Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 28/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3070/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.28
Ședința publică de la 5 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosarul de fond, recurenții inculpați, G personal, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recursa promovată se aduce critici încheierii recurate sub aspectul menținerii stării de arest preventiv, pe care o apreciază nelegală și netemeinică. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că nu se mai impune și nici nu se mai justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de împrejurarea, că nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertate a celui pe care o apără, mai mult, până la pronunțarea unei hotărâri definitive inculpatul este beneficiarul prezumției de nevinovăție, proba incriminatoare limitându-se doar la împrejurarea că în mașina inculpatului a fost găsită o geacă care nu-i aparține, mai mult, nici unul dintre coautorii faptei nu-l recunosc pe cel pe care îl apără că ar fi participat la săvârșirea faptei ca și instigator, de asemenea, arată că a fost depășit termenul rezonabil astfel încât în temeiul art.139 al.1 Cod procedură penală solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsuri preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Cu privire la lipsa pericolului social concret pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, situația socială este una bună, astfel încât, există date certe că inculpatul nu prezintă pericol pentru societate odată pus în libertate, cu atât mai mult cu cât art.6 paragraful 1 CEDO și criteriile jurisprudenței instituie că măsura arestării este una dispozitivă și nu imperativă.
Potrivit art.148 Cod procedură penală, arată că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate sens în care aplicând disp. art.300 ind.1 pct.3 al.2 Cod procedură penală solicită punerea de îndată în libertate, iar, dacă instanța apreciază necesar, pentru a asigura garanțiile procesuale, solicită si aplic art.145 pct.1 ind.3 al.2 Cod procedură penală.
Pentru considerentele prezentate, solicită a se dispune admiterea recursului.
Pentru recurenții inculpați, G, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpaților, apreciind că cercetați în stare de libertate inculpații nu vor impieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, inculpații colaborând cu organele de urmările penală pentru aflarea adevărului și nici nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică în raport de datele personale ale fiecărui inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursul declarat de inculpatul, arată că nu poate fi soluționat un nou recurs îndreptat împotriva încheieri, având în vedere că în cauza - a fost soluționat recursul declarat de același inculpat, recurs declarat de apărătorul ales al inculpatului împotriva aceleiași încheieri, sens în care solicită a se dispune respingerea recursului ca inadmisibil.
Cu privire la recursurile promovate de către inculpați, G, arată că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpați, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor ce a constat în împrejurarea că inculpații, prin folosirea unor cărți de identitate falsificate, prin atribuirea identității din respectivele cărți de identitate falsificate, s-a prezentat în fața funcționarilor bancari sub o altă identitate și anume a persoanelor care dețineau conturi bancare și astfel au putut să retragă numerar importante sume de bani din conturile respectivelor persoane. Având în vedere amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o, sumele de bani deosebit de importante obținute în urma săvârșirii infracțiunilor, urmările pe care le au săvârșirea acestor fapte, prejudicierea societăților bancare, crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care doresc să-și creeze un depozit bancar, în raport de toate aceste aspecte, apreciază că se impune respingerea recursurilor ca nefondate
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța cu privire la clientul său, în raport de motivele invocate de reprezentantul Ministerului Public.
Având pe rând cuvântul, recurentul inculpat G arată că nu se consideră vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, recurenții inculpați, precizând că-și însușesc concluziile apărătorilor.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și G, conform art. 300 indice 2 și art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, reținând în esență că există probe în sensul art.143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistând în continuare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, și în subsidiar înlocuirea cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea reține astfel că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în forma calificată și cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, fals privind identitatea în formă continuată, complicitate la fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată fapte prev. de art. 215 alin. 1,2 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 293 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, 26 rap. la art. 288 din Codul penal și art.290 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b și toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul, înșelăciune în forma calificată și continuată, fals privind identitatea în formă continuată, complicitate la fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată fapte prev. de art. 215 alin. 1și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 293 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, 26 rap. la art. 288 din Codul penal și art.290 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a și toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul G și respectiv instigare la înșelăciune în forma calificată și cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, instigare la înșelăciune în forma calificată și continuată, instigare la înșelăciune în forma calificată și cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals privind identitatea în formă continuată, fapte prev. de art. 25 rap la art. 215 alin. 1,2 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 25 rap. la art. 215 alin. 1și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 25 rap la art. 215 alin. 1,2 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 293 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul.
În fapt, s-a reținut că, la data de 20.05.2009, folosind o carte de identitate plăsmuită în întregime pe numele de, fiul lui și, născut la data de 25.06.1950, în mun. L, jud. T, -, inculpatul G a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala și a ridicat din contul bancar al părții vătămate suma de 15.000 de lei, iar la data de 21.05.2009, orele 11:00, în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind același mod de operare, a mai retras din contul părții vătămate suma de 30.000 de lei și tot în aceeași zi, în jurul orelor 14:00, a fost depistat de organele de poliție în timp ce încerca să retragă de la Banca Comercială Română - Sucursala suma de 2000 de EURO. folosindu-se de aceeași carte de identitate falsă, în fața ofițerilor de poliție inculpatul legitimându-se cu cartea de identitate plăsmuită în întregime.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut că acesta i-a procurat coinculpatului Goc arte de identitate plăsmuită în întregime, pe care acesta din urmă, conform înțelegerii prealabile între cei doi, a folosit-o în mod repetat, la datele mai sus-menționate, pentru a induce în eroare funcționarii bancari din cadrul Băncii Comerciale Române - Sucursala și a retrage din contul părții vătămate suma de 45.000 de lei, și, de asemenea, l-a însoțit pe coinculpatul G la sediul Băncii Comerciale Române Sucursala cu ocazia fiecărei retrageri de numerar efectuate.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în datele de 12.03.2009 și 17.03.2009, acesta a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul BANK ROMÂNIA și a retras sumele de 21.215 EURO, respectiv 54.684 EURO, din contul părții vătămate, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificate, ce avea înlocuită fotografia titularului. Ulterior, în data de 03.04.2009, s-a prezentat la BANK ROMÂNIA - Sucursala Otopeni și, prin utilizarea unei cărți de identitate falsificată pe numele, a solicitat retragerea sumei de 40.000 de EURO.
