Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 230/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.788/2/2010
251/2010
DECIZIA PENALĂ NR. 230/
Ședința publică din 08 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales cu împuternicirea avocațială nr. -/2010, depusă la dosarul cauzei (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de actele din dosar.
Curtea încuviințează cererea formulată de apărare și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul solicită admiterea recursului în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, casarea încheierii din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Apărarea combate hotărârea instanței de fond și susține că la dosar nu există probe concrete din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Precizează că la fila 13 din încheierea Tribunalului se face referire la inculpatul, menționându-se că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și că nu există probe că lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura înlocuirii acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara ar fi suficientă pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, motivând instanța că în prezenta cauză este necesar a se administra o expertiză financiar contabilă care va mai mult timp, având în vedere prejudiciul din speța de față.
Astfel, pentru egalitate de tratament, apărarea consideră că se poate dispune și pentru inculpatul o soluție asemănătoare, întrucât acesta a fost trimis în judecată la aceeași dată ca și inculpatul (aprox. 1 an și 4 luni) și pentru săvârșirea unor fapte de același gen.
Consideră că în această fază procesuală, când urmează a se administra proba cu expertiză financiar contabilă, a se audia martorii, nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, întrucât acesta nu poate impieta buna desfășurare a procesului penal, ori zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărâri instanței de fond, revocarea măsuri arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat i men inerea încheierii instan ei de fond, apreciind-o a fi temeinică i legală.
Învederează că în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că a înșelat o serie de societăți de leasing prin mijloace frauduloase, prezentându-le fapte nereale în legătură cu existența unor bunuri ce urmau a fi livrate acestor societăți (25 de contracte vizând 28 de utilaje). Arată că prejudiciul produs în cauză de către inculpat împreună cu ceilalți inculpați este de peste 4 milioane euro.
Apreciază astfel că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, cercetarea judecătorească este în desfășurare și trebuie avut în vedere că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, comițând o faptă în formă continuată, săvârșită pe o perioadă M de timp, arătând totodată că Tribunalul a fost sesizat cu un alt rechizitoriul vizând acte materiale și fapte similare săvârșite de același inculpat.
În concluzie, având în vedere că în cauză urmează a se audia martori, cercetarea judecătorească nefinalizându-se, reprezentantul Parchetului apreciază că nu este oportună punerea în libertate a inculpatului și solicită a se respinge recursul ca nefondat.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul în replică, susține că prin decizia penală nr. 586/02.04.2002, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a considerat că există pericol social pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcarea a regulilor de conviețuire socială, ocrotită de art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, împrejurare care nu este similară și în speța de față.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că avea 23 de utilaje în showroom-ul său, cu o valoare de peste 5 milioane euro, precizând că o parte au fost recuperate de firmele de leasing, iar altă parte au fost furate. De asemenea, arată că la fiecare contrat de leasing trebuia avansat 20-25% din sumă, susținând că la momentul când a fost arestat nu exista nici un prejudiciu, iar firmele aveau ratele plătite la zi. Solicită a se avea în vedere că este arestat de aproximativ un an și J și solicită a fi pus în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a recupera prejudiciul.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 26.01.2010, Tribunalul București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și .
Au fost respinse ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpata.
Au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații și .
În temeiul dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală, art. 145 alin.1 rap. la art. 145 alin. 1 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul.
S-au pus în vedere inculpatului obligațiile prev. de art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11Cod procedură penală.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin 12Cod procedură penală pe durata măsurii de a nu părăsi țara.
În temeiul dispozițiilor art. 1451alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin. 3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru inculpata și.
Activitatea infracțională reținută a fi comisă de inculpați a constat în aceea că au indus in eroare societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate prin crearea aparenței existentei acestora, fapte comise prin acte materiale repetate de același fel (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 14. 678.646,63 ron, echivalentul a 4.036.480 Euro.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, inculpatul a aderat și sprijinit un grup organizat constituit din inculpații, și, iar prin intermediul SC - SRL și folosirea în același scop a SC SRL O, au înșelat societatea le leasing LEASING cu suma de 184.450 de Euro.
In acest sens, inculpații au fost ajutați de către, care prin intermediul SC SRL Oaî ncheiat un contract de leasing financiar nr. -E/01 din 21 04 2008 cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N-, în valoare de 184.450 Euro, achiziționat de la SC - SRL, in baza facturii seria - - nr. 1025 din data de 24 04 2008, având valoarea de 664.020 lei.
