Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 439/R/2008
Ședința publică din 1 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina Judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin
PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, deținuți în Penitenciarul Gherla și, aflat în arestul IPJ B, împotriva încheierii penale fără număr din data de 16 iunie 2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroul Bistrița N, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat din cadrul Baroului B N și avocat din cadrul Baroului O, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 1 iulie 2008 la ora 8,30 o cerere de lăsare a cauzei la ora 13,00 de către apărătorul ales al inculpatului.
. fiind de instanță, inculpații, și arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Inculpatul arată că deține un înscris pe care dorește să-l depună la dosar și de asemenea dorește să-l citească. După citirea acestui înscris în întregime inculpatul îl depune la dosarul cauzei, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Inculpații și arată că își mențin recursurile declarate în cauză pentru motivele invocate în scris și citite astăzi de către inculpatul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința punerii acestuia de îndată în libertate. de vinovăție este discutabil, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat. Există anumite probe ce au fost administrate în cauză care intră sub incidența nulității absolute, cum ar fi ordinele de interceptare provizorii. În lipsa unor delegări exprese din partea procurorului care a instrumentat cauza, toate probele administrate în cauză nu pot fi luate în considerare ca indicii de vinovăție. Apreciază că se impune admiterea recursului cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului, întrucât nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și s-au modificat foarte mult. Susține că măsura arestării preventive nu poate fi luată și menținută pentru a anticipa o eventuală pedeapsă, ci trebuie să existe și alte temeiuri. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este arestat de circa 6 luni de zile. Asupra inculpatului nu au fost găsite droguri, iar în urma expertizei de asemenea nu rezultă că este consumator de droguri. Într-adevăr inculpatul este recidivist, însă faptele pentru care a fost condamnat nu prezintă un grad de pericol social ridicat. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul are un copil minor, astfel că prezența acestuia la domiciliu este mai mult decât obligatorie. Totodată solicită să se aibă în vedere încheierea pronunțată de Tribunalul Bistrița N din data de 16 iunie 2008, toate acele mici erori efectuate de această instanță. S-au discutat doar excepțiile invocate de apărătorii inculpaților, nu și legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Pentru motivele de mai sus solicită admiterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că este vorba de o nelegală sesizare a Tribunalului Bistrița N, care nu putea să mențină măsura arestării preventive în condițiile în care nu s-a pronunțat cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței. Dacă instanța nu a fost legal sesizată prin rechizitoriu, atunci nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 3001pr.pen. instanța fiind obligată să verifice la primirea dosarului dacă este sau nu legal sesizată. Solicită instanței să se pronunțe cu privire la această excepție invocată în fața instanței de fond. Susține că sunt încălcate dispozițiile legale, întrucât rechizitoriul trebuia să fie confirmat de procurorul ierarhic superior. Dosarul trebuia inaintat Serviciul Teritorial Cluj pentru ca rechizitoriul și urmărirea penală să fie verificate de procurorul ierarhic superior. Există acte de urmărire penală și declarații de martori luate de organele de cercetare penală. Apreciază că este vorba de o necompetență care atrage nulitatea absolută. Există acte de urmărire penală efectuate după prezentarea materialului de urmărire penală, or în aceste condiții trebuia să se procedeze la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, conf. art. 253 pr.pen. Instanța verifică dacă este legal sesizată, abia apoi trece la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 2 și 3 pr.pen. fiind vorba despre o nulitate absolută. În subsidiar invocă acele norme care sunt incidente în toate cauzele privind termenul rezonabil. A trecut un termen de 6 luni de zile de când a fost arestat. Susține că pericolul generic nu trebuie confundat cu pericolul concret pe care l-ar putea prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Apreciază că se poate admite recursul inculpatului cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive. Nu se poate ca o persoană care a fost acuzat doar de complicitate să rămână în arest pe o durată de 6 luni de zile.
