Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.22
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
GREFIER- - -
######
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul A,împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale NR.1431/P/2009 din 05.11.2009 dispusă de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU. Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Petentul și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petentul având cuvântul, arată că nu a formulat o plângere penală, ci solicită admiterea acțiunii,repunerea pe rol a dosarului civil nr- al Judecătoriei Bacău și rejudecarea acestuia în vederea pronunțării unei sentințe legale și corecte.
Totodată a arătat că nu consideră că intimata ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Întrebat fiind petentul a arătat că nu are cunoștințe despre situația juridică hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul a arătat că petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului nr. 799/II/2/2009 ce a fost respinsă ca nefondată și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de d-na. judecător, întrucât din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Deși petentul nemulțumit de soluția pronunțată în dosarul civil are posibilitatea să urmeze de căile ordonare și extraordinare de atac.
CURTEA
- deliberând -
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarul a formulat, în temeiul art 278/1 Cod pr. penală plângere împotriva rezoluțiilor nr. 1431 din 5.11.2009 și nr. 799/II/2/2009 din 23.11.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Petiționarul a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva judecătoriului magistrat întrucât aceasta, în calitatea pe care o are, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, au dat o soluție netemeinică și nelegală în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că a dispus pe nedrept de dreptul său de proprietate.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
Prin rezoluția nr. 1431 din 5.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂUs -a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimata, judecător în cadrul Judecătoriei Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.246 pen. reținându-se că intimata - judecător a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.
La data de 23.10.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost sesizat cu o plângere de către, având ca obiect presupuse abuzuri comise de către doamna, judecător la Judecătoria Bacău, cu ocazia soluționării unei acțiuni civile promovate de și.
Faptul că persoana vătămată este nemulțumită, atât de probatoriile administrate cât și de soluția adoptată în cauza ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Bacău, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4537/20.06.2007, cu privire la care a avut deschisă calea de atac a apelului, nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu sau ale altor infracțiuni.
Interpretarea și evaluarea probelor administrate este atributul completului de judecată iar împotriva unei hotărâri considerată ca fiind nelegală și/sau netemeinică, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd exercitarea unor căi ordinare de atac.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completului de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al persoanei vătămate, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.
Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiție în numele legii, fiind independent față de părți iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate sau îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Desfășurarea activității de justiție nu poate fi concepută decât prin independența și autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiție, principiu înscris în Constituție și Statutul magistraților.
A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac în afara celor ordinare și extraordinare prevăzute de legislația în vigoare.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul, la primul procuror al Parchetului. Prin rezoluția nr. 799/II/2/2009 prim procurorul a respins plângerea petentului ca nefondata.
Petentul a atacat rezoluția cu plângere în fața instanței în temeiul art.278/1 Cod pr.penală arătând ca scopul declarat al plângerii sale îl constituie repunerea dosarului civil pe rol și rejudecarea acestuia în vederea unei instrumentări legale și corecte și nu afirmă neapărat că intimata ar fi săvârșit vreo infracțiune în soluționarea dosarului.
Plângerea reglementată în dispozițiile art. 2781 Cod pr. penală, are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanța este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una dintre soluțiile prevăzută de art. 2781 alin. (8) proc. pen.
Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța constatată că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând și dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracțiunile imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunțată de intimată în cadrul atribuțiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăți pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. În ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.
Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane (ori, cu referire la infracțiunea de neglijență în serviciu, au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu).
În consecință, atâta timp cât obiectul plângerii se referă la nemulțumirea legată de soluția pronunțată de intimată în calitate de judecător într-o cauză civilă, soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală și temeinică.
Așadar, cum opiniile exprimate de judecătorii cu ocazia pronunțării unor hotărâri judecătorești nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către intimată cu consecința prejudicierii intereselor legale ale petentului. Simpla nemulțumire a petentului față de modul de soluționare a cauzei sale nu se poate constitui în indicii și cu atât mai puțin probe care să justifice tragerea la răspundere penală a intimaților. De altfel așa cum arăta și petentul acesta nici nu invocă faptul că intimata ar fi săvârșit vreo infracțiune ci dorește repunerea dosarului civil pe rol și rejudecarea acestuia în vederea unei instrumentări legale și corecte. Nici acest aspect nu poate fi admis neexistând vreo dispoziție legală potrivit căreia instanța penală să analizeze vreo hotărâre civilă și să dispună rejudecarea acesteia, împotriva hotărârilor judecătorești exercitându-se căile de atac în condițiile legii.
În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către magistrat a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246. pen, infracțiune care nu există,astfel încât plângerea de față este nefondată și urmează a fi respinsă, în temeiul art 278/1 alin 8 lit a Cpp.
Va dispune obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) proc
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin 8 lit Cod pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.1431/P/2009 din 5.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
În baza art.192 alin 2 Cod pr.penală obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red.
tehnored. - ex.2
8.02.2010
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana
