Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.204
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit.b și 3 Cod penal, cu aplic. art.41-42 Cod penal și art.203 Cod penal, cu aplic. art.41-42 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.b Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, împotriva încheierii de ședință din data de 16 februarie pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat -a, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației avocațiale nr.1062/2010, fila 10 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat -a pentru recurentul - inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat -a având cuvântul pentru recurentul inculpat, a arătat că acesta a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, susținând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive deoarece nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, solicitând instanței admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu o măsură nerestrictivă de libertate, prev.de art.145 - art.145/1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză subzistă temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere limitele de pedeapsă, pericolul pentru ordinea publică ce rezultă din gravitatea și împrejurările săvârșirii faptelor prev.de art.197 și art.203 Cod penal, precum și din reacția negativă a opiniei publice în situația în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, corect fiind menținută măsura arestării preventive.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 februarie pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 300/2 rap.la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 06 octombrie 2009 în dosarul nr- de către Tribunalul Dâmbovița, a fost luată față de inculpatul măsura preventivă a arestării pe o durată de 29 de zile, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.197 alin.1,2 lit.b și alin.3 Cod penal, respectiv art.203 Cod penal, cu aplic. art.33 alin.1 lit.b și art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în perioada octombrie 2007- septembrie 2009, constrâns-o pe fiica sa minoră, în vârstă de 13 ani, -, la raport sexual, fapte sub aspectul cărora ulterior prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus trimiterea acestuia în judecată.
S-a mai reținut că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a constatat că, în speță, față de probatoriul existent, sunt incidente disp. art.143 Cod procedură penală și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor temeinice că inculpatul a comis faptele de săvârșirea cărora este acuzat, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate în mediul societății civile.
Cu privire la măsura arestului preventiv, tribunalul s-a pronunțat prin încheierile din 02 noiembrie 2009, 21 decembrie 2009, respectiv, 26 ianuarie 2010, încheieri prin care s-a dispus menținerea stării arestului preventiv în urma constatării subzistenței temerilor care au justificat luarea unei astfel de măsuri.
S-a apreciat că și în prezent aceste temeiuri se mențin, fiind îndeplinită în continuare cerința prin art. 143 Cod procedură penală, în condițiile în care până în prezent în fața instanței de fond nu au fost readministrate niciuna din probele aflate în dosarul de urmărire penală, probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, față de modul de operare, de mobilul și calitatea subiectului pasiv, faptele ce formează obiectul sesizării au produs un serios impact negativ în comunitate, creându-se o temere justificată asupra eficienței protejării persoanelor minore de agresiuni de natură sexuală, prin mijloace de drept penal, chiar în interiorul familiei.
Totodată, natura și gravitatea infracțiunilor deduse judecății, constituie suficiente dovezi ce justifică necesitatea prezervării ordinii de drept prin continuarea procesului cu inculpatul arestat preventiv.
Așadar, nesurvenind schimbări ulterior arestării, în situația juridică a inculpatului și constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nedepășindu-se un termen rezonabil al detenției, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în scris, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În concluziile dezvoltate oral în fața instanței de recurs, inculpatul, prin apărător, a arătat generic că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive deoarece nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, solicitând instanței admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu o măsură nerestrictivă de libertate, prev.de art.145 - art.145/1 Cod procedură penală.
Curtea, examinand încheierea atacata, in raport de actele și lucrarile dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. C.P.P. constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
cu soluționarea cauzei, până la termenul de judecată în fond, în baza art. 3002Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive în termen de 60 de zile de la ultima verificare efectuată în cauză de către instanța de fond.
Conform art. art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se menține arestarea preventivă.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada octombrie 2007- septembrie 2009, constrâns-o pe fiica sa minoră -, în vârstă de 13 ani, la raport sexual, fapte sub aspectul cărora ulterior prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Mijloacele de probă care au susținut și susțin concluzia existenței indiciilor temeinice de comitere a faptei sunt declarațiile părții vătămate care se coroburează cu declarațiile martorilor, și, procesul verbal de confruntare și raport de constatare medico-legal nr. 579/2009.
La momentul luării măsurii arestării preventive s-a constatat că, în speță, față de probatoriul existent, sunt incidente disp. art.143 Cod procedură penală și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul existenței indiciilor temeinice că inculpatul a comis faptele de săvârșirea cărora este acuzat, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, generând un sentiment de insecuritate în mediul societății civile.
Față de probele administrate până în acest moment care confirmă existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis fapta de săvârșirea căreia este acuzat, și având în vedere că această fapta a creat un impact puternic în rândul opiniei publice, cu o rezonanța socială negativă și un sentiment de nesiguranță, mai ales în cadrul familiei unde a fost comisă fapta, sentiment de teamă care persistă și în prezent, curtea constată că se justifică menținerea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Totodată, menținerea arestării inculpatului este determinată și de existența riscului ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice buna derulare a procesului penal, prin influențarea părții vătămate și a martorilor, o parte dintre ei membri de familie. Din declarațiile martorilor, dar și din fișa de cazier, rezultă că inculpatul se manifestă violent, chiar față de membri de familie, fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prin nr.2872/1993 a Judecătoriei Târgoviște.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 5 luni, având în vedere și complexitatea cauzei.
Cum, în intervalul scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu au apărut date noi care să justifice revocarea, iar înlocuirea cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate nu oferă garanții suficiente pentru a împiedica materializarea riscului sus-menționat, și, câtă vreme recurentul nu a invocat și depus probe directe și concludente care să ateste o altă situație de fapt decât cea care rezultă din actele dosarului, așa cum a fost expusă mai sus, curtea constată că incheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică si, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, urmeaza sa respinga recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, va oblig pe recurent la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 cod procedură penală, va dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 18 ianuarie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 16 februarie 2010 în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- - - - - -
Fiind plecat în concediu de odihnă
se va semna de
Președintele completului
Grefier
- -
Red.DD
4 ex./01.03.2010
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
