Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 214/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2865/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.214/R
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 131/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul- petent personal, lipsă fiind intimatul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-petent depune la dosar copia talonului de pensie. Solicită acordarea de asistență juridică din oficiu considerând că are acest drept întrucât are o pensie mică.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că nu se opune.
Curtea acordă petentului asistență juridică din oficiu și lasă cauza pentru a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului din oficiu, prezent in sală, să studieze dosarul.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul-petent, personal și asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr.-/04.02.2009 emisă de Baroul București, lipsă fiind intimatul .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția tardivității formulării recursului față de dispozițiile 385 ind.3 Cpp, constatând faptul că petentul a fost prezent la momentul pronunțării sentinței penale nr. 131/10.11.2009 a Tribunalului Teleorman, astfel încât avea la dispoziție 10 zile pentru a declara recurs în această cauză, data de 21 noiembrie era ultima de zi de declarare a recursului, iar cererea petentului a fost înregistrată la data de 27 noiembrie 2009. Consideră că recursul este tardiv formulat.
Apărătorul din oficiu al recurentului petent, având cuvântul, învederează că petentul, deși a fost prezent la data judecării cauzei, starea sănătății sale a fost afectată foarte puternic, nu a fost internat intr-un spital ca să poată dovedi acest aspect, dar susține că nu s-a putut ridica din pat decât la data de 27 noiembrie 2009.
Recurentul-petent învederează că recunoaște tardivitatea, dar sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman după care trebuia să compună motivele de recurs, a depășit cu mult termenul de redactare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.131 din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor nr.110/P/2009, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și nr.321/II/2/2009, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
La 17 iunie 2009 petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 321/II/2/2009 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman pe care o apreciază ca nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii petentul arată că agentul de poliție a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și amenințare iar parchetul a dat soluție de netrimitere în judecată cu motivarea că faptele reclamate nu există.
Petentul arată că făptuitorul a participat la efectuarea expertizei efectuată de expert la data de 29 februarie 2008 fără să aibă atribuțiuni în acest sens, că acesta este vinovat că expertiza s-a efectuat în lipsa sa și că l-a amenințat că îl sau determină alte persoane să-l lovească.
Tribunalul, analizând plângerea petentului în raport de motivele invocate pe baza actelor și lucrărilor a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 1 iunie 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleormana dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul principal de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246.Cod Penal și amenințare prev. de art. 193.
Cod PenalPentru a dispune astfel parchetul a reținut din probele administrate că Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandriaa declinat competența soluționării dosarului penal nr. 110/P/2009 în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman întrucât numitul face parte din structurile de poliție judiciară.
A reținut parchetul că la 29 februarie 2008 numitul a primit o solicitare din partea numitei care urma să efectueze o expertiză tehnică într-un dosar în care petentul era parte, de aoî nsoți la fața locului pentru a evita un conflict între părți sau între expert și vreuna din părți.
Agentul principal de poliție a dat curs solicitării și nu a făcut altceva decât să asigure buna desfășurare a activităților pe care le presupunea expertiza.
Fapta de amenințare reclamată de petent nu s-a confirmat. Din cercetările efectuate a rezultat că în ziua de 12 iunie 2008 agentul de poliție i-a explicat petentului că sesizarea pe care insista să o depusă la sediul de poliție nu era de competența acestor organe dar că nu i-a adresat nici un fel de amenințări.
Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 321/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Tribunalul a constatat ca nefondate criticile aduse acestei soluții prin plângerea formulată de petent la această instanță.
Astfel, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că agentul principal de poliție a săvârșit infracțiunile reclamate de petent, prezența sa la efectuarea expertizei în ziua de 29 februarie 2008 s-a datorat solicitării expertei și deasemeni nu rezultă că petentul a fost amenințat de intimat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, solicitând casarea hotărârii și admiterea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată.
La termenul din 4 februarie 2010 s-a invocat de către procuror excepția tardivității recursului declarat de către petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art.3853Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de petent este tardiv și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.3853alin.1 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile, că potrivit alin.2 al aceluiași text raportat și la dispozițiile art.363-365 Cod procedură penală, acesta curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau judecată și de la comunicare pentru partea care a lipsit, atât la judecată, cât și la pronunțare.
În speță, din practicaua sentinței recurate a rezultat că la data de 10.11.2009, când s-a judecat în fond cauza, petentul a fost prezent, împrejurare în raport de care acesta avea la dispoziție un termen de 10 zile, care se împlinea la 21.11.2009, pentru a declara recurs.
Acest termen nu a fost respectat de către recurent, dat fiind că cererea de recurs a fost primită și înregistrată la Tribunalul Teleorman la 27.11.2009, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
În consecință, Curtea constată că recursul este tardiv introdus și-l va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, obligând și recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul petent împotriva sentinței penale nr.131 din 10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red. / 5.02.2010
Dact. 2 ex./9.02.2010
- jud.:
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Adriana
