Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 85/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 85
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 4 FEBRUARIE 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: intimatul-inculpat în stare de libertate, asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat - apărător desemnat din oficiu, intimata-inculpată, în stare de libertate și avocat pentru intimatul-inculpat, lipsă fiind acesta și avocat - apărător desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată -.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Intimata - inculpat, întrebată fiind, declară că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, având în vedere că prezentul dosar a fost strigat la sfârșitul ședinței de judecată, față de lipsa av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimata - inculpată -, dispune suspendarea ședinței de judecată și reluarea dezbaterilor în prezența d-nei avocat.
La a doua strigare, ora 11,09, după reluarea dezbaterilor, s-au prezentat intimații - inculpați C-tin, asistat de avocat în substituirea d-nei avocat - apărător desemnat din oficiu, intimata-inculpată asistată de avocat - apărător desemnat din oficiu și avocat - din oficiu pentru intimatul - inculpat, lipsă la termenul de astăzi.
Avocat pentru intimatul, avocat pentru intimatul și avocat pentru intimata-inculpată -, pe rând, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, susține motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat. Apreciază că atât decizia Tribunalului Neamț cât și sentința penală pronunțată de Judecătoria Tg. N sunt netemeinice și nelegale, întrucât ambele instanțe au apreciat că faptele celor trei inculpați, datorită unor circumstanțe personale, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pe baza declarațiilor date de inculpați și martori, s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea lui pentru săvârșirea infracțiunii de port nelegal de arme albe și încetarea procesului penal pentru, prin împăcarea părților.
La urmărirea penală, inculpata și, martori oculari, au declarat că nu au văzut toporul, iar că a intervenit personal în acest conflict, însă în instanță, aceștia au declarat altă situație. Loviturile aplicate cu toporul părții vătămate sunt confirmate de certificatul medico-legal și ca atare, solicită să se constate că fapta inculpaților de a minți după depunerea jurământului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nedrepte și a unei atingeri grave privind relațiile sociale.
Față de toate aspectele prezentate și în scris, consideră că în cauză se impunea aplicarea unui alt tratament juridic inculpaților, care să conducă la atingerea scopului urmărit de legiuitor și în consecință, solicită condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Avocat din oficiu pentru intimat-inculpat, solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și menținerea soluțiilor pronunțate ca fiind legale și temeinice, susținând că, în mod corect s-a dispus achitarea și s-a apreciat că fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată, s-a avut în vedere circumstanțele personale și împrejurările în care s-a depus mărturia mincinoasă, inculpatul declarând că nu își mai aduce aminte.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Avocat pentru intimatul-inculpat, a pus concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârilor atacate, întrucât în mod corect s-a dispus aplicarea sancțiunii administrative, raportat la împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii și circumstanțele inculpaților.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, în favoarea apărătorului titular - avocat.
Avocat pentru intimata-inculpată, reiterează aceleași concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ. Solicită menținerea soluțiilor pronunțate de TRIBUNALUL NEAMȚ și Judecătoria Tg. N, care în mod corect a dispus achitarea inculpaților, fiind îndeplinite condițiile art. 181Cod penal, pentru lipsa pericolului social concret al acestei infracțiuni.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Intimatul-inculpat în ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet.
Intimata-inculpată, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu și solicită respingerea recursului formulat de Parchet.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.251 din data de 11.06.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr-,în baza art. 10 lit.1, art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, achită pe inculpații, și, toți pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal.
În baza art. 181raportat la art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat fiecărui inculpat câte 300 lei amendă administrativă.
S-a constatat că inculpații și au fost asistați de apărători aleși.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații și la plata sumei de 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și port nelegal de armă albă, prev. de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991R, cu aplicarea art. 40 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal și G, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 40 Cod penal, constând în aceea că la data de 12.09.2007 cei doi au mers la barul SC SRL din com., acolo au consumat băuturi alcoolice și s-au lovit reciproc, iar inculpatul a folosit un topor cu muchia căruia l-a lovit pe G în spate. Martorul a intervenit și a luat toporul, cei doi inculpați fiind despărțiți de și.
Această situație de fapt a fost reținută de procuror pe baza certificatelor medico legale prezentate de cei doi inculpați, declarațiile acestora și ale martorilor, și.
În cauza dosarului penal nr-, la termenul de judecată din data de 13.03.2008, inculpata a fost ascultată ca martor, ocazie cu care a declarat că nu a văzut ca inculpatul să folosească vreun topor (fila 30), deși la urmărirea penală a declarat că după incidentul care a avut loc în bar, inculpatul a revenit cu un topor în mână,iar l-a atenționat pe să se ferească pentru a nu fi lovit cu toporul (filele 18,19 ).
În calitate de învinuită pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a recunoscut că a făcut afirmații mincinoase în fața instanței de judecată la rugămintea lui.
