Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.547/R/2009
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, din O, Cabinet,-,.9, județul B, împotriva deciziei penale nr.197/A din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care desființează în parte sentința penală nr.310/P din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.5563/2009 emisă la 02.12.2009 de Baroul Bihor.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate în sensul achitării inculpatului potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, deoarece fapta nu există.
Procurorul a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, considerente față de care a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Judecătoria Beiuș în baza art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 modificată și republicată, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de:
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge.
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81, art.82 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a fixat un termen de încercare a acestuia pe o durată de 4 (patru) ani.
A dispus atragerea atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 468/P/2008 din 25 august 2008 fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge, prevăzute de art.87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
S-a reținut în sarcina inculpatului că acesta în după-amiaza zilei de 26.04.2008 a fost depistat conducând pe drumurile publice un autovehicul pe ruta -, fiind sub influența băuturilor alcoolice și fiind solicitat de către organele de poliție rutiere, a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Se reține că inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptei, dar în instanță nu s-a mai prezentat fiind plecat din țară.
Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
În după-amiaza zilei de 26.04.2008, în jurul orelor 18,00 lucrătorii Postului de Poliție au fost sesizați prin apelul de urgență 112 cu privire la faptul că pe drumul comunal -, se deplasează un autoturism înmatriculat în Italia, al cărui conducător auto se află sub influența băuturilor alcoolice.
Organele s-au deplasat în zona respectivă, iar în fața imobilului cu nr.98 din localitatea, au procedat la oprirea autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare AC 127 BX, la volanul căruia s-a aflat inculpatul, care prezenta halenă alcoolică. Organele de poliție i-au solicitat inculpatului să fie supus testului cu aparatul etilotest, dar pentru că inculpatul nu a suflat suficient, acesta a înregistrat în două rânduri eroare, motiv pentru care organele de poliție l-au condus pe inculpat la Dispensarul comunei, în vederea recoltării probelor de sânge.
La Dispensarul din comuna inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, cu toate că organele de poliție i-au adus la cunoștință faptul că sustragerea de la recoltarea probelor biologice de sânge constituie infracțiune și ca urmare i se va întocmi dosar penal, însă inculpatul a refuzat în continuare.
Martorii și, angajate ale Centrului de Permanență au precizat că inițial inculpatul a fost de acord să i se preleveze probe de sânge dar că s-a răzgândit brusc și fără nici un motiv, iar în final a părăsit incinta dispensarului fără să i se fi recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Fapta inculpatului de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce în prealabil a fost depistat conducând pe drumurile publice din zona localității un autovehicul și în condițiile în care prezenta halenă alcoolică, constituie conținutul infracțiunii, prevăzute de art.87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, atitudinea inculpatului care a recunoscut fapta săvârșită, că nu are antecedente penale și a fost cooperant cu organele judiciare.
În baza textului de lege mai sus arătat instanța l- condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de sânge.
Având în vedere că, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art. 71 al.1 Cod penal a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe durata pedepsei principale.
Fiindcă inculpatul nu are antecedente penale și a săvârșit doar o faptă de pericol, instanța a apreciat că el va putea fi reeducat și fără privare de libertate, situație în care în baza art.81 și art.82 Cod penal, precum și art.71 alin.5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a fixat un termen de încercare a acestuia pe o perioadă de 4 (patru) ani.
A atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
În baza art. 189 Cod procedură penală, a obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu pentru avocat, din cadrul Baroului
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului și în rejudecarea cauzei desființarea hotărârii atacate, iar în urma reaprecierii probelor, pronunțarea unei hotărâri de achitare conform prev. art. 11 pct. raportat la art. 10 lit. b ind. 1 cu aplicarea 18/1 și art.91 Cod penal motivând că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică. In subsidiar, solicită reținerea în favoarea sa circumstanțelor atenuante potrivit art. 74, 76 Cod penal și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege cu aplicarea art. 81 Cod penal. Învederează instanței că fost testat cu aparatul alcooltest și după 2 încercări acesta a afișat "eroare" astfel că s-a deplasat în comună la dispensarul medical, unde în urma unor neînțelegeri a refuzat să de o probă de sânge însă a solicitat organelor de politie să fie dus la Spitalul Județean B.
Prin decizia penală nr.197/A din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a cod procedură penală, a fost admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.310 din 03.11. 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a desființat-o în sensul că a făcut aplicarea art. 74 lit.a și Cod penal cu referire la art.76 lit.b C penal și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și a redus în mod corespunzător termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani menținând restul dispozițiilor sentinței penale.
