Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 333/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (65/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.333/
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.222/05.11.2009 pronunțată de Judecătoria Oltenița și a deciziei penale nr.182A/10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/23.02.2010, intimatul inculpat în stare de arest și intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recursul inculpatului are în vedere art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, respectiv că s-a comis o eroare gravă de fapt, în aprecierea probatoriului, iar în subsidiar în temeiul art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, se solicită redozarea pedepsei.
Menționează că din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul se face vinovat de faptele ce i se rețin în sarcină, astfel că în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, respectiv fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În situația în care instanța va aprecia că inculpatul se face vinovat de faptele ce i se rețin în sarcină, solicită a se da eficiență prev.art.74,76 Cod penal, a circumstanțelor atenuante și a i se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mic, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că din probele administrate reiese cu prisosință că inculpatul se face vinovat de săv.. prev. de art.211 Cod penal.
Menționează că inculpatul aflat într-un local, a luat în brațe partea vătămată căreia i-a sustras telefonul mobil, aflat în buzunar și a lovit partea vătămata când aceasta constatând lipsa telefonului, a solicitat ca inculpatul să fie controlat în buzunar. Arată acesta aspecte reies din declarația părții vătămate ce se coroborează cu aceea a martorului ocular.
Precizează că telefonul mobil a fost recuperat de la martorul care a declarat că în luna august 2007, inculpatul împreună cu coinculpatul i-au vândut un telefon. De asemenea martorul infirmă susținerile inculpatului, în sensul că după plecarea părții vătămate din local o altă persoană i-ar fi vândut telefonul, martorul arătând că după plecarea părții vătămate și inculpații au părăsit localul.
Consideră că inculpatul a fost nesincer pe toată durata procesului nerecunoscând comiterea faptei.
Pedeapsa rezultantă ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului trebuie să fie cu executare efectivă pentru a-și atinge scopul, având în vedere perseverența infracțională.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, nu are nimic de declarat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se afla în sala de biliard când se pretinde că s-a furat telefonul, a venit la el și i-a spus că a cumpărat un telefon de la un copil. Solicită a se avea în vedere că are familie și un copil minor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
rin sentința penală nr. 323/2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița, a respins cererea formulată de inculpatul prin apărător, de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșită de acesta prin rechizitoriu, din art.211 al.1, al.2 lit.c) și al.2/1 lit.a), în art.208 al.1-209 lit.e)
A respins cererea formulată de apărătorul inculpatului, de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșită de acesta, prin rechizitoriu din art.211 al.1, al.2 lit.c) și al.2/1 lit.a), în art.208 al.1-209 lit.e) și g)
În temeiul art.334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul - zis "", prin rechizitoriu din art.211 al.1, al.2 lit.c) și al.2/1 lit.a), în art.211 al.1 și al.2 lit.c)
În temeiul art.211 al.1 și 2 lit.c) cu aplic.art.74 al.2 și art.76 lit.b) a condamnat pe inculpatul, zis "", fiul lui și C, născut la data de 21.11.1987 în O, jud. C, domiciliat în mun. O, Șos. -, Cămin,.4, cam.72, jud. C, cetățean român, fără ocupație, cu antecedente penale, posesor al, seria -, nr.-, CNP--, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În temeiul art.71 al.1 și 2 i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a) teza II si b), cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.86/1 al.1, art.86/2 și art.71 al. fin. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepselor accesorii pe o perioadă de 6 (șase) ani, ce constituie termen de încercare.