Astfel, începând din luna februarie 2007, inculpații, au constituit un grup organizat și prin preluarea SC - SRL au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activități infracționale desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, creând un prejudiciu estimat la 3.2000.000, bani care au fost retrași în numerar de de la AGENȚIA a BANK.
La data de 09.06.2008, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției a fost sesizată de către numitul, asociat unic și administrator al SC COM SRL B, cu privire la faptul că, la data de 04.06.2008, numita s-a deplasat la AGENȚIA - Ba S. BANK, unde, folosindu-se acestuia datele acestuia de identitate și o ștampilă a SC COM SRL, a retras în numerar din contul societății comerciale amintite, suma de 1.930.000 RON.
Conform imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere video al agenției, predate de către reprezentanții BANK în vederea lămuririi aspectelor sesizate, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, însoțită de diverse persoane de sex masculin s-a prezentat la AGENȚIA a BANK de unde a retras în numerar sume însemnate de bani.
Din coroborarea imaginilor furnizate de reprezentanții băncii cu extrasele de cont și documentele aferente retragerilor de bani, precum și cu declarațiile numitului, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, a retras succesiv din contul SC COM SRL suma de 11.723.900 RON (aproximativ 3.200.000 EURO), folosind datele de identitate și semnătura administratorului SC COM SRL, precum și o ștampilă a societății, despre existența căreia administratorul și asociatul unic declară că nu știe nimic, ștampilele firmei aflându-se la el tot timpul.
Din cercetări a rezultat că numiții, și numitul au constituit la începutul anului 2007 o grupare de persoane care desfășoară activități de infracționalitate macro-economică și crimă organizată.
Aceste persoane, controlează SC - SRL B M, care are ca obiect principal de activitate "Activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente pentru construcții".
Deși administrator și asociat unic al SC -- SRL este numitul, acesta nu a efectuat activități proprii unui administrator de drept și de fapt, fiind folosit de către numiții, și, doar pentru activități de secretariat și pentru semnarea diferitelor documente financiar-contabile și bancare ale societății, potrivit calității acestuia.
În realitate, de activitatea acestei societăți comerciale s-au ocupat numiții, și, după cum urmează: întreaga activitate de înregistrare a evidenței primare și financiar-contabile a fost coordonată de numita, care dădea indicații clare, concrete și imperative cu privire la înregistrările contabile a operațiunilor comerciale derulate, numitului - (numit în cadrul grupului ) - contabilul societății. Mai mult decât atât, acesta nu a efectuat nici o operațiune comercială/contabilă fără acordul numiților și. Aceștia la rândul lor, dar și numitul, așa cum rezultă din discuțiile telefonice, pentru activitățile desfășurate prin intermediul SC - SRL solicitau acordul numitului, în legătură cu care există indicii că ar fi liderul grupării.
rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată este confirmată și de declarațiile inculpaților, și în care au relatat modalitatea de derulare a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare al faptelor și participarea fiecăruia precum și din convorbirile telefonice efectuate în cauză, precum și a transmisiunilor tip fax, procese verbale de percheziție informatică, notă unilaterală Garda Financiară, raportul Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare - Secția B, situația retragerii de numerar aferentă SC SRL B, extrase de cont SC SRL, documente bancare, facturi, situații financiar-contabile, documente financiar contabile și bancare, raport de constatare tehnico-științifică, note de constatare a Gărzii Financiare, note de constatare a Gărzii. Financiare - Secția C, cu seria de identificare ale utilajelor.
Referitor la inculpatul, presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la fapta pentru care a fost trimis în judecată rezultă și din declarațiile inculpaților și care au confirmat că de formalitățile privitoare la întocmirea dosarului de finanțare a utilajului achiziționat de Sc Srl O s-a ocupat în mod direct inculpatul care a și încasat contravaloarea finanțării utilajului de către societatea de leasing, bani care i-au fost înmânați personal de către inculpata, din dispoziția inculpatului. De asemenea din discuția purtată în mediu ambiental între numita și rezultă că acesta a încercat să o determine să declare lucruri neconforme cu realitatea referitoare la încheierea contactului de leasing pentru utilaj și vizionarea utilajelor.
Examinând actele și lucrările dosarului, la acest moment procesual Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea inițială a inculpaților, continuă să existe și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate.
Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un prejudiciu estimat la aproximativ 4 milioane de euro și deși contestat de către inculpați urmează a fi stabilit cu certitudine prin expertiza contabilă încuviințată, iar lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Pericolul pentru ordinea publică rezidă atât în incriminarea făcută de legiuitor și care sancționează aceste infracțiuni cu pedepse de până la 20 de ani închisoare, dar și din împrejurările comiterii faptei, ce constau în inginerii financiare de o ingeniozitate rar întâlnităce formează obiectul unei infracțiuni deosebit de grave care a cauzat o perturbare majora a ordinii publice, gravitate care nu poate sa dispară prin trecerea unei perioade de timp, existând temerea ca împotriva unor fapte periculoase, nu se reacționează prompt, iar lipsa de reacție din partea forței coercitive a statului ar putea fi interpretata ca o încurajare și a altor persoane care ar fi tentate să înfăptuiască astfel de fapte. În aprecierea pericolului pentru ordinea publica, Tribunalul a avut in vedere și aspectul ca inculpatul este cercetat pentru același gen de fapte în mai multe dosare penale, iar inculpații și au suferit condamnări pentru fapte similare.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora si pentru care au fost trimiși in judecata, prin rechizitoriu, prin gravitatea și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzaAustriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauzac Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauzaContrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaFranței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
II. Cu privire la inculpatul,Tribunalul a apreciat ca la acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive luata fata de acesta la data de 18.11.2008, prin nr. 233 emis de către Tribunalul București Secția a II-a Penala, pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit a) Cod penal, temeiurile fiind schimbate.
Tribunalul a constatat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și nu revocarea acesteia astfel cum s-a solicitat de către inculpat prin apărător ales, dat fiind faptul ca din materialul probator administrat până in acest moment procesual rezulta indicii temeinice si probe in sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penala (ceea ce înseamnă că există încă temeiuri care justifica o măsura preventivă).
În speță, inculpatul este arestat preventiv din data de 18.11.2008 pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit a) Cod penal, temeiurile arestării preventive fiind cele prev. de art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală, reținându-se la acel moment ca au existat date ca inculpatul a încercat sa zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin încercarea de influențare a martorei, în sensul de a da declarații neconforme adevărului.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a reținut ca pedepsele pentru faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt mai mari de 4 ani închisoare și exista probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica.
Referitor la primul temei reținut prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că acesta nu mai subzista la acest moment procesual, întrucât martora a fost audiata de carte Tribunal, poziția sa procesuală fiind consemnată în declarația dată în fața instanței de judecată în data de 06 10 2009, astfel că nu se mai poate susține că lăsat în stare de libertate inculpatul ar putea sa mai influențeze în vreun fel pe aceasta martora.
Totodată cercetare judecătorească este în curs de desfășurare fiind audiați inculpații și martorii din dosar, aceasta urmând a fi finalizată după depunerea raportului de expertiza contabila și audierea celorlalți martori care până în prezent nu s-au prezentat la instanța de judecată.
Inculpatul a fost audiat la data de 27 04 2009, poziția sa procesuală fiind consemnată în declarația dată în fața instanței și chiar dacă inculpatul nu a recunoscut infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, acest aspect nu îi poate fi imputat, întrucât este o componenta a dreptului său la apărare, prin urmare Tribunalul a apreciat că judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal, fiind eliminate orice suspiciune de influențare a probatoriului ce urmează a fi administrat în continuare.
In raport de aceasta situație, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu mai este îndeplinită condiția cumulativă prev. de art. 148 lit. f teza a II- Cod procedură penală, referitoare la pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatul.
Deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave, pericolul social al acestora și care rezidă în incriminarea făcută de legiuitor și sancționarea cu pedepse ale căror limite se situează între 10 și 20 de ani închisoare, acest pericol nu trebuie confundat cu pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publica, lăsarea în libertate a inculpatului și care consta în producerea unui sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
În aprecierea acestuia Tribunalul a avut în vedere și participarea sa efectivă la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și totodată are obligația să cerceteze și datele care circumstanțiază persona inculpatului, respectiv: vârsta acestuia, studii superioare de lunga durata, lipsa antecedentelor penale, proveniența dintr-o familie organizata și existenta unui loc de munca stabil, în calitatea de administrator la SC SRL.
Referitor la riscul săvârșirii unor noi fapte de natură penală, Tribunalul nu l-a apreciat considerabil având în vedere că inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, iar în speță nu se poate demonstra efectiv ca punerea în libertate în acest moment a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publica, având în vedere și timpul scurs de la arestarea sa preventivă și până în prezent.
