Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1756/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1102/
Ședința publică de la 21 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A - a fost reprezentat de procuror -A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatei în libertate, în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea sau țara.
În referatul cu propunere de arestare preventivă se reține că inculpata a săvârșit 4 infracțiuni dintre care două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, două infracțiuni de furt în formă continuată.
Arată că la urmărirea penală s-a reținut că ulterior comiterii faptei în relația cu, inculpata ar mai fi comis două noi infracțiuni, situație care atrage temeiul prevăzut de litera daa rt.148 Cod procedură penală ca și motiv de arestare.
Menționează că în raporturile cu, inculpata a falsificat chitanțe și și-a însușit sume de bani pe care le-a dat altora, însă celelalte infracțiuni nu există, nu sunt dovedite și nu pot fi încadrate, astfel cum sunt reținute de parchet ci cel mult se poate reține infracțiunea de delapidare și nu aceea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Consideră că inculpata trebuie a fi tratată numai în raport de infracțiunea comisă față de și se va constata că dacă nu erau infracțiunile ce i s-au reținut ulterior, începerii urmării penale și pentru care s-a cerut în baza art,148 lit.d Cod procedură penală, nu se impunea arestarea inculpatei pentru primul set de infracțiuni.
Precizează că inculpata se află în libertate din anul 2008, de la descoperirea faptelor, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, a colaborat cu acestea și se pune problema dacă după un an și J de la începerea urmării penale, parchetul putea solicita arestarea preventivă a acesteia.
Ori dacă în martie 2008 inculpata nu prezenta pericol, nici în 2009 nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Consideră că trebuie a se avea în vedere că inculpata are studii superioare și pe tot parcursul anchetei și-a exprimat disponibilitatea de a colabora la aflarea adevărului.
Totodată dacă se face abstracție de infracțiunile comise în raporturile cu și se au în vedere celelalte două infracțiuni de înșelăciune, respectiv furt în formă continuată se pune problema dacă acestea există, dacă sunt infracțiuni și dacă se impune arestarea preventivă a inculpatei pentru aceste din urmă fapte.
Solicită a se avea în vedere că dosarul este extrem de complex, există un număr mare de părți vătămate care nu s-au constituit părți civile, apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv, dat fiind că faptele sunt demonstrate.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond a se dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate, în subsidiar solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu prăsii localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că în mod corect Tribunalul București Secția a II a Penală a apreciat că sunt întrunite cerințe art.143 și 148 lit.d și f Cod procedură penală, avându-se în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, mijloacele frauduloase folosite de inculpată, caracterul repetat al acestora, valoarea prejudiciului de aproximativ 3.000.000 euro.
Apreciază încheierea din data de 25 iunie 2009 ca fiind legală și temeinică și în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală rap. la art.385/1 alin.2 Cod procedură penală, respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că în mod corect instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol pentru ordinea publică în raport de gravitatea faptelor și la periculozitatea inculpatei care constă în modul în care aceasta a acționat.
Menționează că inculpata a încercat acoperii activitatea infracțională prin infracțiuni de fals, ulterior continuând comite infracțiuni de înșelăciune ceea ce poate duce la concluzia că odată aflată în libertate inculpata își va relua activitatea infracțională, considerente pentru care apreciază că se impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv în acest stadiu procesual.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că se impune a se verifica dacă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive mai impun menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitată de instanță sau de Ministerul Public.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit. d și f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata,.
Curtea, analizând încheierea sub aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Inculpata este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în calitate de agent de asigurare al SC Asigurări Sa. în perioada noiembrie 2005 - 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut prin sine, în mod injust, 2.799.244 euro, 11.900 dolari, 70.000 lei, determinând o pagubă corelativă cu aceeași valoare pentru 109 părți vătămate, și care în perioada ianuarie - noiembrie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin inducerea în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod injust, suma de 25.500 euro de părțile vătămate și.
În mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit. f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatei creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, prejudiciul mare creat părții vătămate și nerecuperat și circumstanțele personale ale inculpatei. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă în raport cu persoana acestuia.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată împotriva încheierea de ședință din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și o obligă la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /Dact./2 ex.-22.07.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Luciana Mera, Adriana Elena
