Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 229/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR.765/2/2010
242/2010
DECIZIA PENALĂ NR.229/
Ședința publică din data de 08 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.2/08.02.2010 (atașată la fila 7 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat la termenul anterior, avocat, solicită să se ia de încetarea delegației sale, conform art.171 alin.5 din Codul d e procedură penală, ca urmare a prezentării apărătorului ales și să se dispună plata onorariului cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestuia.
În susținerea recursului, arată că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului au încetat, ca urmare a declarației colaboratorului sub acoperire audiat la termenul din data de 26 ianuarie 2010. Astfel, învederează că, în procesul verbal atașat la filele 61-62 din dosarul de fond, încheiat de către procurorul de caz la data de 17 decembrie 2008, se precizează ce operațiune urma să se efectueze în acea zi, colaboratorul sub acoperire declarând că a primit o sumă de bani pentru a se întâlni cu numitul, "" și pentru a cumpăra de la acesta o cantitate de droguri, că cei doi s-au întâlnit în Universității și au negociat prețul, iar ulterior colaboratorul sub acoperire a mers în cartierul, pentru a încheia tranzacția. Contrar aspectelor consemnate în acest proces verbal, în declarația din cursul judecății, atașată la fila 65 din dosarul de fond, colaboratorul sub acoperire nu mai vorbește despre numitul, "", ci, în mod surprinzător, numai despre inculpat. De asemenea, învederează că, la audierea colaboratorului sub acoperire, realizată în sistem video, răspunsurile acestuia la întrebările adresate nu au fost prompte, ridicând dubii asupra credibilității susținerilor sale. Mai arată că, la dosar, nu există nicio convorbire telefonică care să îl incrimineze pe inculpat. Pentru toate aceste motive, susține că, în privința acestuia, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală.
În același timp, cu referire la condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică, sens în care solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale acestuia, care la data reținerii avea un loc de muncă, câștigând un salariu care îi permitea să ducă o viață decentă și, de asemenea, provine dintr-o familie organizată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și, drept urmare, menținerea încheierii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Astfel, apreciază că, în cauză, continuă să fie îndeplinită condiția prevăzută de art.143 din Codul d e procedură penală, existând suficiente probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, sub acest aspect făcând referire la declarațiile martorilor cu identitate protejată, inclusiv colaboratorul, audiat și de către instanța de fond, precum și la declarația inculpatului însuși, din care rezultă că acesta a fost implicat în mod direct în operațiunea de punere în circulație a drogurilor și în perfectarea tranzacției realizate.
În același timp, solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei, cantitatea mare de droguri traficată, amploarea fenomenului infracțional de acest gen, precum și împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat definitiv anterior pentru o infracțiune contra patrimoniului, aspecte care conduc la concluzia că, lăsat în stare de libertate, el ar reprezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că este de acord cu susținerile apărătorului și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive, între alții, a inculpatului ( "", fiul lui și C, născut la data de 31 decembrie 1987 în B, CNP -, deținut în baza nr.192/UP/17.09.2009 emis de aceeași instanță) și a respins, ca nefondată, cererea acestuia de înlocuire a măsurii respective cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv (măsură dispusă la data de 17 septembrie 2009, pe temeiul art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), prin rechizitoriul nr.181/D/P/2009 din data de 08 octombrie 2009 al - Serviciul Teritorial București, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiind acuzat că, la data de 17 decembrie 2008, împreună cu, "" și, "", a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în schimbul sumei de 2.000 de euro.
Tribunalul a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală, de natură a convinge un observator obiectiv, că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit fapta de care este acuzat și, de asemenea, referitor la condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, că pedeapsa prevăzută de lege pentru acea faptă este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, determinând un sentiment de insecuritate în rândul societății, în raport cu natura și gravitatea faptei (ce aduce atingere unei valori sociale importante, respectiv sănătatea publică), circumstanțele reale de săvârșire (prin vânzarea organizată de droguri, luându-și în prealabil măsuri de siguranță), precum și datele personale ale inculpatului (care a recurs la obținerea de mijloace materiale pe căi ilicite și a mai fost condamnat anterior, dovedind că nu a meritat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei precedente și că avertismentul ce i-a fost dat nu a fost suficient pentru a asigura îndreptarea sa, situație în care există chiar riscul de a săvârși noi fapte penale).
Împotriva acestei încheieri,a declarat recursîn termenul legal (la data de 27 ianuarie 2010), prin intermediul avocatului ales,inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 29 ianuarie 2010.
La primul termen de judecată, stabilit în cauză pentru data de 01 februarie 2010, judecarea recursului a fost amânată până la termenul de astăzi, la cererea expresă a inculpatului, care a solicitat ca, astfel, să i se acorde posibilitatea de a beneficia de asistența juridică a apărătorului său ales, care a lipsit la termenul respectiv.
Cu ocazia dezbaterilor de la acest termen, inculpatul, prin intermediul apărătorului ales, ale cărui concluzii și le-a însușit conform precizărilor făcute personal în ultimul cuvânt, a contestat îndeplinirea, în ceea ce îl privește, a condițiilor prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, solicitând în consecință, revocarea măsurii arestării preventive, pe motiv că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri au încetat între timp.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (prevăzute de art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), pe care s-a bazat arestarea inițială a inculpatului și care fac necesară, pe mai departe, privarea de libertate a acestuia, cu caracter preventiv.
