Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 377/
Ședința publică din 26 iunie 2008
Curtea compusă din:
Președinte:Dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu G--
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare recursurile declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la 7.06.1981 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în comuna, județul V, fără forme legale în Râmnicu V,-, județul V, CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A și, fiul lui și, născut la 13.05.1973, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, - scara A,.14, județul V, fără forme legale în comuna, sat, județul V,CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A, împotriva Încheierii nr. 24 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpații și, în stare de arest, asistați de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Apărătorul recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurenților - inculpați, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea acestora în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu a fost depășit termenul rezonabil și subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât este arestat de 2 ani și 4 luni, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării s-au schimbat. Arată că regretă faptele, are copii și nu dorește să-și distrugă familia. Pe de altă parte, au fost audiați martorii la instanța de fond și nu a făcut nimic pentru zădărnici aflarea adevărului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, este arestat de 2 ani și 4 luni, nu s-a sustras cercetărilor.
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință nr.24 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, menținându-se această măsură.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin decizia penală nr.49/A din 25 aprilie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI, a admis apelurile declarate de procuror, de inculpați și de partea civilă, împotriva sentinței penale nr.192/F din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
In urma verificării stării de arest a inculpaților, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e pr.penală, și că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Impotriva încheierii au formulat recurs inculpații și, criticând-o ca fiind netemeinică, susținându-se că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, solicitând continuarea judecății în stare de libertate, întrucât sunt arestați de 2 ani și 4 luni, au recunoscut faptele săvârșite au copii și doresc să contribuie la întreținerea familiilor.
Recursul sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că în perioada iunie 2005 - martie 2006, se bănuiește că inculpatul împreună cu ceilalți doi coinculpați și cu numitul au hotărât să inducă în eroare mai multe societăți comerciale prin emiterea de file CEC fără acoperire în cont. In acest scop, se susține că inculpații au preluat părțile sociale de la " Comunication Grup" și "", unde au devenit administratori inculpații și, respectiv,. Tot în această perioadă inculpatul și-a atribuit calitatea de administrator și la "" Râmnicu V și la "" Râmnicu V și în această calitate a indus în eroare mai multe societăți comerciale de la care achiziționa bunuri, pentru plata cărora completa bilete la ordin dar care nu puteau fi onorate de bancă din lipsa acoperirii contului.
In total, în sarcina inculpaților se reține o pagubă de 670.037 lei.
Inculpatul, este acuzat că, în calitate de administrator la "" Râmnicu V, a refuzat să prezinte Direcției Generale a Finanțelor Publice V documentele contabile ale societății, deși a fost somat în acest sens de 3 ori, nu a înregistrat în contabilitate și nu a declarat veniturile obținute în urma înstrăinării unui autotractor, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și a -ului în sumă de 22.058 lei
Pentru faptele de care sunt acuzați inculpații, legea prevede pedepse cu mult mai mari decât limita de 4 ani prevăzură de art.148 lit.f Cod pr.penală.
De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, subzistă, așa cum corect a reținut tribunalul.
Potrivit art.160/b alin.3 Cod pr.penală, când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, se justifică menținerea acestei măsuri.
Este adevărat că măsura preventivă a fost luată de peste 2 ani, dar datorită complexității speciale a cauzei, nu se poate susține că durata arestării preventive a depășit perioada rezonabilă de care se face vorbire în art.5 paragraful 3 din Convenție și potrivit căreia procedura în cazul inculpaților arestați trebuie să fie condusă cu o celeritate specială.
In raport de cele ce preced, constatându-se că recursurile sunt nefondate, urmează a fi respinse potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la 7.06.1981 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în comuna, județul V, fără forme legale în Râmnicu V,-, județul V, CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A și, fiul lui și, născut la 13.05.1973, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, - scara A,.14, județul V, CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A, împotriva încheierii nr. 24 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, complet specializat pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 40 lei onorariu apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
2 iulie 2008
OPINIE SEPARATĂ
Soluția ce se impune a fi adoptată în cauză este, în opinia mea, aceea de admitere a recursurilor promovate de cei doi inculpați, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală, cu consecința casării încheierii atacate, iar pe fond - a înlocuirii măsurii preventive a arestării cu aceea de a nu părăsi țara, potrivit dispozițiilor art. 139 Cod de procedură penală.
S-ar fi instituit în sarcina inculpaților, în mod corespunzător, obligațiile prevăzute de art. 145/1 alin. 2 rap. la art. 145 din cod.
Argumentele pe care se sprijină această soluție minoritară se referă la dispozițiile legale ce consfințesc dreptul oricărei persoane arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Astfel, cei doi recurenți, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 136/P/2006 din 25.05.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals, au fost arestați preventiv la data de 07.03.2006 și, respectiv, la 18.05.2006.
Temeiul arestării recurentului - îl constituie art. 148 lit. c), e) și h) din Codul d e procedură penală (în vechea reglementare), iar cel al arestării inculpatului - art. 148 lit. h) din același cod - devenit art. 148 lit. f) în actuala reglementare.