În temeiul art.86/3 pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, va comunica și justifica schimbarea locului de muncă precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.86/3 al.3 a obligat pe inculpat să desfășoare o activitate și să nu își schimbe domiciliul.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86/4 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art.334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul, zis, prin rechizitoriu din art.211 al.1, al.2 lit.c) și al.2/1 lit.a), în art.221 al.1
În temeiul art. 221 al.1 a condamnat pe inculpatul, zis, fiul lui și -, născut la data de 18.10.1988, în O, jud. C, domiciliat în mun. O, str. -, -urol,.4, cam.79, jud. C, cetățean român, fără ocupație, studii 6 clase, cu antecedente penale, posesor al seria -, nr.-, CNP--,la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În temeiul art.83 al.1 i s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.639/26.10.2006 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă prin decizia penală nr.49/27.02.2007 a Tribunalului Călărași și dispune executarea în întregime a acesteia, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În total inculpatul, zis va executa o pedeapsă cu închisoarea de 1(un) an.
În temeiul art.71 al.1 și 2 i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a) teza II si b) cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe si până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.346 rap C.P.P..la art.14 al.3 lit.a) C.P.P. a constat recuperat în parte prejudiciul cauzat părții vătămate, domiciliat în O, str. -.-, nr.56, -.5,. A,.3,.13, jud. C, si ia act că acesta nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Ia act că martorul, cumpărătorul de bună credință, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.118 lit.e) s-a confiscat de la inculpatul suma de 10 lei și de la inculpatul suma de 70 lei, dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, care nu au fost restituite părții vătămate și cumpărătorului de bună credință și pentru care nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art.189 al.1 și art.191 al.2 a C.P.P. obligat pe inculpatul la 301 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art.189 al.1 și art.191 al.2 a C.P.P. obligat pe inculpatul la 301 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 15.08.2007 partea vătămată se afla la localul deținut de SC SRL, situat pe str. - - din O, la unul din calculare, având telefonul mobil marca Samsung - X 160, un pachet de țigări și o bancnotă de 10 lei (RON) pe masă. La un moment dat, în sala de calculare au intrat cei doi inculpați, pe care partea vătămată îi cunoștea din vedere. Aceștia s-au apropiat de partea vătămată, i-a cerut o țigară și, într-un moment de neatenție, i-a sustras telefonul mobil și bancnota de 10 lei. După ce i-a dat țigara și cei doi inculpați s-au îndepărat, partea vătămată a constatat lipsa bunurilor, bănuind că ei au fost cei care i-au sustras, pentru că în apropiere nu se aflau alte persoane.
A mers la aceștia și le-a cerut să-i restituie telefonul, precizând că pot păstra bancnota. Inculpații au negat sustragerea telefonului și a banilor și, pentru a se convinge, partea vătămată le-a cerut să-i permită să-i controleze. a fost de acord și i-a permis părtii vătămate să-l pipăie pe exteriorul buzunarelor pantalonilor. Întrucât nu a sesizat nimic, i-a cerut și inculpatului - să-i permită acest lucru, numai că acesta s-a enervat, l-a înjurat și l-a lovit în zona feței și a gâtului.
În aceste condiții, partea vătămată a părăsit localul și a mers la poliție. Împreună cu organele de poliție a revenit la locul faptei după circa 15 minute, însă inculpații nu mai erau acolo. Partea vătămată nu îi cunoștea pe cei doi inculpați decât din vedere și după porecle, respectiv și.
În aceeași seară, cei doi inculpați au mers la domiciliul martorului și i-au oferit spre vânzare telefonul sustras de la partea vătămată, fără a-i spune însă proveniența, la pretul de 70 lei, preț pe care l-a achitat inculpatului, cu care în urmă cu circa 3 săptămâni, de la acea dată, vorbise să-i cumpere un telefon mobil din Italia, acesta spunându-i că urmează să plece în străinătate.
Ulterior, în luna februarie 2008, inculpatii au fost identificați, iar telefonul mobil vândut martorului, recuperat și restituit părții vătămate.
In faza de urmărire penală, audiat în legătură cu fapta săvârșită, inculpatul - a declarat că, în seara zilei de 15.08.2007, se afla în sala de jocuri a SC SRL O, împreună cu prietenul său și l-a observat la o masă alăturată pe partea vătămată, pe care o cunoștea din vedere, rugându-l să-i dea o țigară, după care a mers la masa de billiard, în aceeași sală.