În baza art.192 alin.3 Cod penal, cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Instanța de apel a reținut că, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt. Probele administrate în cauză demonstrează cu certitudine că, în după-amiaza zilei de 26.04.2008, în jurul orelor 18,00, lucrătorii Postului de Poliție au fost sesizați prin apelul de urgență 112 cu privire la faptul că pe drumul comunal -, se deplasează un autoturism înmatriculat în Italia, al cărui conducător auto se află sub influența băuturilor alcoolice; că organul de poliție s-a deplasat în zona respectivă, iar în fața imobilului cu nr.98 din localitatea, a procedat la oprirea autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare AC 127 BX, la volanul căruia s-a aflat inculpatul, care prezenta halenă alcoolică; că organele de poliție i-au solicitat inculpatului să se supună testului cu aparatul etilotest, dar pentru că inculpatul nu a suflat suficient, acesta a înregistrat în două rânduri eroare, motiv pentru care acestea l-au condus pe inculpat la Dispensarul comunei, în vederea recoltării probelor de sânge; că la Dispensarul comunei inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice deși organul de poliție i-a adus la cunoștință faptul că sustragerea de la recoltarea de probe biologice constituie infracțiune.
Materialul probator administrat în cauză însumează: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, depoziția martorului ce atestă că inculpatul a fost oprit de organele de poliție în timp ce acesta se afla în trafic; depoziția martorilor și ce atestă că inculpatul refuzat recoltarea probelor biologice, că inițial acesta a fost de acord să i se preleveze probe de sânge dar că s-a răzgândit brusc și fără nici un motiv, iar în final a părăsit incinta dispensarului fără să i se fi recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; declarația de recunoaștere a inculpatului.
Față de această stare de fapt, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru infracțiunea pentru care este trimis in judecată, respectiv sustragere de la recoltarea de probe biologice, însă în ceea ce privește pedeapsa închisorii aplicate și cuantumul acesteia, s-a apreciat că valorificarea corectă a criteriilor prev.de art.72 Cod penal impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului astfel încât se reflectă în regimul sancționator atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și circumstanțele personale ale inculpatului în considerarea cărora instanța de apel a reindividualizat pedeapsa. Inculpatul este fără antecedente penale și a manifestat sinceritate în cursul urmăririi penale, în cursul judecății acesta nemaifiind audiat deoarece s-a reținut că este plecat în Italia. S-a apreciat că aceste elemente se impun a fi valorificate atât pentru stabilirea unei sancțiuni proporționale gravității faptei, cât și din rațiuni de prevenție generală, o astfel de soluție ilustrând în esență că lipsa contactului cu legea penală este o circumstanță aptă a produce în mod real consecințe juridice pozitive și de asemenea că o conduită sinceră în fața organelor judiciare are același efect pozitiv.
În altă ordine de idei deși sunt prezente aceste elemente pozitive, s-a apreciat ca nefondată cererea inculpatului de achitare în temeiul art.11 pct. raportat la art.10 lit.b ind.1 cu aplicarea art.91 Cod procedură penală. Conduita în trafic a inculpatului a creat un pericol real, modul în care s-a manifestat și care a atras atenția ca dovada apelarea poliției la numărul de urgență 112 de o terță persoană, demonstrând că nu se poate reține un caracter neînsemnat al faptei. Într-adevăr inculpatul este lipsit de antecedență penală și a avut atitudine procesuală pozitivă, însă aceste elemente în sine pot justifica în contextul acestei analize, doar o soluție de reducere a pedepsei, soluție pentru care instanța de apel a optat și nu o soluție de achitare, fapta acestuia având în mod evident un pericol social concret specific infracțiunii. A analiza pericolul social al faptei inculpatului doar prin raportare la elemente ce țin de persoana acestuia ar echivala cu o evaluare artificială și trunchiată, ce nu se poate justifica prin nici un considerent, circumstanțele reale sus expuse vizând comportamentul vizibil sub influența alcoolului al inculpatului și sectorul de drum public, ce au un efect de agravare, neputând fi apreciate ca neînsemnate sau de o relevanță minoră.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate.
În mod corect, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Cu privire la infracțiunea de conducere a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, peste limita admisă de lege, tribunalul a apreciat că probele administrate confirmă pe deplin vinovăția inculpatului.
Astfel, din buletinul de analiză toxicologică a rezultat că inculpatul a avut la prima recoltare biologică o îmbibație alcoolică de 1,15 gr/mie iar la cea de-a doua probă, 1 gr/mie. Coroborând aceste constatări cu faptul că, inculpatul s-a dovedit a fi persoana aflată la volanul autoturismului implicat în accident, rezultă cu certitudine vinovăția sa. În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autoturism fără a poseda permis în acest sens, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că în data de 9 august 2008, nu avea nici o dovadă prin care să se constate dreptul de a conduce autovehiculul. Pedepsele aplicate au fost corect dozate, situate la limita minimă prevăzută de lege, iar modalitatea de individualizare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, a fost în mod temeinic stabilit.
Față de cele ce preced, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs penal inculpatul, solicitând achitarea achitării inculpatului potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, deoarece fapta nu există.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, se constată că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal. Totodată, pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal este justă atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, nefiind aplicabile dispozițiile de achitare, astfel cum solicită inculpatul raportat la infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată, ce a fost dovedită în sarcina sa, fiind vorba de o infracțiune de pericol.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei onorariu pentru avocat din oficiu, cu delegația nr.5563 din 2 decembrie 2009, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.197/A din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
aflându-se în concediu în zile libere cf.OG.329/2009
semnează președintele instanței
judecător
HGredactat decizie - jud.- -
În concept - 21.12.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
-
3 ex./21.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
