Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1017/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 5921/2/2009
1542/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1017
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Ia Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, in temeiul disp.art.300/2 rap.la art.160/b alin.2 Cod Procedură Penală revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia în stare de libertate. Inculpatul recurent nu este necunoscut cu antecedente penale, regreta fapta, a colaborat cu organele de ancheta,a dorit să formuleze un denunț.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul și pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședința fiind legală și temeinică. Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciază inadmisibil recursul, fata de disp.art.141 Cod Procedură Penală. Față de inculpat s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, în cauza subzistând indiciile temeinice avute în vedere la data arestării preventive, constând în: denunțul formulat, declarațiile colaboratorilor cu nume de cod, raportul de constatare tehnico-științific.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declara ca lucra ca ziler la data arestării întrucât nu avea buletin de identitate si nu i se făcea carte de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, s-a constatat în baza art.3002alin.1 raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.1481/F/P/2008 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev.și ped.de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a Cod penal; punerea la dispoziție cu știință a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri prev.de art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 19.02.2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 2,32 rezină de cannabis pentru suma de 100 lei. În perioada noiembrie 2008-aprilie 2009 oferit și a vândut în mod repetat, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc pentru diferite sume de bani mai multor persoane, a deținut droguri de risc pentru consumul propriu fără drept și a pus la dispoziție cu știință locuința sa pentru consumul ilicit de droguri și a tolerat consumul ilicit de droguri în locuința sa; de asemenea, la data de 30.10.2008 a fost depistat de către jandarmi deținând 3,91 grame rezină de cannabis pentru consum propriu fără drept.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, emițându-se nr. 70/UP/03.04.2009,
apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele dosarului, Tribunalul constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea acesteia de libertate.
Astfel, Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de verificări, investigații, constatare, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal predare-primire, de redare a convorbirilor telefonice.
Instanța a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. În aprecierea acesteia, tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere acestora, respectiv acte repetate, numărul mare al persoanelor implicate, cantitățile de droguri traficate, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional, consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, inculpatul nu are loc de muncă sau o ocupație, elemente ce duc la concluzia că lăsarea sa în libertate ar crea un sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății, considerente față de care tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea sa în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Relevante în acest sens sunt:procesul-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de verificări, investigații, constatare, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal predare-primire, de redare a convorbirilor telefonice.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele trafic de droguri de risc, deținere în vederea consumului de droguri de risc precum și punerea la dispoziție cu știință a locuinței în vederea consumului ilicit de droguri.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infr. prev. de art.2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptelor comise(multiple acte materiale) cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului (fără ocupație), care nu au fost de natură a convinge instanța că, lăsat în libertate, nu va relua activitatea infracțională.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni, împrejurări ce îndrituiesc Curtea să aprecieze că se impune menținerea stării de privare de libertate a acestuia.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.07.; 14.07.09
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Andreea Cioată
