Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 1100/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-( 1554/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.1100/
Ședința publică de la 21 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - A - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/21.07.2009, lipsind intimatele părți civile AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ 3 SUD MUNTENIA - TÂRGOVIȘTE, AGENȚIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ 3 SUD MUNTENIA - C, GUVERNUL ROMÂNIEI - MINISTERUL DEZVOLTĂRII LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚEI și intimata parte vătămată AGENȚIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ B
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că prin încheierea recurată fost respinsă excepția invocată privind neconstituționalitatea art.113 alin.1 și 2.
C.P.P.Arată că s-a reținut că din moment ce probele nu au valoare dinainte prestabilită rămâne la aprecierea judecătorului dacă aplic.art.113 p Cod Penal va fi reținută în raport de celelalte probe administrate.
Menționează că tot ceea ce se administrează în timpul cercetării judecătorești este înlătura sub un motiv sau altul și se au în vederea numai probele administrate în timpul urmăriri penale.
Apreciază că drepturile inculpatului sunt afectate și mai mult nu sunt respectate principii constituționale.
Consideră că drepturile procesuale trebuie să garanteze dreptul de a participa la efectuarea oricărui act efectuat de urmărire penală și ca urmare acesta poate formula cereri și pune concluzii sau a solicita a se efectua și alte acte de urmărire penală.
Arată că asupra admisibilității s-a discutat la fond, însă cererea a fost respinsă pe motivul că organele de urmărire penală pot efectua anumite probe pe motivul că ulterior instanța poate verifica veridicitatea acestor probe, or după administrarea unor asemenea probe nu îi mai este îngăduit inculpatului a formula cereri.
Menționează că un principiu care guvernează un titlul din codul d e procedură penală nu constituie motiv de respingere a cererii formulate de inculpat.
Solicită a se avea în vedere că probele administrate în lipsa inculpatului sunt nule, consideră că toate acte ulterioare sunt nule.
Apreciază că în situația în care instanța ar considera textul ca fiind constituțional s-ar încălca alte principii, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de a participa la administrarea oricărui act.
Concluzionând solicită admiterea recursului și să se trimită cauza la Curtea Constituțională pentru a se verifica constituționalitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciază încheierea recurată ca fiind temeinică și legală.
Consideră că nu sunt îndeplinite cerințele privind admisibilitatea cererii potrivit art.47 și mai mult în cererea formulată de inculpat nu s-a arătat care ar fi legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei pe fond, acesta fiind o condiție de admisibilitate a cererii.
Arată că în fața instanței de fond s-a arătat că disp.art.113 C.P.P. sunt neconstituționale pentru că se acordă libertatea organelor de urmărire penală în a efectua constatări tehnico-științifice.
Apreciază că aspectele criticate de inculpat nu pot face obiectul controlului de constituționalitate și mai mult prin cererea formulată se tinde a se schimba un tex de lege, aspect ce nu poate declanșa controlul de constituționalitate.
Concluzionând consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și mai mult arată că inculpatul prin cererile formulate urmărește tergiversare soluționării cererii dat fiind că un motiv similar fiind invocat în data de 1.04.2009, în care se critica modalitatea de administrare a probei la care face referire inculpatul, aceeași motivare fiind prezentată și la termenul respectiv.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că prin interpretarea dată art.113 se C.P.P. încalcă alte principii constituționale, aceasta fiind problema asupra căreia trebuie să se pronunțe instanța.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, depune la dosar încheierea din 10.09.2007 pronunțată în dosarul de fond, în care se face de 63 de ori referire la constatarea tehnico-știițifică.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că înscrisul depus de inculpat se află la dosarul cauzei. Apreciază că cererile formulate de inculpat nu au legătură cu soluționarea cauzei în fond.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință de la 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a disp.art.113 alin.1 și 2 Cod procedură penală raportat la art.21 alin.3, art.124 alin.2 și 3 din Constituția României, art.11 și 20 din Constituție, invocată de inculpatul, prin apărător ales.
A fost obligat apelantul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 17.06.2009, apelantul inculpat, prin apărători aleși, a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a disp.art.113 alin.1 și 3 Cod procedură penală, motivând, în principal, că au fost încălcate disp.art.113 alin.1 și 2 Cod procedură penală, în condițiile în care, prin aceste dispoziții se da posibilitatea organului de urmărire penală să efectueze constatări tehnico-științifice, acesta fiind cel care stabilește obiectivul, inculpatul nu are posibilitatea să stabilească obiective, să pună la dispoziție materiale și documente în raport de care să se efectueze constatarea tehnico-științifică, împrejurare în care se încalcă principiul dreptului de apărare, principiul contradictorialității art.11 și 20 raportat la art.6 din CEDO, art.21 alin.3, art.124 alin.2 și 3 din Constituție.
Textul invocat stabilește că actele întocmite de specialiștii DNA din dispoziția scrisă a procurorului constituie mijloc de probă, în condițiile legii. Același text nu stabilește un loc în ierarhia mijloacelor de probă a acestor acte, nu modifică modalitatea legală de evaluare a probei obținută prin aceste eventual mijloc de probă, ci dă doar Direcției Naționale Anticorupție, ca organ de urmărire penală posibilitatea să administreze, prin specialiști proprii, dovezi care să servească la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni.