La același termen de judecată din data de 13.03.2008 a fost audiat în calitate de martor și, care a declarat că nu a văzut ca vreo persoană să folosească topor sau alt corp contondent la data incidentului (fila 30 din dosar), deși la urmărirea penală a declarat că a intrat în bar cu un topor în mână și l-a ridicat pentru a-l lovi pe G (fila 17 ).
La termenul de judecată din data de 14.02.2008 a fost audiat martorul, care a declarat că la data de 12.09.2007 inculpații s-au lovit cu pumnii și nici unul nu a avut o armă (fila 20 din dosar), aceeași declarație martorul a dat-o și la urmărirea penală (filele 15, 16 ), această declarație nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că tocmai acest martor i-a despărțit pe cei doi inculpați și i-a luat toporul din mâna lui. De asemenea, în cuprinsul certificatului medico-legal nr. 1065/14.09.2007 se consemnează că G prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și pot data din 12.09.2007.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal. Conform acestui text de lege, constituie mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Potrivit dispozițiilor art. 181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijlocele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauza dedusă judecății, au fost avute în vedere împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, persoana inculpaților, care sunt la prima abatere de la legea penală, relațiile apropiate de prietenie existente între inculpați și, în favoarea căruia au fost date declarațiile mincinoase, împrejurarea că toți locuiesc într-o comunitate restrânsă, nivelul de instruire al inculpaților și deci gradul de conștientizare a consecințelor faptelor lor, instanța reține că inculpații au adus o atingere minimă valorii ocrotite de lege, astfel că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pe cale de consecință, în baza art. 181Cod penal, raportat la art. 91 lit. c Cod penal, instanța a aplicat inculpaților sancțiunea amenzii administrative, iar în baza art. 191 Cod procedură penală, i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț care apreciază că sentința este nelegală și netemeinică.
Instanța de fond a apreciat greșit asupra pericolului social al faptelor săvârșite de învinuiți.
Din dosarul de urmărire penală și al instanței de judecată rezultă cu certitudine că declarațiile inculpaților au fost esențiale în stabilirea situației de fapt, ei au fost martori direcți la întreaga derulare a conflictului dintre și
Instanța a reținut declarațiile martorilor din faza urmăririi penale și le-a înlăturat pe cele date în cursul judecății admițând implicit lipsa de sinceritate a acestora așa încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.260 Cod penal.
Nu poate fi reținută motivarea instanței conform căreia în cauză sunt incidente disp. art.181Cod penal pe motiv că inculpații sunt la prima abatere și sunt în relații apropiate cu persoana în favoarea căreia a făcut declarații. Aplicarea unei sancțiuni administrative este disproporționată față de starea de pericol creată și în cauză se impunea tragerea la răspundere penală a celor trei inculpați.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectul motivelor invocate precum și în raport de dispoz. art.371 Cod procedură penală, a reținut următoarele:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în mod legal, a reținut o situație de fapt corectă fiind dovedit faptul că învinuita, audiată în calitate de martor în dosarul nr- al Judecătoriei Târgu Neamț, la termenul din 13.03.2008 a declarat că nu a sesizat o serie de aspecte esențiale ale situației de fapt din acea cauză, deși a fost de față la conflictul dintre și În același sens a depus ca martor și învinuitul, omițând să declare ceea ce percepuse în mod nemijlocit. Ulterior, la termenul de judecată din 14.02.2008 a fost audiat ca martor în acel dosar și învinuitul care deasemeni a trecut sub tăcere faptul că ar fi avut asupra sa un topor.
Declarațiile tuturor celor trei învinuiți sunt în contradicție cu celelalte probe administrate în dosarul - din care rezultă că traumatismul a fost produs prin lovire activă cu un corp dur (topor).
Pe baza acestei situații de fapt, instanța de fond a făcut încadrarea juridică legală apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 Cod penal.
Este nefundamentată critica parchetului în sensul că instanța de fond nu ar fi reținut elementele constitutive ale infracțiunii. Dimpotrivă, faptul că instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.181Cod penal, aceasta se fondează tocmai pe existența infracțiunii. Cu alte cuvinte, instanța a reținut că fapta de mărturie mincinoasă există, a fost săvârșită cu vinovăție de învinuiți, însă faptei îi lipsește gradul de pericol social care să atragă răspunderea penală.
Și sub acest aspect parchetul a formulat critici care sunt nefondate pentru următoarele motive.
O faptă prevăzută de legea penală prezintă pericol social atunci când aduce o atingere semnificativă relațiilor sociale protejate de obiectul juridic special. Această atingere se evaluează printr-un complex de criterii cum sunt: conținutul concret al faptei, modul de săvârșire a faptei, scopul urmărit și mobilul determinant, împrejurările rezultate (în speță intensitatea stării de pericol creată) și, foarte important, persoana și conduita făptuitorului.
