Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 354
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații G și împotriva încheierii penale din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, asistați de avocat oficiu .
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, inculpata depune la dosar un memoriu, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpați a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și punerea lor în libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca fiind temeinică și legală.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului, arătând că este arestată preventiv de 1 an și 5 luni, nu i s-a permis să dea declarații complexe și suferă de multiple probleme cardiologice.
Inculpatul recurent Gas olicitat admiterea recursului și continuarea judecății în stare de libertate, în motive arătând că are 3 copii minori, este arestat preventiv din data de 7.11.2007 pentru fapte pe care nu le-a comis. A mai arătat că și-a desfășurat activitatea comercială corect, în cauză nu există prejudicii, motiv pentru care solicitat disjungerea cauzei raportat la fiecare inculpat și parte civilă ( societate comercială).
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 3002p Cod Penal raportat la art. 160bp Cod Penal s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G, și și în consecință s-a menținut această măsură, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 21.05.2009.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, măsura fiind luată cu respectarea dispozițiilor art. 143 și 148 alin.1 lit.f În C.P.P. ce privește durata privării de libertate, instanța de fond a considerat că față de complexitatea cauzei și comportamentul autorităților judiciare, care nu au manifestat pasivitate în instrumentarea cauzei, aceasta se înscrie în limite rezonabile. S-a mai constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să justifice fie încetarea, fie modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați.
Împotriva încheierii de ședință din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații G și. În motivarea recursului, inculpații au contestat starea de fapt descrisă în rechizitoriu, au solicitat să fie judecați în stare de libertate, susținând că nu s-au sustras urmăririi penale, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că sunt nevinovați.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații G și continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților și probele administrate în cauză, respectiv acte contabile,depozițiile martorilor. Totodată, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică, cuantumul prejudiciului prezumat a fi cauzat.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia.
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de înșelăciune aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța circuitului comercial și buna încredere ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecții acestor raporturi, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G și împotriva încheierii de ședință din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În.art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursurile declarate de inculpații G și împotriva încheierii penale din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În.art.192 al.2 p Cod Penal obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/8.04.09
Prima instanță:_ TRib. T- M.
09 Aprilie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Constantin Costea, Codrina Iosana