Aceeași posibilitate este recunoscută de lege și organelor de urmărire penal ale poliției care pot dispune efectuarea de constatări tehnico-științifice {balistice, grafologice, în materia drogurilor, etc.) de către laboratoarele criminalistice aparținând Inspectoratului General de Poliție, în condițiile art. 112C.
Administrarea probelor și evaluarea lor fiind, în final, atributul instanței de judecată, Tribunalul a considerat că dispoziția contestată nu are legătură cu soluționarea cauzei, valoarea dovezii administrate prin actele întocmite de specialiștii DNA nefiind prestabilită, nici obligatorie și fiind supusă dezbaterii în contradictoriu a părților.
In dreptul penal român principiul liberei aprecieri a probelor guvernează, în acest sistem probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. In procesul penal desfășurat potrivit legislației romane fiecărei probe i se acorda importanta cuvenită în funcție de informațiile pe care aceasta le aduce la aflarea adevărului în cauză.
In vederea realizării scopului procesului penal, în conținutul obiectului probațiunii pot fi cuprinse numai probele care aduc informații ce conduc la rezolvarea tuturor problemelor pe care le ridică fondul cauzei.
In cauză, potrivit acestei dispoziții aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecata potrivit convingerii acesteia, formată în urma examinării tuturor probelor administrate, și conducându-se după cunoștința acesteia.
In conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloc de proba prevăzut de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea ca a aflat adevărul in cauza penală.
Modalitatea de apreciere asupra probelor administrate în cauză prin mijloace de probă legale nu constituie o problemă de constituționalitate, ci un aspect asupra căruia va decide instanța investită cu soluționarea pricinii.
Referitor la constatările tehnico-științifice, consecventa principiului liberei aprecieri a probelor, legislația noastră nu acordă o forță probanta privilegiată acestor mijloace de probă, ele făcând dovada prin coroborarea cu celelalte probe din cauză. Este adevărat ca este posibil ca uneori aceste mijloace de proba sa nu reflecte realitatea fie datorită lipsurilor in pregătire, fie datorita altor cauze, insă, în consecință, valoarea lor probatorie este validată, așa cum a s-a menționat mai sus, prin apreciere în întreg ansamblu probator in cauză.
Ar fi chiar nefiresc să credem că legiuitorul ar putea să reglementeze inclusiv procesul analizei probelor, al gândirii judecătorului, ca magistrat însărcinat cu soluționarea unei cauze cu privire la aspectele relevate de probele administrate în cauză, obligându-1 să tragă anumite concluzii. Nicidecum nu putem să dăm o astfel de interpretare acestei dispoziții legale, ci doar să înțelegem că legiuitorul include în rândul celorlalte probe și constatările tehnico-științifice în cuprinsul art. 12.C.P.P. art. 113 și art. 118.C.P.P. care reglementează mijloacele de proba.
Această dispoziție deci, nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, dreptul părților la un proces echitabil sau orice alt drept sau principiu de bază, constituțional, de vreme ce vizează aspecte de ordin subiectiv, care se petrec în mintea judecătorului, ce este suveran în aprecierea probelor administrate în cauză.
Considerând că este mai degrabă o neînțelegere sau o interpretare vădit forțată a unui text extrem de clar și care nu are nici un fel de legătură cu regulile care disciplinează desfășurarea procesului penal, Tribunalul a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii de ședință atacate și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Examinând încheierea atacatăprin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.3856 Cod proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Examinând admisibilitatea cererii din perspectiva acestei prime condiții, astfel cum sunt enumerate în lege, respectiv dacă dispoziția a cărei neconstituționalitate o invocă recurentul are legătură cu soluționarea cauzei, se observă că actuala reglementare este mai permisivă față de varianta din momentul apariției legii, în care se vorbea despre o "dispoziție de care depinde judecarea cauzei", în varianta republicată fiind suficient ca dispoziția respectivă să aibă legătură cu cauza. Prin aceasta însă nu se înțelege orice dispoziție procedurală care ar putea avea o legătură cu cauza, ci trebuie înțeles că vizează o dispoziție care protejează anumite drepturi ale părților în proces, de aici și interesul pentru invocarea unei astfel de excepții.
În cauză, autorul excepției invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art.113 alin.1 și 2 Cod proc. pen. potrivit cărora, rganul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-științifice stabilește obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă și termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.
Constatarea tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau indicate de către organul de urmărire penală. însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega și nici acesta nu-și poate însuși atribuții de organ de urmărire penală sau de organ de control.
Constatările tehnico-științifice sunt însă recunoscute ca mijlocare de probă în procesul penal, conform art. 64 Cod proc. pen. fără ca acestea să aibă stabilit vreo valoare probatorie anume. În acest sens sunt dispozițiile art.63 din Cod în care se arată: Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Critica autorului vizează în realitate faptul că în cauza de față, în opinia sa, organele judiciare ar fi dat o anumită prevalență raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialiștii din cadrul DNA, ceea ce este o chestiune de aprecierea probelor și nu de constituționalitatea dispozițiilor legale, întrucât nicio dispoziție legală nu o ligă organele judiciare să acorde o importanță deosebită acestui mijloc de probă.
Față de cele reținute, Curtea, constatând că încheierea Tribunalului București Secția a II-a Penală, prin care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, este legală și temeinică, în baza art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință de la 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./23.07.2009
24 Iulie 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Luciana Mera, Adriana Elena