În ce-l privește pe primul inculpat, s-a reținut că acesta a încercat după începerea cercetărilor să părăsească țara, sustrăgându-se urmăririi și, de asemenea, că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
Ambii recurenți - inculpați, deși nu sunt recidiviști, sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar circumstanțele lor personale, reunite cu împrejurările concrete în care faptele de comiterea cărora sunt acuzați au fost săvârșite - în formă continuată, prin inducerea în eroare a reprezentanților mai multor societăți comerciale, cum și prin atribuirea de calități mincinoase și prin emiterea de file cec fără acoperire -, au dat judecătorului care a luat măsura arestării preventive și, în egală măsură, instanțelor care au hotărât menținerea acesteia imaginea clară a pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a recurenților l-ar prezenta.
Totuși, de la momentul arestării inculpaților și până în prezent au trecut mai mult de 2 ani de zile.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond (sentința penală nr. 192/F/09.11.2007 a Tribunalului Vâlcea ), prin care s-a constatat vinovăția inculpaților și s-a dispus condamnarea acestora, a fost desființată de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia penală nr. 49/a/25.04.2008, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, pe motiv că judecata în fața instanței de fond s-a făcut fără să fi fost corect îndeplinită procedura de citare cu toate părțile din proces și că judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra unora dintre cererile formulate de părțile civile.
În prezent, dosarul se află din nou pe rolul Tribunalului Vâlcea, pentru a hotărî cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpaților, iar prin încheierea atacată, din data de 19.06.2008, s-a procedat potrivit art. 300/1 Cod de procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive adoptate față de inculpați.
Aceste dispoziții legale prevăd, în alineatul al doilea, că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Ele trebuie interpretate corelativ cu prevederile art. 5 paragr. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă cu claritate obligația prezentării în fața unui JUDECĂTOR 3: Teodora fie în vederea examinării problemei privării de libertate, fie în vederea unei judecări pe fond - a oricărei persoane arestate sau deținute.
Acest paragraf permite exclusiv privarea de libertate în cadrul unei proceduri penale și instituie pentru persoana arestată sau deținută garanția ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii.
În dreptul intern, această garanție este prevăzută în disp. art. 293 din Codul d e procedură penală, ce se referă la judecata de urgență în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv sau deținuți în altă cauză.
În hotărârile sale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că persistența motivelor plauzibile care au dus la arestarea persoanei bănuite că a săvârșit o infracțiune este una dintre condițiile legalității menținerii ei în detenție, însă după un anumit timp acestea nu mai sunt suficiente pentru menținerea stării de arest.
Într-o asemenea situație, va trebui să se stabilească dacă alte motive avute în vedere de autoritățile judiciare continuă a legitima privarea de libertate.
Este vorba de motive pertinente și suficiente, la care se adaugă diligența deosebită din partea autorităților competente în derularea procedurii.
În legătură cu durata rezonabilă a unei detenții preventive trebuie, prin luarea în considerare a principiului de nevinovăție, să se determine toate circumstanțele de natură a impune, sau dimpotrivă, a înlătura existența exigenței interesului public ce justifică derogarea de la regula fixată de art. 5 - libertatea persoanei.
De asemenea, este știut faptul că, dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi reținută ca un factor ce l-ar determina să se sustragă de la urmărire sau de la prezentarea sa ulterioară în fața instanței de judecată, eliberarea sa provizorie trebuie să fie dispusă dacă se pot obține garanții suficiente care-i asigură prezența în toate fazele procesuale.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât riscul sustragerii de la judecată descrește în mod necesar, odată cu trecerea timpului în detenție preventivă, pentru că deducerea acestei perioade din pedeapsa privativă de libertate la care fiecare dintre inculpați poate aprecia că va fi condamnat este de natură a-i face să considere această eventualitate ca mai puțin de temut și, prin urmare, să reducă din tentația sustragerii discutate.
Apreciez că măsura preventivă a arestării celor doi inculpați este, la acest moment, excesivă și că în speță sunt incidente dispozițiile art. 139 alin.1 din cod, în sensul că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Arestarea inculpaților nu mai corespunde la acest moment scopului pentru care ea a fost dispusă, acela prevăzut de art. 136 alin. 1 din cod, și anume pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
O măsură preventivă mai blândă, aceea de a nu părăsi țara, ar garanta cu prisosință, prin obligațiile ce s-ar putea impune în baza textelor de lege la care am făcut deja referire, desfășurarea în continuare în bune condiții a judecății.
În favoarea acestei concluzii pledează, pe lângă considerentele deja expuse (referitoare la perioada deja executată de recurenți în stare de arest preventiv, ce riscă să anticipeze pronunțarea unei soluții de condamnare a acestora la pedeapsa închisorii, cum și la diminuarea considerabilă a riscului sustragerii celor doi de la judecată), circumstanțele privitoare la caracterul celor în cauză, la moralitatea lor, la domiciliu, profesie, la resursele de care dispun și la relațiile de familie.
Situația familială a celor doi recurenți (ce au copii minori în întreținere), atitudinea cooperantă avută pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești constituie în opinia mea date ce conduc la concluzia că detenția provizorie nu se mai justifică.
Pentru aceste motive consider, contrar completului majoritar, că ambele recursuri sunt fondate, fiind netemeinică hotărârea prin care a fost menținută arestarea provizorie a recurenților - inculpați.
,
2 ex./16.07.2008
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Elena Minodora Rusu, Teodora