La câteva minute după ce i-a dat țigara, partea vătămată a venit la el și i-a cerut să-i restituie telefonul mobil pe care, spunea el, i l-a sustras. La această acuzație s-a supărat și i-a dat părtii vătămate o palmă în zona feței, după care acesta fără să riposteze, a plecat. El a rămas în continuare în sala de jocuri cu și, după un timp, în local a intrat un băiat în vârstă de circa 18 ani, pe care nu îl cunoaște. Acest băiat l-a chemat pe și i-a oferit spre vânzare un telefon mobil cu prețul de 200.000 lei vechi. a acceptat și a cumpărat telefonul. La puțin timp după aceea, pe la sala de jocuri a trecut martorul pe care îl cunoștea, întrucât locuiesc în aceeași zonă a mun. O, iar la rândul său, i-a oferit spre vânzare telefonul mobil cumpărat cu puțin timp în urmă de la acel băiat. Din discuțiile celor doi a înțeles că vorbiseră mai înainte ca să-i facă rost de un telefon. Martorul a cumpărat acel telefon la pretul convenit, de 70 lei.
Inițial, inculpatul a declarat că, în seara zilei de 15.08.2007, împreună cu, au mers la localul SC SRL din municipiuls O, unde se afla și partea vătămată, pe care îl cunoștea din vedere. A mers la masa acestuia, i-a cerut o țigară, după care s-a reîntors la prietenul său. La câteva minutre, partea vătămată a venit la ei și i-a acuzat că i-au furat un telefon mobil și suma de 10 lei. Nu au recunoscut acest lucru și, pentru a se convinge, i-au permis părții vătămate să le controleze buzunarele pe exterior. Nu a găsit nimic și, pentru că insista, că i-au sustras telefonul,
s-a supărat și l-a lovit.
Ulterior, în luna februarei 2008, când telefonul mobil al părtii vătămate fost recuperate de la martorul de organelle de poliție și restituit acestuia, inculpatul a realizat că este o serioasă și a relatat momentul în care, după acuzația părtii vătămate, că el și i-au sustras telefonul și 10 lei, o persoană necunoscută a venit la localul unde a avut loc incidentul și i-a oferit spre vânzare inculpatului un telefon mobil.
In faza cercetării judecătorești, inculpatul a relatat o altă situație de fapt și anume că, în seara de 15.08.2007, a mers la sala de jocuri a SC SRL din mun. O, împreună cu.
După ce au intrat în sală, a mers la masa unde se afla partea vătămată, pe care îl cunoștea din vedere, și i-a cerut o țigară. După ce a primit țigara, el a mers la masa de billiard, iar a rămas în sala de internet. La câteva minute după ce i-a cerut țigara părții vătămate, acesta a venit la el și i-a cerut să-i restituie telefonul mobil și banii. Nu a recunoscut că el le-a luat, însă partea vătămată a insistat, chiar l-a căutat în buzunare, dar nu a găsit nimic. Întrucât susținea să-i restituie bunurile sustrase, s-a enervat și l-a lovit.
În tot acest timp, inculpatul s-a aflat în sala de internet în incinta aceluiași local. După ce l-a lovit pe, acesta a plecat, iar la circa 20 minute, la el a venit și i-a spus că a cumpărat un telefon mobil de la un băiat, cu suma de 20 lei și, împreună, au plecat la discotecă. Pe stradă s-au întâlnit cu martorul, care se cunoștea bine cu, acesta din urmă convenind cu martorul să-i vândă un telefon mobil cu suma de 70 lei.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1). Modalitatea de executare a pedepsei dispusă de către instanță în ceea ce-l privește pe inculpatul -, este total inadecvată cu pericolul social ridicat al infracțiunii de tâlhărie, săvârșită împotriva părții vătămate, ca de altfel, și cuantumul acesteia.
Din cazierul judiciar reiese că activitatea infracțională a inculpatului - a debutat, însă, în perioada minorității, el demonstrând perseverență infracțională.
2). Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia invocat, oral, că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de achitare, în temeiul art. 10 lit. c formulată de inculpatul -.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de fond nu a analizat cererea de achitare formulată de el în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. privându-l de o judecată corectă.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, în raport de criticile formulate, a apreciat ca fondate apelurile declarate în cauză.
In fața instanței de fond, inculpatul a solicitat achitarea pentru fapta săvârșită în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. dar instanța de fond nu a analizat această cerere în nici un fel și nu s-a pronunțat pe ea.
Mai mult decât atât, prin încheierea din 24.11.2008 a Judecătoriei Oltenița, aflată la pag. 64, rezultă că instanța nu a pus în discuția părților cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c formulată de inculpatul -, lipsind concluziile procurorului de ședință pe cererea de achitare formulată în cauză.
Tribunalul a apreciat că cererea de achitare este o cerere esențială în apărare, formulată de inculpat și, nepronunțarea asupra acestei cereri, atrage nelegalitatea hotărârii.
Întrucât această nelegalitate nu se poate soluționa direct în faza apelului, în cauză se impune desființarea în totalitate a sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 52/A/2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 323/2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Soluționând cauza, Judecătoria Oltenița, prin sentința penală nr.210/29.10.2009, a respins cererea formulată de inculpatul -, zis "", privind achitarea sa în temeiul art.10 lit."c"
C.P.P.A admis cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul -, zis "" din art.211 al.1, al.2 lit."c" și al 2/1 lit."a". în art.211 al.1 și al.2 lit."c" și pentru inculpatul, zis "", din art.211 al.1, al.2 lit."c" și al.2/1 lit."a". în art.221 al.1
În temeiul art.334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul - zis "", prin rechizitoriu din art.211 al.1, al.2 lit."c" și al.2/1 lit."a", în art.211 al.1 și al.2 lit."c"
În temeiul art.211 al.1 și 2 lit."c" cu aplic.art.74 al.2 și art.76 lit."b". a condamnat pe inculpatul, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.85 a anulat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin sentința penală nr.103/2008.
În baza art.33 lit."a" și art.34 lit."b" inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare cu art.71.
În temeiul art.71 al.1 și 2 a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit."a" teza II si "b", cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.334 a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul, zis "" din art.211 al.1, al.2 lit."c" și al.2/1 lit."a", în art.221 al.1.
În temeiul art. 221 al.1 a condamnat pe inculpatul, la 4 luni închisoare.
În temeiul art.83 al.1 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.639/26.10.2006 a Judecătoriei Oltenița rămasă definitivă prin decizia penală nr.49/27.02.2007 a Tribunalului Călărași și dispune executarea în întregime a acesteia care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În total inculpatul, zis "" va executa o pedeapsă de 1(un) an închisoare.
În temeiul art.71 al.1 și 2 a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit."a" teza II si lit."b" cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe si până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.346 rap C.P.P. la art.14 al.3 lit."a" a C.P.P. constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat părții vătămate, domiciliat în Oltenita, str. -.-, nr.56, -.5,. A,.3,.13, jud. C, care nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.
A luat act că martorul, cumpărătorul de bună credință, nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.
În temeiul art.118 lit."e" a confiscat de la inculpatul, zis "" suma de 10 lei, iar de la inculpatul, zis "" suma de 70 lei, dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, care nu au fost restituite părții vătămate și cumpărătorului de bună credință, pentru care nu există constituire de parte civilă.
În temeiul art.189 al.1 și art.191 al.2 C.P.P. a obligat pe inculpatul, zis "" și inculpatul, zis "" la câte 401 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu, ce se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, acesta solicitând să fie achitat, în baza art. 10 lit. c pr.pen. întrucât probele administrate în cauză nu îl indică în calitate de autor al infracțiunii cercetate.
