Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1641/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1104/
Ședința publică de la 21 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru- - -
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții, în stare de arest, asistați de avocat ales împuternicire avocațială nr.737/4.10.2008, în stare de arest asistat din oficiu de avocat prin substituirea d-nei avocat, cu împuternicirea avocațială de la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților inculpați și arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 18 iunie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că luarea măsurii arestării preventive se ia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru ca inculpatul să nu influențeze martorii și să nu denatureze materialul probator.
Consideră că față de data de 4.10.2008 data emiterii mandatului de arestare preventivă, la acest moment temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu mai impun prelungirea măsurii arestării preventive. În raport de art.143, 146 și 148.C.P.P. apreciază că temeiurile s-au modificat, urmărirea penală a fost finalizată, s-a întocmit rechizitoriu, a fost investită instanța cu judecarea cauzei, au fost audiați 18 din cei 23 de martori.
Menționează că inculpații nu au fost prinși în flagrant ci au fost opriți în trafic de organele T, cu ocazia perchezițiilor corporale și a autoturismului în care se aflau inculpații, nefiind identificată nici o substanță interzisă la deținere, mai mult, nici cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la cei doi inculpați nu s-au depistat astfel de substanțe.
Consideră că cercetarea judecătorească este într-un stadiu avansat, astfel că apreciază că nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest.
Mai mult, apreciază că durata arestării preventive a depășit demult un termen rezonabil la 9 luni de la luarea măsurii, în situația în care inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale și trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive. Arată că la acest moment starea de arest preventiv se constituie în executarea cu anticipație a unei pedepse ce nu s-a aplicat încă.
Apreciază că inculpații aflați în stare de libertate nu vor influența buna desfășurare a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat arată că încheierea recurată este netemeinică și nelegală deoarece temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar temeiuri noi nu au fost evidențiate, în acest moment pericolul concret pentru ordinea publică nefiind dovedit, ci numai prezumat.
Consideră că inculpatul aflat în libertate nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și se va prezenta la toate solicitările instanței, pentru a nu-și înrăutăți situația.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate. Solicită a se avea în vedere că din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice rezultă implicarea inculpaților în traficul de droguri, precum și procesele verbale încheiate cu ocazia supravegherii operative, din care rezultă că inculpații cunoșteau despre desfășurarea activității infracționale, implicându-se în mod activ în această activitate. Totodată, din declarația inculpatei reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.
Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, existând posibilitatea ca aceștia să-și reia activitatea infracțională, acest aspect rezultând chiar din probatoriul strâns de procuror și administrat de instanță.
Solicită a se avea în vedere activitate infracțională continuată de trafic de droguri, și că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, având, astfel, cunoștință de consecințele încălcării legii penale, iar în sarcina inculpatului se reține incidența art.37 lit.a Cod Penal, considerente pentru care apreciază că există indicii certe că inculpații aflați în libertate pot să săvârșească din nou infracțiuni.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a făcut nici un fel de trafic, este arestat în mod abuziv și solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază susținerilor avocatului său.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art. 3002Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și criticând-o pentru netemeinicie, pe motiv că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, așa încât lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând cauza în conformitate cu disp. art. 141 cu referire la art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost trimiși în judecată, după cum urmează:
-, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.7 alin.1, raportat la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003, art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în cursul lunii iulie 2008 împreună cu învinuiții, și a constituit un grup infracțional organizat, în scopul comercializării ilicite de heroină. În cadrul grupării, inculpatul a coordonat activitatea infracțională desfășurată de ceilalți membri ai grupului, a cumpărat, a porționat, a vândut și a pus în vânzare heroină, activitate derulată în perioada iulie 2008 - septembrie 2008;
- pentru săvârșirea infr. prev. de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003, art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.b Cod penal, precum și art.2 alin.1 și 2 din aceeași lege cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie 2008 - septembrie 2008, împreună cu inculpații, și a constituit un grup infracțional organizat în scopul comercializării ilicite de heroină. În cadrul grupării, inculpatul a coordonat activitatea infracțională desfășurată de ceilalți membri menționați mai sus, a cumpărat, a porționat, a vândut și a pus în vânzare heroină. În data de 1.02.2008, inculpatul a vândut inculpatului cantitatea de 50 grame heroină cu suma de aproximativ 5000 lei;
- pentru art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, totul cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie - septembrie 2008 desfășurat activități ilicite de comercializare de droguri de mare risc, respectiv heroină. În baza aceleiași rezoluții infracționale, în data de 8.07.2008, 10.07.2008 și 17.07.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,90 grame heroină cu suma de 450 lei.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din 4.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, reținându-se incidența art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța apreciind în mod corect că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 681Cod procedură penală, din probele administrate rezultând că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante sub acest aspect fiind procesele-verbale de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și de colaboratori, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de redare în înscris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate.
Sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 418 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și în raport de gravitatea faptei, evidențiată de caracterul organizat al activității infracționale, de numărul mare al persoanelor implicate și de cantitatea de heroină traficată, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților - inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, inculpatul fiind recidivist - instanța a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a inculpaților creează pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește durata arestării preventive, Curtea o apreciază ca fiind rezonabilă, perioada de circa 10 luni în care inculpații au fost lipsiți de libertate fiind corespunzătoare în raport de ritmul de desfășurare a procedurilor (inculpații au fost arestați la 4.10.2008, instanța a fost sesizată în luna ianuarie 2009, cercetarea judecătorească fiind în curs) gravitatea faptelor și datele ce-i caracterizează pe inculpați, astfel cum au fost expuse, așa încât recursul nu poate fi admis nici din acest motiv.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurenții și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului și pe recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați și la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. judecător aflat în Pt. judecător aflat în
semnează președintele secției semnează președintele secției
GREFIER,
Pt. grefier aflat în
semnează grefierul șef
Red.
Dact./2 ex./21.08.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Luciana Mera, Adriana Elena