Curtea reține că inculpații și G au recunoscut participarea lor la săvârșirea faptelor, negând contribuția inculpatului, cu privire la care au declarat că nu a cunoscut caracterul penal al activităților infracționale și apreciază că în mod întemeiat a reținut Tribunalul existența și săvârșirea faptelor, Curtea constatând că există indicii temeinice în sensul prev. de art. 68 indice 1 și art.143 din Codul d e procedură penală că aceștia au săvârșit aceste fapte. Astfel, Curtea are in vedere declarațiile inculpaților, ale martorilor, care sunt funcționari la băncile unde inculpații s-au prezentat pentru ridicarea sumelor de bani cu actele falsificate, declarațiile părților vătămate, și, ale căror acte de identitate au fost falsificate, procesul verbal de percheziție efectuată asupra autoturismului condus de inculpatul la momentul depistării acestuia de către organele de poliție, actele care atestă că documentele folosite de inculpați erau falsificate.
Deși inculpatul a negat că ar fi cunoscut caracterul penal al faptelor, Curtea nu poate reține susținerile acestuia, având în vedere chiar propriile sale declarații prin care a arătat că într-adevăr s-a întâlnit cu inculpatul G la data de 21.05. 2009 și acesta i-a înmânat un set de acte, respectiv actele falsificate care au fost găsite în autoturismul condus de inculpat și de asemenea reține că o parte din sumele retrase de la bănci au fost găsite asupra sa, explicațiile oferite de inculpat neputând fi reținute, cel puțin până în acest moment procesual.
În ceea ce privește susținerile apărătorului acestui inculpat, Curtea constată că acestea dovedesc o confuzie generală în care acest apărător se află cu privire la toate instituțiile de drept pe care le-a invocat, multe dintre acestea nefiind incidente și neputând fi incidente în cauză la acest moment procesual. Apărătorul confundă astfel măsurile preventive cu măsurile de siguranță, solicitând aplicarea măsurii de siguranță a obligării de a nu părăsi localitatea, ignorând împrejurarea esențială că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este o măsură preventivă și nu una de siguranță, măsura de siguranță fiind una dintre cele trei sancțiuni de drept penal, alături de pedeapsă și măsurile educative. Apoi, apărătorul arată că nu mai există indicii temeinice privind săvârșirea faptei de către inculpat, că cele care au existat la momentul luării măsurii arestării preventive au încetat, contestând așadar incidența în cauză în acest moment a disp. art. 143 din Codul d e procedură penală, dar arată imediat că se impune măsura de "siguranță" a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, care este, cum am arătat, o măsură preventivă și care implică existența în continuarea unor indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar care nu sunt atât de grave încât să reclame aplicarea celei mai aspre măsuri preventive, aceea a arestării preventive. Or, daca apărătorul aprecia că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii, singura cerere care putea fi formulată era aceea de revocare a măsurii pe acest considerent, iar nu înlocuirea măsurii cu o alta, mai puțin severă, înlocuirea măsurii putând fi dispusă dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării s-au schimbat, implicând însă în continuare existența unor alte temeiuri din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, cele două instituții, a înlocuirii și respectiv a revocării măsurii arestării excluzându-se reciproc.
Pe aceeași linie și dovedind că nu a fost doar o eroare confuzia anterioară, apărătorul inculpatului solicită apoteotic în final aplicarea dispozițiilor privind circumstanțele atenuante prev. de art. 74 din Codul penal, neînțelegând că nu poate solicita în această fază aplicarea de circumstanțe atenuante pentru că acestea se aplică, în măsura aprecierii, de către instanță în momentul pronunțării asupra fondului cauzei, efectul acestora fiind acela de a reduce pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută, ceea ce implică evident pronunțarea asupra vinovăției inculpatului, care nu este în nici un caz pusă în discuție la momentul discutării asupra menținerii sau nu a temeiurilor privind arestarea preventivă în cauză.
Reținând că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală,fără a se examina vinovăția inculpaților față de faptele reținute în sarcina lor, Curtea constată că subzistă aceste indicii până la acest moment procesual,cercetarea judecătorească efectuată în continuare urmând să confirme sau nu aceste indicii.
Curtea constată de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, reținând că activitatea inculpaților era una de amploare, cu implicații pe raza mai multor zone din B, modalitatea în care inculpații au acționat dovedind că aceștia sunt specializați în acțiuni de acest fel, cunoscând și alte persoane pe care să le folosească pentru a le facilita fie obținerea de informații despre persoanele care dețin sume de bani la bănci,fie care să le faciliteze falsificarea actelor necesare.
Reținând toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că faptele inculpaților sunt grave, având în vedere totodată și consecințele deosebit de grave prin cuantumul prejudiciilor care s-au produs dar mai ales care s-ar fi putut produce și constată că măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică, impunându-se ca cel puțin în acest moment să fie cercetat în stare de arest preventiv.
Față de considerentele arătate, Cutea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați, și împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și pe recurenții inculpați și G la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./13.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
