Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3049/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.27
Ședința publică de la 5 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 30 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat,personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosarul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, arată că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor întrucât nu se consideră vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, la dosar nu exista date ori indicii că, odată pus în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că lăsarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea public având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, mai multe infracțiuni de înșelăciune - șase acte materiale, modul elaborat în care a acționat inculpatul împreună cu celelalte persoane, prin atribuirea unor identități false și a unor calități false în cadrul unor societăți existente, prin folosirea unor ordinea de plata falsificate, prin aplicarea ștampilelor societăților comerciale falsificate și a ștampilei de la bancă falsificată, inculpații au solicitat și în anumite cazuri au reușit să obțină livrarea unor mărfuri, modul în care au fost transportate aceste mărfuri, pentru a se pierde urma respectivelor bunuri. Față de aceste aspecte apreciază că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive și se impune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru societate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a apelanților - inculpați, și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor și modalitatea în care se reține că au fost comise.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22.02.2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1032/P/2007 din 11.08.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de tentativă la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la datele de 8.02.2008 și 15.02.2008, inculpatul, împreună cu o altă persoană, au înșelat SC SRL și SC SRL, ridicând mărfuri după emiterea unor ordine de plată false, prejudiciul total fiind de 39.000 lei, iar, la datele de 20.02.2008 și 21.02.2008, împreună cu inculpatul, folosind nume și societăți fictive, au încercat să înșele SC 2001 SRL și SC SRL, prin emiterea unor ordine de plată false, în vederea achiziționării de materiale de construcții.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul aratând că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor întrucât nu se consideră vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, la dosar nu exista date ori indicii că, odată pus în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nici nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Din actele dosarului se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22.02.2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1032/P/2007 din 11.08.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de tentativă la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, la datele de 8.02.2008 și 15.02.2008, inculpatul, împreună cu o altă persoană, au înșelat SC SRL și SC SRL, ridicând mărfuri după emiterea unor ordine de plată false, prejudiciul total fiind de 39.000 lei, iar, la datele de 20.02.2008 și 21.02.2008, împreună cu inculpatul, folosind nume și societăți fictive, au încercat să înșele SC 2001 SRL și SC SRL, prin emiterea unor ordine de plată false, în vederea achiziționării de materiale de construcții.
Prin sentința penală nr. 650/14.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, iar, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a penală pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sectorului 5
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și Tribunalul.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și la acest moment presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală.
temeinice constau în identificarea inculpatului ca fiind utilizatorul terminalului mobil de la care a fost organizată, telefonic, comiterea infracțiunilor, și surprinderea acestuia împreună cu inculpatul, ca urmare a interceptării acestor convorbiri telefonice, ridicarea de la acesta a unor înscrisuri conținând însemnări cu privire la părțile vătămate și la faptele comise, precum și declarațiile coinculpatului, ale martorilor audiați în cauză și ale celor care l-au identificat pe inculpat (spre exemplu martorii și ).
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea organizată în care se presupune că a acționat acesta, împreună cu ceilalți coinculpați, prin inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate ca urmare a folosirii unor înscrisuri false, caracterul repetat al activității infracționale ce formează obiectul cercetărilor penale, prejudiciul ridicat, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care nu are ocupație și loc de muncă și este recidivist, dovedind, astfel, perseverență infracțională - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Așa fiind, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat Tribunalul făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin.2 va C.P.P. obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.12.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 obligă C.P.P. pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex/21.01.2010
Trib.. Secția a II-a Penală
Jud.,
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