Prin urmare în aprecierea scopului masurilor preventive, Tribunalul a apreciat că măsura preventive a obligării de a nu părăsi țara, prin stabilirea unor masuri serioase si restrictive, este de natură la acest moment procesual să asigure buna desfășurare a procesului penal, în primul rând prin asigurarea prezenței inculpatului la judecată.
Tribunalul a apreciat că, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel că în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a acestora și pe cale de consecință a respins ca nefondate, cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea și, respectiv, de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Se susține că nu există dovezi concrete din care să rezulte că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, odată pus în libertate, dar și că în privința sa s-a depășit termenul rezonabil privind durata măsurii preventive.
Recurentul mai invocă faptul că pentru coinculpatul s-a înlocuit măsura arestării preventive, avându-se în vedere depășirea termenului rezonabil, ceea ce poate fi avut în vedere și pentru acesta.
Mai arată că probele ce urmează a fi administrate (expertiză judiciară, audierea de martori) nu justifică menținerea în aresta a inculpatului, iar punerea în libertate nu ar împiedica buna desfășurare procesului penal.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului, constată că acesta nu sunt întemeiate.
Din examinarea probelor administrate în cauză până la acest moment procesual se constată reținerea corectă a primei instanțe cu privire la existența indiciilor temeinice și a dovezilor din care rezultă comiterea de către inculpat a infracțiunilor reținute.
Faptul că inculpatul a desfășurat activități comerciale și el a considerat că a încheiat contractele de leasing în limitele legii, nu poate conduce la constatarea că lipsesc temeiurile care să justifice menținerea stării de arest preventiv.
Activitatea inculpatului, chiar desfășurată pe tărâmul relațiilor comerciale a depășit cu mult limitele unei normale relații comerciale, punând la punct un mod de inducere în eroare a părților civile, care făceau plata produselor, sumele fiind ridicate de inculpata, de la bancă.
Se constată că se mențin temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive, iar până la acest moment, chiar în condițiile unei cauze complexe, nu au rezultat elemente (chiar dacă inculpatul a fost audiat) care să conducă la modificarea acestor temeiuri până la dispariția lor, cu consecința revocării măsurii. Complexitatea cauzei, pluralitatea de inculpați, modul laborios de acțiune, dar și probatoriul amplu ce se impune a fi administrat (și menționat în încheiere), contrazic apărarea inculpatului cu privire la nerespectarea termenului rezonabil în desfășurarea procedurii judiciare, perioada scursă de la arestare (17.09.2008) nefiind o depășire a termenului rezonabil.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică apărut prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta este relevat de natura și gravitatea faptelor, urmările acestora, atât sub aspect financiar, dar și în privința periclitării încrederii în desfășurarea relațiilor comerciale, de pluralitatea de inculpați cu sarcini clare și activități distincte, de amploarea activității infracționale, de sentimentul de temere ivit în mediul comercial prin comiterea unor asemenea fapte, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Invocarea de către recurent a situației inculpatului nu poate conduce la constatarea lipsei temeiurilor care să justifice menținerea stării de arest preventiv, câtă vreme sunt regăsite cerințele art. 143.C.P.P. și ale art. 148 lit.f C.P.P. iar situația juridică a fiecărui inculpat al cauzei se examinează prin prisma activității infracționale desfășurate personal, prin raportare la exigențele legii, neexistând un motiv legal care să impună un tratament egal, atunci când situațiile inculpaților nu sunt asemănătoare. Așa cum s-a arătat, în privința acestui inculpat nu este depășită nici limita rezonabilității măsurii arestării preventive, iar administrarea probatoriilor menționate în încheiere conduce tocmai la lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind în conformitate cu cerințele bunei desfășurări a procesului penal.
Măsura a fost justificată de instanță atât prin prisma jurisprudenței CEDO, cum și a cerințelor art. 136 Cod procedură penală pentru o bună desfășurare a procesului penal, iar complexitatea cauzei, este unul dintre aceste motive ( complexitate ce nu poate fi imputată inculpatului, dar care a desfășurat o activitate infracțională laborioasă alături de ceilalți inculpați din cauză cu urmări financiare însemnate), considerente împărtășite și de instanța de recurs.
Pentru toate aceste considerente, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului, potrivit art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995 cu privire la onorariul parțial pentru avocatul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./17.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Stan