Instanța de fond a menținut măsura arestului preventiv cu motivarea că inculpatul este recidivist, însă acest temei nu mai există ca și caz de luare a măsurii arestării preventive, fiind abrogat în prezent.
În principal, solicită admiterea recursului, având în vedere excepția invocată.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat depune un exemplar în copie de pe încheierea din data de 16 iunie 2008.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța de fond nu a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv. Cu privire la măsura arestului preventiv, arată că atât el cât și colega sa nu au pus concluzii. Solicită să se observe că potrivit dispozițiilor legale instanța de judecată este obligată să se pronunțe cu privire la orice cerere și excepție prin încheiere motivată. Instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților dacă nu se pronunța pe excepție mai întâi.
Susține că nu s-a dat curs dreptului la apărare al inculpatului.
În concluzie, solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită admiterea recursului cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. Apreciază că față de faptele comise de inculpați, respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată se impun în continuare temeiurile de arestare. Sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. iar durata arestării preventive este de asemenea rezonabilă având în vedere gravitatea cauzei cuantificată în numărul mare de acte materiale. Nu s-a depășit o durată rezonabilă a măsurii arestului preventiv. Se acreditează ideea că instanța ar fi fost nelegal sesizată, astfel încât nu se putea pronunța și asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, însă potrivit art. 332 alin. 3 pr.pen. în caz de desesizare instanța dispune și cu privire la măsurile preventive. Aceste aspecte nu țin de judecată în fața Curții de Apel.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Bistrița -N nr.43D/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, împotriva tuturor acestor inculpați fiind luată măsura arestării preventive.
Astfel, prin Încheierea penală nr.63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.101/R/2007 a Curții de APEL CLUJ ), au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 19.12.2007, ora 23,50 și până în data de 17.01.2008 ora 23,50, inculpații și, față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanțele din 19.12.2007, aceștia fiind cercetați pentru comiterea, în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele săvârșite de inculpați constând în aceea că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile, au preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până în 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimisă de o persoană neidentificată, după care s-au deplasat la domiciliul inculpatului, din B, cart., nr. 161.
Aici, în perioada următoare, inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind o mică cantitate și concubinei sale,. La sfârșitul aceleiași săptămâni, cei doi inculpați s-au deplasat în jud. B unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă, unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele de "". În perioada 24.10.2007-18.12.2007, inculpații și, în baza aceleiași rezoluții infracționale au consumat în mai multe rânduri droguri de mare risc cocaină, drog din care inculpatul a oferit spre consum și altor persoane.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților, procesul-verbal de percheziție, declarația învinuitei, declarația învinuitului, declarația învinuitului Marti, declarația martorilor, adresa nr. - din 19.12.2007 emisă de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor și, din cadrul Direcției Generale al Organizate C-N, și că inculpații se găsesc în situația reglementată de art. 148 lit. f procedură penală întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 este închisoarea între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din aceeași lege, pedeapsa prev. este închisoare între 2 și 5 ani.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin aceea că ar putea procura și comercializa în continuare droguri de mare risc, împrejurare care rezultă între altele din însăși declarațiile acestora, respectiv că sunt dependenți, consumând cocaină de 3-4 ori pe săptămână.
De asemenea, prin Încheierea penală nr.3/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N (recurată de inculpați, recursul exercitat fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.3/R/2008 a Curții de APEL CLUJ ) au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de începând cu data de 4 ianuarie 2008, ora 19,45 și până în data de 1 februarie 2008 ora 19, 45, inculpații:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că prin Ordonanțele din 4 ianuarie 2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, fost și pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal și respectiv, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât, la sfârșitul lunii octombrie 2007, în perioada 26-28.10.2007, inculpatul a cumpărat de la inculpații și, cantitatea de cca. 50 grame din drogul de mare risc cocaină și în aceeași perioadă, în care s-au aflat la domiciliul inculpatului, acesta împreună cu ceilalți doi inculpați au consumat o mică parte din același drog de mare risc, cantitate ce i-a fost pusă la dispoziție de către inculpații din
După plecarea celor doi inculpați, s-a înțeles cu inculpatul să vândă drogul de mare risc cocaină, rămas după consumare, în greutate de cca. 50 grame unor persoane din
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă anterior, relevante fiind îndeosebi declarațiile inculpaților și și transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpați între ei.
