Ridicarea controlului judiciar (art. 160 ind.3 c.p.p.). Decizia 213/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(237/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.213/
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție - - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/04.02.2010 emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul-inculpat învederează că își însușește recursul declarat prin apărător.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri din care să rezulte că inculpatul a fost admis pe lista cu candidații care vor susține examenul de intrare in barou în sesiunea februarie 2010.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri considerând-o utilă cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, învederează că a declarat recurs in temeiul art. 160 ind.9 alin.10 rap. la alin.1 Cpp împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București prin care s-a respins cererea de ridicare, în subsidiar, de modificare a controlului judiciar impus inculpatului prin încheierea din 30 martie 2009.
În ceea ce privește cererea inculpatului de ridicare a controlului judiciar, nu se poate discuta despre indicii temeinice sau o probelor care să conducă la ideea că există sau nu vinovăția în ceea ce privește infracțiunile reținute in sarcina inculpatului și pentru care acesta a fost arestat preventiv și s-a dispus ulterior liberarea provizorie sub control judiciar. Consideră că instanța de fond, când a fost investită cu cererea de ridicare a controlului judiciar, ar fi trebuit să se raporteze la dispozițiile art. 160 ind.3, 160 ind.2 alin.1 și 2 și art. 136 Cpp.
In ceea ce privește motivele temeinice, consideră că nu există o definiție dată de legiuitor al acestora și nici vreo exemplificare a unui astfel de motiv temeinic. Considerentele cu privire la aceste motive temeinice invocate de oricare dintre participanții la procesul penal, sunt subiective.
Arată că în prezenta cauză au fost arestate trei persoane care se presupune că au aderat la un grup infracțional organizat, ulterior s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, dispunându-se o serie de obligații, inclusiv aceea de a nu depăși limitele municipiului B, iar ulterior Curtea de APEL BUCUREȘTI, printr-o încheiere pronunțată la 10 zile după ce a fost pus in libertate, a dispus admiterea recursurilor inculpaților și față de ceilalți doi inculpați arestați, nu s-a mai prelungit măsura arestării preventive, aceștia fiind liberi fără nicio obligație impusă de instanță.
Mai arată că din martie 2009, nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală.
In ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că acesta și-a manifestat dreptul la tăcere în fata organului de urmărire penală, a dat o declarație în fața judecătorului care a instrumentat propunerea de arestare preventivă, iar ulterior nu a mai fost solicitat pentru a mai da vreo declarație și nici a celorlalți inculpați.
Solicită să se aplice o egalitate de tratament in temeiul art. 124 alin2. din Constituția României, întrucât față de nici unul din inculpații din prezenta cauza nu este impusă vreo obligație din cele prevăzute de codul d e procedură penală.
Solicită să se aibă în vedere situația familială și reală a inculpatului care nu-și poate exercita dreptul la muncă, acesta a fost consilier juridic la o societate și nu se putea prezenta la procesele pe care le avea in afara Bului. Mai arată că acesta are o serie de membri ai familie, precum și o serie de proprietăți, litigii legate de acestea în afara Bului, unde nu își poate apăra interesele.
Arată că conduita inculpatului, anterior presupusei săvârșiri a infracțiunii, acesta este absolvent a unei facultăți de drept și în România și în Germania, este masterand, dorește să participe la examenul de admitere in Barou B, iar examenul are loc la
Solicită, în principal, admiterea cererii de recurs, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București, ridicarea controlului judiciar față de inculpat, iar în subsidiar, solicită modificarea limitelor teritoriale, respectiv de la limitele teritoriale ale Municipiului B la limitele teritoriale ale țării, dându-i astfel inculpatului dreptul și la libera circulație în țara sa și dreptul la muncă, a-și vizita familia și a avea grijă de interesele patrimoniale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că, intr-adevăr textul de lege nu definește motivele temeinice pentru care controlul judiciar ar putea fi ridicat sau modificat, însă apreciază că acesta se poate constata în concret in raport de cererea recurentului-inculpat, iar față de această cerere, consideră că cele învederate la prezentul termen nu sunt motive temeinice de ridicare sau modificare a controlului judiciar. Solicită să se aibă in vedere că in cursul urmăririi penale inculpatul nu a dat nicio declarație, iar în declarația de la luarea măsurii preventive a arestării nu a recunoscut comiterea faptelor.
Mai arată că cererea inculpatului este nejustificată și în raport de natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, de perioada de timp in care s-a derulat activitatea infracțională, precum și față de poziția procesuală a acestuia care nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Consideră că măsura liberării provizorii sub control judiciar se impune in continuare a fi menținută.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că achiesează la concluziile avocatului său. Arată că își dorește dreptul la o viață privată normală, dreptul la muncă și să-și poată da examenul de intrare in Baroul București pentru că dorește să lucreze ca și avocat. Mai arată că în ultimele 10 luni s-a dis singur la DIICOT pentru a-și ridica obiectele confiscate.