Astfel, sub aspectul condiției prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, Curtea constată, contrar aspectelor invocate în susținerea orală a recursului, că probatoriul administrat până în prezent, inclusiv în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, justifică în continuare cel puțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală ce face obiectul trimiterii lui în judecată.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul însuși, în declarația dată în fața Tribunalului la termenul din data de 02 decembrie 2009 (fila 24, dosar de fond), recunoaște că a intervenit personal în discuția privitoare la stabilirea prețului de vânzare a drogurilor, spunându-i cumpărătorului"că nu poate să ia decât cantitatea de 35 de grame( de cocaină) pentru suma de 2.000 euro", confirmând astfel, fie și sub această formă de participație, săvârșirea unui act privitor la circulația unui drog de mare risc, în accepțiunea art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Fără a statua cu certitudine asupra vinovăției inculpatului, aspect ce excede verificării sale la actualul moment procesual, Curtea remarcă totuși că și alte mijloace de probă administrate în cauză, care se coroborează între ele, făcându-le astfel credibile, confirmă acuzațiile aduse inculpatului, sens în care reține declarația coinculpatului, care arată că acesta a discutat într-adevăr personal cu cumpărătorul despre droguri, întrucât s-a enervat ca urmare a trenării discuțiilor legate de vânzarea acestora și, în opinia sa,"a vrut să se bage în seamă"(fila 21, dosar de fond), declarația martorului cu identitate protejată (nume de cod), care, în calitate de colaborator al organelor de urmărire penală, precizează că a negociat direct cu inculpatul cumpărarea cocainei în schimbul a 2.000 de euro (fila 65, dosar de fond), chiar procesul verbal invocat de apărare, în care procurorul consemnează declarația aceluiași colaborator, din care rezultă că inculpatul (cunoscut drept "") a afirmat față de acesta că drogurile de vânzare sunt"marfa lui, iar de 2.000 de euro îmi poate da( colaboratorului)35 de grame", iar, după perfectarea tranzacției, i-a spus că "el garantează pentru calitatea mărfii și că pe viitor poate să-mi facă rost ( colaboratorului)de orice cantitate"(filele 61-62, dosar de fond), precum și procesul verbal de transcriere a înregistrărilor audio-video realizate în mediul ambiental la momentul realizării tranzacției, potrivit căruia inculpatul, adresându-se colaboratorului, a afirmat". dai 2.000 și-ți dau 35 de grame. Nu pot să-ți dau mai mult. Spune, dacă vrei, acum și-o dau."(fila 109, volumul II, dosar de urmărire penală).
În același timp, cu referire la condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, observând în prealabil că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită, conform normei de incriminare, cu închisoare de la 10 până la 20 de ani, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, ce nu a fost diminuat prin simpla trecere a timpului.
Astfel, Curtea reține că inculpatul este presupus a fi fost implicat, alături de alte persoane, în vânzarea unei cantități importante dintr-un drog de mare risc ( 32,57 grame de cocaină), pentru o sumă de bani și ea suficient de mare (2.000 de euro), ceea ce îl definește drept un important distribuitor, implicat într-o rețea relațională mai amplă, care îi permitea inclusiv obținerea facilă a drogului pus apoi în circulație. De asemenea, reține că inculpatul, departe de a fi o persoană cu un comportament social pozitiv, după cum susține apărarea, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat definitiv, în anul 2008, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, fără ca această clemență de care a beneficiat să fi fost aptă să-l determine la a-și reconsidera conduita infracțională, în care se presupune că a recidivat după mai puțin de 1 an, chiar în timpul termenului de încercare.
În raport cu aceste împrejurări, care se adaugă celor deja evidențiate în încheierea atacată (pe care Curtea și le însușește ca fiind întru-totul juste, nemaigăsind necesară reluarea lor), este de necontestat că inculpatul manifestă o predispoziție evidentă spre fapte antisociale grave, aducătoare de venituri ilicite importante și cauzatoare de consecințe severe asupra patrimoniului și chiar sănătății semenilor, astfel că, aflat în libertate, el prezintă un risc ridicat de a comite și alte asemenea fapte, amenințând însăși ordinea publică.
Drept urmare, raportându-se și la dispozițiile art.136 alin.8 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității relațiilor sociale de tipul celor grav vătămate prin acțiunile acestuia, celelalte date personale invocate în apărare (existența unui loc de muncă, apartenența la o familie organizată), deși aparent favorabile, fiind lipsite în mod obiectiv de relevanță, câtă vreme ele nu au fost apte să-l determine,ante factum, la o conduită conformă cu regulile de conviețuire socială.
În sfârșit, Curtea constată că durata arestării preventive (dispusă la data de 17 septembrie 2009) nu depășește limitele unui termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei (în care au fost trimiși în judecată 5 inculpați, toți aflați în stare de arest preventiv), precum și diligența manifestată de către organele judiciare în soluționarea cu suficientă celeritate a acesteia, sens în care observă că judecata în primă instanță (care a debutat prin sesizarea Tribunalului cu rechizitoriul întocmit de procuror la data de 08 octombrie 2009) se află într-un stadiu avansat, fără a exista perioade de inactivitate în ceea ce privește administrarea probatoriului necesar pentru deplina lămurire a cauzei.
Drept urmare, având în vedere că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia în ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiție și, onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 100 lei menționată în delegația nr.- din data de 30 ianuarie 2010 eliberată de Baroul București (atașată la fila 5 din prezentul dosar), va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. jud.
Ex.2 / 17.02.2010
- II.
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Stan