S-a mai solicitat acordarea de largi circumstanțe atenuante, iar ca modalitate de executare a pedepsei ce urmează a se pronunța în cauză, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Ca urmare a aplicării disp. art. 373 pr.pen. solicită reanalizarea probatoriului și pentru inc..
Apelul a fost apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității apelului declarat în cauză, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată, întrucât sentința atacată s-a pronunțat la data de 5 noiembrie, data de la care a curs și termenul de apel pentru inculpatul, iar calea de atac poartă data de 16 noiembrie, fiind ultima zi în care se putea declara apelul în cauză.
Referitor la cererea de achitare, în baza art. 10 lit. c pr.pen. tribunalul a respins, motivat de faptul că, deși a negat constant săvârșirea infracțiunii cercetate, apelantul a recunoscut totuși, în faza de rejudecare, că l-a lovit pe partea vătămată, când acesta a dorit să verifice dacă mobilul său este la apelant. Toate declarațiile de martori au scos în evidență împrejurarea că cei doi inculpați au oferit mobilul părții vătămate spre vânzare și, mai mult decât atât, după ce victima agresiunii a venit în local cu organele de poliție, nu i-a mai găsit pe inculpați, aceștia părăsind zona, după comiterea faptelor deduse judecății.
Prin decizia penală nr.182/A din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - secția Penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.222/2009 a Judecătoriei Oltenița, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, întemeiat pe dispozițiile art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, respectiv că s-a comis o eroare gravă de fapt, în aprecierea probatoriului, iar în subsidiar în temeiul art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, se solicită redozarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate din perspectiva cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin.3 Cod proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Trebuie precizat că pentru a exista cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod proc. pen. eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situația de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, sfera de acțiune a instanței de recurs fiind limitată, întrucât acesta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată și dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Curtea constată că în cauză nu există neconcordanțe între conținutul probelor și cele reținute de către instanțe, soluția de condamnare a inculpatului fiind rezultatul evaluării întregului material probator administrat, respectiv, plângerea și declarația părții vătămate procesul-verbal recunoaștere a inculpaților după fotografii de către partea vătămată, declarațiile martorilor, și, adeverința medicală eliberată de Spitalul O, fotocopie a contractului de achiziție a telefonului mobil, procesul-verbal de restituire a telefonului mobil către partea vătămată și procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil de la martorul.
Apărarea inculpatului recurent, nu poate fi reținută de către Curtea, așa cum nici instanțele de fond și apel nu au făcut-o, întrucât declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, amintite mai sus. Din coroborarea probelor a reieșit că inculpatul recurent a fost cel care i-a sustras telefonul și suma de 10 lei părții vătămate, după care l-a lovit pe acesta, deoarece a încercat să își recupereze bunurile sustrase.
Fapta, astfel cum a fost reținută în mod temeinic de către instanța de fond întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, aluin.2 lit.c Cod proc. pen. fiind săvârșită într-un loc public, în mod corect fiind condamnat pentru săvârșirea acesteia în calitate de autor.
În ce privește pedeapsa aplicată, Curtea constată, de asemenea că a fost corect individualizată, dându-se eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod pen. respectiv ținându-se seama de dispozițiile părții generale a acestui Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială (închisoare de la 5 la 20 de ani), de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat ca fiind destul de redus, față de valoarea bunurilor sustrase, și vătămările produse părții vătămate, de persoana inculpatului, care a mai săvârșit astfel de fapte, atitudinea sa avută pe parcursul procesului penal și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Legat de aceste împrejurări, Curtea constată că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului recurent circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.2 Cod pen. dând eficiență sporită acestora, reducând pedeapsa aplicată mult sub minimul prev. de lege (de la 5 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare), astfel încât nu s-ar mai putea reduce pedeapsa sub această limită.
Față de cele reținute mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar în temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 222 din 05.11.2009 pronunțată de Judecătoria Oltenița și a deciziei penale nr.182/A din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./4.03.2010
- jud.:;
20 Mai 2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
