Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.205
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 10 ianuarie 1968 în B, CNP -, -, fiul lui -G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la data de 5 septembrie 1981 în G, județul D, CNP -, --, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, județul D, CNP - și -, fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, județul D, toți aflați în stare de arest preventiv în Arestul D, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea Nr. 39/2003 și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap.la art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.disp.art.41 - 42 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, împotriva încheierii de ședință din data de 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care, în baza dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest față de inculpații, -, -- și -.
Prin aceeași încheiere s-au respins cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - inculpați: -, aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.134/2010 (fila 16 dosar), aflat în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat, în substituire (delegație substituire nr.7355/2010 - fila 15) pentru dl. avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.271/26.02.2010 (fila 14 dosar), -, - și, personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, potrivit delegației avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocații și au luat legătura cu recurenții - inculpați, arătând că aceștia nu mai au cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.
Avocat depune la dosar concluzii scrise din partea recurenților - inculpați și.
Reprezentantul Ministerului Public - - având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat ori excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată și acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a criticat încheierea instanței de fond, susținând că din declarațiile părții vătămate a date în faza de urmărire și în fața instanței la 16.11.2009, rezultă o stare de fapt diferită de cea inițială, creând un puternic dubiu legal de modalitatea de participare a acestuia și nu rezultă că aceasta a fost exploatată de către inculpat în sensul art.2 din Legea nr.678/2001.
Solicită instanței a aprecia asupra prezentei cereri și prin prisma disp.art.136 alin.8 Cod procedură penală, respectiv că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie cu o situație stabilă material și social în comunitate, iar scopul și categoriile măsurilor preventive, prev.de art.136 Cod procedură penală, sunt "pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, urmând a se avea în vedere și jurisprudența națională și CEDO.
Apreciază că scopul măsurii preventive a fost atins, iar termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, așa cum este prevăzut de art.159 Cod procedură penală și art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-ar depăși, considerând că nu mai sunt motive temeinice care să justifice o măsură de privare de libertate și nu sunt dovezi care ar duce la concluzia că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ori că ar putea distruge mijloace de probă.
Astfel, conform art.5 paragraful 3 din CEDO, "orice persoană arestată sau reținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 alin.c) din acest articol. are dreptul de a fi.eliberată în cursul procesului".
Față de motivele mai sus enunțate, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara sau localitatea, întrucât inculpatul se va supune măsurilor prev.de art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, urmând a se avea în vedere concluziile scrise aflate la dosar.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a criticat încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin înlocuirea acestei măsuri, respectiv prin dispunerea măsurii de a nu părăsi țara.
A susținut că în speța dedusă judecății au fost administrate probatoriile în cea mai mare parte, în sensul că au fost audiați toți inculpații, părțile vătămate și martorii, situație în care se poate aprecia că soluționarea prezentei cauze nu mai poate fi influențată prin punerea în libertate a inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar probatoriul se află în custodia instanței de judecată, împrejurări în raport de care rezultă că nu mai există temeiuri noi care să justifice menținerea în stare de arest preventiv a acestuia.
Precizează că este adevărat că în cauză subzistă cazul prev.de art.148 alin.1 lit.f teza I Cod procedură penală, dar urmează a se observa că după aproape 8 luni de arest preventiv, acest motiv nu mai este suficient pentru validarea continuării privării de libertate, fiind necesare alte motive care să justifice o astfel de măsură conform art.5 din CEDO și art.23 din Constituția României, motive suficiente și relevante care în prezenta cauză nu există.
Consideră că privarea de libertate ca măsură preventivă după o perioadă de 8 luni, are legitimitate numai în măsura în care din lucrările dosarului rezultă date certe referitoare la amenințarea ordinii publice prin punerea în libertate a inculpatului, ori măsura arestării preventive nu poate fi justificată și folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea, astfel că referirea la pericolulș social generic al faptelor pentru care este trimis în judecată nu poate constitui un temei just pentru menținerea sa.
Față de motivele mai sus enunțate, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
De asemenea, potrivit art.136 alin.1 lit.c rap.la art.145 Cod procedură penală, solicită a se dispune față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara urmând a se stabili în sarcina acestuia obligațiile prevăzute de lege și a se avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar.
Avocat având cuvântul pentru recurenții - inculpați -, - și, a susținut că urmărirea penală s-a încheiat, au fost administrate probatoriile în cea mai mare parte, au fost audiați martori și trei părți vătămate și nu se mai impune menținerea arestării preventive a acestora, iar în prezent nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri privative de libertate și dacă ar fi puși în libertate, inculpații nu s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească și ar contribui la aflarea adevărului.
A mai arătat că potrivit jurisprudenței CEDO și art.23 din Constituția României, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și că aceștia sunt arestați din luna iulie 2009, astfel că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Pentru aceste motive, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât se vor prezenta în instanță ori de câte ori vor fi chemați.
Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, având în vedere pericolul social pentru ordinea publică, urmarea periculoasă a faptelor și nu pot fi reținute circumstanțe personale în favoarea acestuia, față de modalitatea în care au fost săvârșite faptele, respectiv exploatare sexuală și constrângerea părților vătămate prin întrebuințarea de violențe, așa încât, nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât acesta s-a constituit într-un grup infracțional și a săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții infracționale infracțiuni grave, respectiv de trafic de minore, iar temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent față de împrejurările și modalitatea de comitere, amploarea acestui fenomen, fiind de natură a crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, așa încât, nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, având în vedere pericolul social pentru ordinea publică, urmarea periculoasă a faptelor, participația acestuia la un grup infracțional organizat profilat pe infracțiuni de trafic de minore pentru exploatare sexuală în vederea obținerii de venituri ilicite și față de starea de recidivă prev.de art.37 lit.a Cod penal și de perseverența infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpatul ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, având în vedere gradul de pericol social pentru ordinea publică, participația acestuia la un grup infracțional organizat profilat pe infracțiuni de trafic de minore pentru exploatare sexuală în vederea obținerii de venituri ilicite, limitele de pedeapsă, modalitatea de comitere, față de starea de recidivă prev.de art.37 lit.a Cod penal și de perseverența infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public - având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât este cercetat pentru infracțiuni grave, respectiv trafic de minore cu vârste de 14, 15, 16 ani, modalitatea de săvârșire a faptelor prin întrebuințarea de violențe extreme, limitele de pedeapsă, față de starea de recidivă prev.de art.37 lit.a Cod penal și de perseverența infracțională în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, intenționând să se sustragă urmăririi penale, fiind depistat la Vama Nădlac în timp ce încerca să părăsească țara, nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.
Avocat având cuvântul în replică, a arătat că în nici -un moment nu s-a făcut referire în cursul urmăririi penale că inculpatul a aruncat de la balcon victima despre care a făcut referire reprezentantul parchetului și că susținerile acestuia nu sunt reale, încercând să creeze un puternic dubiu asupra participației acestui inculpat la faptele pentru care este cercetat, invocând în acest sens o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o cauză similară.
Avocat având cuvântul în replică, a precizat că starea de recidivă reprezintă un criteriu de care se ține cont la individualizarea judiciară a cauzei.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a precizat că a recunoscut comiterea infracțiunii, el este cel care combina părțile vătămate cu clienții, luând un comision de 30 %, însă acestea nu au fost forțate sau amenințate să practice prostituția, deoarece erau plecate de acasă și că în prezent acestea se află în străinătate.
A mai arătat și că au fost audiate trei părți vătămate și au dat declarații fiind amenințate de procurorul ce a instrumentat cauza, iar partea vătămată despre care se susține că s-a aruncat pe geam nu a fost amenințată de el, precizând că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce o va pronunța.
Inculpatul - având ultimul cuvânt, a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul - având ultimul cuvânt, a arătat că nu are nici legătură cu părțile vătămate despre care se face vorbire în cauză, doar cu și a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul - având ultimul cuvânt, a arătat că nu sunt reale acuzațiile ce i s-au adus, nu el a săvârșit faptele pentru care este cercetat, nu este proxenet și solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 22.02.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția penală, în dosarul nr-, în baza art. 300/2 rap.la art. 160/ alin.3 pr.penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la 10 ianuarie 1968 în B, CNP -, -, fiul lui -G și, născut la 13 mai 1981 în Târgoviște, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la data de 5 septembrie 1981 în G, județul D, CNP -, --, fiul lui și, născut la 3 februarie 1986 în Târgoviște, județul D, CNP - și -, fiul lui și, născut la 24 martie 1981 în G, județul D, toți aflați în stare de arest preventiv în Arestul
Totodată, au fost respinse cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a fixat un nou termen de judecată la data de 15.03.2010.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 42/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dâmbovița, au fost trimiși în judecată cei cinci inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin.1 și trafic de persoane prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 teza a-II-a rap.la art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al.2
În fapt, s-a reținut că în prima Jaa nului 2009 inculpații, și zis "", tineri fără ocupație, s-au asociat într-un grup infracțional ce a acționat în mun. Târgoviște, având ca obiect de activitate exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, în majoritatea lor minore.
După racolare, victimele au fost văzute în apartamentele inculpaților, precum și a învinuitei, mama acestuia unde de regulă s-ar fi consumat actele sexuale cu clienții.
S-a arătat în actul de acuzare că legăturile cu clienții ar fi fost stabilite de obicei de inculpatul, prin intermediul telefonului mobil, el fiind acela care ar fi ținut evidența victimelor disponibile, încheind tranzacțiile și încasând prețul pentru "serviciile prestate" iar după reținerea unei cote de 30% sumele obținute ar fi revenit membrului grupului care avea în supraveghere femeia exploatată.
S-a mai stabilit că actele specifice realizării hotărârii infracționale s-ar fi desfășurat sub coordonarea inculpatului, astfel că până la descoperirea grupului s-a obținut în beneficiu în sumă de 37.000 lei.