CURTEA,
Prin încheierea din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 1603Cod procedură penală respingerea, ca nefondată, a cererii de ridicare a controlului judiciar înființat prin încheierea de ședință din 30.03.2009 a Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr-), formulată de inculpatul.
Prima instanță și-a argumentat soluția apreciind că faptele săvârșite și elementele care caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate fără a fi supus nici unei forme de constrângere, creează un sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.
Încheierea a fost recurată de inculpat pentru motivele consemnate pe larg în practicaua hotărârii.
Curtea constată că prin cererea precizată oral în fața instanței de fond inc. cercetat pentru presupunerea că a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 25, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 305/2002 și art. 7 alin. 1 și 2 cu referire la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 constând în bănuiala legitimă că în lunile octombrie-noiembrie 2008 până în prezent, împreună cu inculpații și au deținut echipamente de falsificare de plată electronice. Inculpatul a efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, retrăgând numerar de la -uri prin folosirea cardurilor falsificate și a aderat la un grup infracțional format din alte 7 persoane care au ca preocupări contrafacerea cardurilor bancare și retrageri frauduloase de numerar; de asemenea, la 11.02.2009, inculpații și au fost prinși în flagrant de organele de poliție în timp ce primul livra celui de-al doilea echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronice, create de inculpatul de la locul de muncă, a solicitat în principal ridicarea controlului judiciar față de el a dispus prin încheierea de ședință din 30.03.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală în dosarul nr- și în subsidiar, modificarea limitelor teritoriale ale acestui control, respectiv de la limitele teritoriale ale Bului la limitele teritoriale ale țării, pentru a-și putea susține examenul de admitere în Baroul București ce se va susține la
Curtea, în virtutea dreptului la muncă conferit de Constituția României oricărui cetățean și având în vedere că motivul invocat de inculpat este unul temeinic ce ține de exercitarea unui drept constituțional cu atât mai mult cu cât textul de lege nu definește motivele temeinice pentru care controlul judiciar ar putea fi ridicat sau modificat apreciază că cererea acestuia este întemeiată.
. deplasării inculpatului include și perioada necesară deplasării dus-întors.
Astfel că, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul, casând încheierea recursului și în baza art. 1603Cod procedură penală va modifica control judiciar instituit în sarcina inculpatului, în sensul permisiunii acordate acestuia de a participa la examenul de definitivat în profesia de avocat ce se va desfășura la S în perioada 24-125 februarie 2010.
Celelalte dispoziții referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar se vor menține.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate,
Admite recursul declarat de recursul inculpatului împotriva încheierii din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și în baza art. 160 Cod procedură penală modifică controlul judiciar în sensul permisiunii acordate inculpatului de a participa la examenul de definitivare în profesia de avocat, examenul desfășurându-se la S în perioada 24-25 februarie 2010.
Menține celelalte dispoziții privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-23.02.2010
OPINIE SEPARATĂ
Consider că se impune respingerea ca nefondată a recursului pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1603Cod proc. pen. "controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de acesta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice."
Deși textul de lege nu prevede expres, este incontestabil că temeinicia motivelor vizează, implicit și pertinența acestora, aceasta fiind una dintre condițiile sine qua non de apreciere a temeiniciei.
În speță, de plano se constată că motivele pentru care inculpatul dorește ridicarea controlului judiciar nu îndeplinesc exigențele de mai sus, câtă vreme invocă necesitatea susținerii examenului de definitivare în profesia de avocat, dar și vizitarea rudelor din afara localității
Fără a abstractiza ideea de justiție, nu se poate ignora ideea că aceasta trebuie să îndeplinească inclusiv un scop moralizator, " pedepsindu-se nu numai pentru că s-a păcătuit, dar și pentru ca să nu se mai păcătuiască".
Or, ridicarea controlului judiciar unei persoane cu privire la care există indicii temeinice că a aderat la un grup infracțional organizat și a efectuat operațiuni financiare frauduloase prin folosirea de carduri falsificate pentru ca aceasta, ca avocat, să ajute la înfăptuirea justiției, nu doar contravine eticii și moralei justiției, dar face ca însăși ideea de justiție să cadă în derizoriu.
Susținerile inculpatului potrivit cărora "i se restrângere dreptul la muncă pentru că i se ingrădește dreptul la liberă circulație și nu poate să-și viziteze rudele din provincie și proprietățile"nu pot fi primite pentru că, pe de-o parte, exercițiul oricărui drept, inclusiv cel la muncă, poate fi supus unor condiționări( cum sunt, în speță, cele prevăzute de art. 2 parag.4 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului), iar, pe de altă parte, restrângerea dreptului la liberă circulație ține de esența controlului judiciar.
De asemenea, apreciez că, prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se impune modificarea controlului judiciar, câtă vreme restrângerea dreptului la liberă circulație se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale.
și suficiența acestor motive trebuie privită în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art. 136 Cod proc. pen. știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
JUDECĂTOR.
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Adriana
