Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2996/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.25
Ședința publică de la 5 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenta inculpata, apărătorul ales solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a celui pe care o apără. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei însă nu în modalitatea descrisă de parchet, în realitate, aceasta a fost determinată să săvârșească fapta de cele două martore denunțătoare, beneficiare a disp. art.16 din Legea bnr.143/2000, cele trei consumau împreună droguri, astfel încât, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și datele personale ale inculpatei - fără antecedente penale, cu doi copii minori în întreținere si faptul că avea un loc de muncă până la momentul arestării, apreciază că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Mai solicită a se avea în vedere diferența dintre pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă fapta comisă de inculpată și pericolul social pe care îl reprezintă persoana inculpatei, ceea ce în speță nu este cazul, având în vedere datele menționate anterior, în opinia apărării, societatea putând oferi măsuri de constrângere la săvârșirea faptei și de reintegrare socială.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Arată că în cauză nu a intervenit nici o împrejurare care să ducă la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea fie au încetat, fie s-au schimbat, încheierea prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive fiind legală și temeinică. Mai arată că împrejurările favorabile invocate pentru inculpată vor putea fi avute în vedere la individualizarea pedepse însă nu impun revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, sens în care solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta inculpată, având cuvântul, solicită clemența instanței în sensul de a fi cercetată în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în baza art. 300 ind.1 al.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei și a fost menținută starea de arest a acesteia.
A fost respinsă ca nefondată cererea inculpatei de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr. 2633/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, a fost trimisă în judecată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art. 4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal
În fapt, s-a reținut că inculpata a fost depistată la data de 25.11.2009 în timp ce deținea două doze de heroină în vederea comercializării, iar la percheziția domiciliară efectuată în locuința acesteia au fost găsite încă 0,50 grame de heroină destinată comercializării și 25 de comprimate de metadonă în vederea consumului propriu.
Inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă din 26.11.2009 emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art.148, lit. f Cod proc. pen. și art.149/1 Cod. proc.pen.
Tribunalul constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 1491.C.P.P. și cu îndeplinirea cerințelor prev. de art. 143 rap. la art. 681.C.P.P. în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată, relevante în acest sens fiind probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
Tribunalul a reținut că inculpata a manifestat o poziție cooperantă, arătând în esență că cele două doze găsite în locuința sa urma să le vândă celor două persoane de sex feminin alături de care a fost depistată. găsită în locuința inculpatei era destinată comercializării, aspect recunoscut de inculpată, declarația acesteia fiind confirmată de martorele audiate în cauză, iar cele 25 de comprimate erau destinate exclusiv consumului propriu.
Tribunalul a reținut că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare preventivă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege.
În ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpata, dacă ar fi lăsată în libertate, instanța a avut în vedere gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina sa, natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetată, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială.
În privința inculpatei Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că acesta este nu este cunoscută cu antecedente penale, este mama a doi copii minori, și are un loc de muncă, însă aceste împrejurări nu pot justifica la acest moment procesual reținerea unui pericol social redus, de natură a permite punerea în libertate a inculpatei.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun privarea în continuare de libertate a inculpatei, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, potrivit art. 136.C.P.P. și a respins totodată cererea acesteia de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, cu motivarea că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei însă nu în modalitatea descrisă de parchet, în realitate, aceasta a fost determinată să săvârșească fapta de cele două martore denunțătoare, beneficiare a disp. art.16 din Legea nr.143/2000, cele trei consumau împreună droguri, astfel încât, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și datele personale ale inculpatei - fără antecedente penale, cu doi copii minori în întreținere si faptul că avea un loc de muncă până la momentul arestării, apreciază că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea recurată, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpată nu este fondat.
Inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art. 4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal
În fapt, s-a reținut că inculpata, la data de 25.11.2009 a fost depistată în timp ce deținea două doze de heroină în vederea comercializării iar la percheziția domiciliară efectuată în locuința acesteia au fost găsite încă 0,50 grame de heroină destinată comercializării și 25 de comprimate de metadonă în vederea consumului propriu.
Probele administrate în cursul urmăririi penale conduc la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
Referitor la inculpata indiciile și probele constau în: declarația inculpatei de recunoaștere a faptei, procesele verbale de supraveghere operativă, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorelor, mijloace de probă din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată.
În ce privește susținerile apărătorului inculpatului, referitoare la existența unei alte situații de fapt, în sensul că aceasta a fost determinată să săvârșească fapta de cele două martore denunțătoare, beneficiare a disp. art.16 din Legea nr.143/2000, și împreună cu care inculpata consuma în mod obișnuit droguri, Curtea apreciază că nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentului recurs.
Curtea constată, ca și instanța de fond, că aspectele învederate de inculpată nu au relevanță, la acest moment procesual, asupra stării de arest preventiv, stabilirea situației de fapt, respectiv a modului concret în care inculpata a acționat, urmând a fi făcută de instanță în funcție de probele ce se vor administra pe parcursul cercetării judecătorești.
În procedura prevăzută de art. 300 ind. 1.C.P.P. instanța nu poate analiza aceste aspecte decât în măsura în care au relevanță asupra existenței indiciilor prev. de art. 68 ind.1 Or C.P.P. în cauză, inculpata însăși recunoaște comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, însă afirmă că aceasta s-a desfășurat în altă modalitate decât cea reținută de procuror în rechizitoriu.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că inculpata este cercetată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță se constată că inculpata este cercetată pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea de săvârșire.
Datele personale ale inculpatei - fără antecedente penale, cu doi copii minori în întreținere și cu un loc de muncă până la momentul arestării, pot fi avute în vedere de instanța de fond în procesul de individualizare a pedepsei și în măsura în care se va pronunța o soluție de condamnare.
Referitor la starea de sănătate a inculpatei, Curtea constată că aceasta nu poate constitui, în sine, un temei pentru a se dispune punerea sa în libertate.
În situația în care administrația locului de deținere ar constata că inculpata nu poate fi tratată în penitenciar, sunt aplicabile dispozițiile art. 1391.C.P.P. referitoare la posibilitatea tratamentului sub pază permanentă.
Curtea constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin, iar probele administrate până în prezent, în cursul urmăririi penale, nu au relevat elemente noi, care să conducă la o soluție de punere în libertate a inculpatei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală.
În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga pe recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul inculpatei împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. recurenta inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
21.01.2010//3 ex.
Trib.. Secția a II-a Penală
Jud.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