Instanța de fond motivează faptul că examinarea mijloacelor de probă conduce la convingerea privind existența unor indicii serioase ce susțin bănuiala legitimă că în prima parte a anului 2009 inculpații s-au asociat în vederea obținerii unor beneficii importante din practicarea prostituției de către tinerele femei, majoritatea minore, pe raza județului D, rezoluția infracțională fiind întreruptă la cca. 5 luni de la constituirea structurii prin interceptarea convorbirilor telefonice autorizate.
S-a mai constatat că, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați cu respectarea dispozițiilor legale iar în prezent temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate așa cum prevăd disp.art. 160/b al.3 pr.penală.
Pe de altă parte, se mai arată că susținerile inculpaților referitoare la elementele de ordin socio-familial, în sensul că, s-ar impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai ușoară nu sunt întemeiate, întrucât aceste elemente pot reprezenta, eventual obiect de apreciere în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor, neconstituind prin ele însele temeiuri suficiente pentru a se putea aprecia că menținerea inculpaților în detenție nu mai este necesară.
De aceea instanța a considerat că cererile inculpaților de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara sunt nefondate și în consecință se impune respingerea acestora.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal inculpații, și, care prin apărători au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Inculpații și, au arătat că, declarațiile părții vătămate a, date în faza de urmărire penală precum și în instanță demonstrează o altă stare de fapt diferită de cea reținută în actul de acuzare ceea ce creează un puternic dubiu legal de modalitatea participării la activitatea infracțională și nu rezultă că aceasta a fost exploatată de către inculpați potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Inculpatul solicită instanței a se aprecia și asupra situației sale personale în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie cu o situație stabilă materială și social în comunitate, iar scopul și categoriile măsurilor preventive prev. de art. 136 pr.penală, sunt pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, urmând a se avea în vedere și jurisprudența
De aceea, se apreciază că scopul măsurii preventive a fost atins, iar termenul rezonabil al măsurii arestării preventive așa cum este prev. de art. 159 pr.penală și art. 5 paragraf 3 din, s-ar depăși, considerând că nu mai sunt motive temeinice care să justifice o măsură de privare de libertate.
Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate ori înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La rândul său inculpatul, a susținut că în speță dedusă judecății au fost administrate probatoriile în cea mai mare parte, în sensul că au fost audiați toți inculpații, părțile vătămate și martorii, așa că nu se pune problema zădărnicirii aflării adevărului, motiv pentru care se solicită casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește pe inculpații, G și, au susținut prin apărător că în această fază procesuală au fost administrate probatoriile, în cea mai mare parte, în sensul că au fost audiați martorii și trei dintre părțile vătămate, așa încât nu se mai impune menținerea arestării preventive a acestora, deoarece în momentul de față nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.
În situația în care, ar fi puși în libertate nu s-ar sustrage de la judecată și ar contribui la aflarea adevărului.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestora.
Curtea verificând încheierea atacată în raport de criticile invocate și sub toate aspectele așa cum prevăd disp. art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursurile declarate de inculpații, și, sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare.
Soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică deoarece în mod corect s-a apreciat că, în această fază procesuală temeiurile care au determinat arestarea inculpaților - recurenți, impun în continuare privarea de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și împiedicarea sustragerii acestora de la judecată.
Ca atare, s-a arătat că actele procedurale administrative în prima fază procesuală au confirmat faptul că după începerii urmăririi penale inculpatul a încercat să fugă din țară fiind prins la punctul de frontieră Nădlac și reținut pentru cercetări.
La rândul lor, inculpații și, au învederat instanței că nu au antecedente penale și de aceea nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a acestora, împrejurare care nu constituie suficientă garanție pentru asigurarea bunei desfășurări a instrumentării cauzei și înlăturarea riscului infracțional, care sunt elemente esențiale în protejarea interesului public.
Probele expuse susțin bănuiala legitimă că lipsiți de mijloace materiale inculpații ar fi înțeles să-și asigure existența din exploatarea sexuală a minorelor față de care erau obligați să le asigure protecție în considerarea gradului de rudenie apropiat.
Arestarea preventivă a celor cinci inculpați s-a dispus în temeiul disp. art. 148 al.1 lit.f pr.penală, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul și pentru temeiul prev. de art. 148 alin.1 lit.a pr.penală, apreciindu-se că există indicii temeinice în sensul disp. art. 68/1 pr.penală, că inculpații au săvârșit fapte sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost epuizate administrarea tuturor probatoriilor nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților motiv pentru care recursurile declarate de inculpații, și, se privesc ca fiind nefondate și vor fi respinse în consecință, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 10 ianuarie 1968, fiul lui -G și, născut la 13 mai 1981, fiul lui și, născut la data de 05 septembrie 1981 -, fiul lui și, născut la 03 februarie 1986 și, fiul lui și, născut la 24 martie 1981, toți deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurenții și la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții, și la plata unei sume de câte 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
Fiind plecat în concediu de odihnă
se va semna de
Președintele completului
Grefier
Red.VM
Tehnored.
12 ex./01.03.2010
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