Raportat la situația de fapt specifică în speță, respectiv gravitatea redusă a infracțiunii ce a făcut obiectul acțiunii penale în cadrul căreia inculpații au săvârșit fapta (infracțiunea de port fără drept a unei arme albe prev. de art.11alin.1 pct.1 din Legea 61/1991), gravitate cuantificată prin pedeapsa redusă ce i-a fost aplicată inculpatului, starea de pericol redusă în contextul împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta (învinuiții și inculpatul locuiesc în același sat și se cunosc), gradul de instrucție redus și implicit capacitatea de a cântări consecințele și caracterul penal al conduitei lor, raportat la toate aceste criterii, instanța de fond a apreciat corect că fapta, în concret a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite de art.260 Cod penal.
Ca urmare a aplicării disp. art.181Cod penal s-a făcut aplicarea corectă a disp.art.91 lit.c Cod penal, tipul sancțiunii administrative și cuantificarea acesteia fiind în acord cu gravitatea faptei imputată fiecărui învinuit.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 274/A din 15.10.2009 pronunțata de Tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU -, împotriva sentinței penale nr. 251/11.06.2009 pronunțată de JUDECĂTORIA TÂRGU -
S-a menținut sentința apelată.
În baza art.189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de câte 300 lei pentru apărătorii desemnați din oficiu, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților, Baroului de Avocați
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ care critică decizia recurată sub următoarele aspecte:
Judecătoria Târgu Neamț, cât și TRIBUNALUL NEAMȚ, apreciind cu prea multă ușurință că datorită unor circumstanțe personale ( lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpații locuiesc în același sat și se cunosc, dar și gradul de instrucție redus al celor trei) și reale ( respectiv, " gravitatea redusă a infracțiunii ce a făcut obiectul acțiunii penale în cadrul căreia inculpații au săvârșit mărturia mincinoasă - infracțiunea de port fără drept a unei arme albe"), faptele comise de cei trei inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Apreciază că, în mod netemeinic, ambele instanțe au reținut lipsa gradului de pericol social al infracțiunii, atât timp cât depozițiile celor trei inculpați au fost date în calitate de martori, într-un conflict în care una dintre părți, nu numai că a " purtat" o armă albă, în speță un topor, ci l-a și folosit, lovind cealaltă parte provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1065/14.09.2007. Mai mult decât atât, inculpatul este cel care l-a dezarmat de topor pe pentru ca ulterior, tocmai el să declare, în calitate de martor, că nu a văzut nici un topor la locul conflictului.
Sancțiunea administrativă aplicată de cele două instanțe nu este de natură să conducă la atingerea scopului urmărit de legiuitor prin incriminarea infracțiunii de mărturie mincinoasă, ci, dimpotrivă, poate conduce la încurajarea sau la perpetuarea unui astfel de comportament infracțional de declarare necorespunzătoare a adevărului de către persoane ce sunt audiate în calitate de martori.
Apreciază că, în cauză, se impunea un tratament juridic mai ferm și că împrejurările reținute în favoarea inculpaților de către cele două instanțe pot fi avute în vedere ca și circumstanțe atenuante.
Analizând decizia penală recurată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerentele:
Din probele administrate în cursul procesului penal rezultă că inculpații, și,în calitate de martori într-o cauză penală aflată pe rolul Judecătoriei Tg. N au făcut afirmații mincinoase în vederea exonerării de răspundere penală a numitului, inculpat în procesul penal menționat.
Este de reținut că art.181alin. 2 Cod penal enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Aprecierea instanțelor de fond și apel că faptele celor trei inculpați sunt lipsite în mod vădit de importanta este justă, având în vedere contextul în care au fost comise de o parte,valorile sociale periclitate prin comiterea acestora și persoana inculpaților, pe de altă parte.
Instanța de apel, a procedat la o evaluare corectă a criteriilor de apreciere a gradului de pericol social a faptelor deduse judecății, respectiv împrejurările în care acestea au fost comise, scopul urmărit de inculpați (numitul fiind favorizat prin faptele inculpaților în virtutea existenței unor relații de prietenie avute cu aceștia), urmarea produsă ce constă într-o minimă stare de pericol pentru societate (dat fiind faptul că înfăptuirea justiției nu a fost împiedicată), precum și persoana și conduita inculpaților care se află la primul contact cu legea penală.
În considerarea celor expuse, instanța de recurs, în concordanță cu opinia instanțelor anterioare, apreciază că faptelor pentru care sunt acuzați, le lipsește una din trăsăturile esențiale de existență ale infracțiunii,respectiv pericolul social.
Constatând că decizia instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul procurorului.
Văzând și dispozițiile 189, 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosar nr-.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, a onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 300 lei, către Baroul Bacău.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
GREFIER,
a
Red. -
Red.. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
16.02.2010
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan
