întrucât motivele de recurs ale recurenților și sunt lipsite de fundament și de temei legal, iar decizia Tribunalului Satu Mare corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat în cauză.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat și, împotriva deciziei penale nr.148/A din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
aflându-se în zile libere conform OG.329/2009
semnează președintele instanței
judecător
HGdecizie - jud.- -
În concept - 21.12.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
-
2 ex./21.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