Astfel, în declarația sa ( vol.I 13) inculpatul a arătat că l-a contactat pe inculpatul spunându-i că urmează să-i sosească "ceva" astfel că la data de 26 octombrie 2007 s-a deplasat în, jud. B, la domiciliul acestuia, unde a scos întreaga cantitate de cocaină pe care o mai avea, din care o parte a consumat-o împreună cu acesta și cu coinculpatul, înțelegerea fiind ca inculpatul să cântărească drogul, ulterior acesta comunicându-i telefonic că a rezultat cantitatea de 53- 54 grame, din care s-a socotit la preț doar 5o de grame.
Inculpatul a mai arătat că i-a spus că marfa o va da prietenului său "", care o va vinde în A, ulterior acesta trimițându-i prin mai multe sume de bani în contul tranzacției.
Instanța a considerat că această declarație se coroborează și cu declarația inculpatului (vol.I 30-35) care l-a însoțit pe celălalt inculpat la domiciliul din a inculpatului, cu declarația învinuitei, care confirmă că inculpatul a lipsi 2 zile de acasă, iar la întoarcere i-a spus că a dat marfa, urmând a primi banii peste vreo 2-3 zile, ca și cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpați, iar interceptarea convorbirilor telefonice s-a făcut în temeiul ordonanțelor procurorului din 23 și 26 octombrie 2007 confirmate prin încheierile penale 229/P/2007 și 230/P/2007 a Tribunalului Bistrița -N și că din procesele verbale din 4 ianuarie 2008 rezultă că telefonul cu nr.- aparține inculpatului iar cel cu nr.- inculpatului, aflându-se asupra acestora în momentul reținerii lor, iar faptul că drogul a ajuns în posesia inculpatului este confirmat prin convorbirea pe care o are acesta la 29 octombrie 2007 cu o altă persoană în care menționează că primit "material" vreo 53 și a "lăsat la 50", cantități ce corespund celor menționate de inculpatul.
Pe de altă parte, s-a considerat că implicarea inculpatului rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul în care se menționează că "acela vrea vreo 60 pe ", inculpatul precizând în declarația sa că urma să încaseze 60 euro pe gram de cocaină ( vol I 13), iar din transcrierea convorbirii dintre cei 2 inculpați din prezentul dosar rezultă că inculpatul i-a comunicat celuilalt inculpat numărul de cont aparținând lui, fiind cel care a procedat la expedierea banilor și care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a venit o anumită persoană căreia "îi trebuie 20 de litri", la prietenii lui de sărbători. S-a apreciat în consecință că, pe lângă îndeplinirea condiției prev. de art. 143 Cod procedură, inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit f Cod procedură penală.
Prin Încheierea penală nr.5/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2008, orele 23,5o și până la data de 16 februarie 2008, orele 23,50, a inculpaților și, recursul exercitat de inculpați fiind respins ca nefondat, prin Decizia penală nr.45/R/2008 a Curții de APEL CLUJ.
Prin Încheierea penală nr.10/CC/2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursurile exercitate de inculpați fiind respinse prin Decizia penală nr.11/R/2008 a Curții de APEL CLUJ - a fost prelungită măsura arestului preventiv în ceea ce îi privește pe toți cei 4 inculpați, dată fiind necesitatea efectuării și altor acte de urmărire penală în cauză,gravitatea faptelor,pericolul social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și împrejurarea că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, prin Încheierea penală din data de 28.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N-recursul exercitat de inculpați fiind respins prin Decizia penală nr.185/R/2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar prin Încheierile penale din data de 14.04.2008 și 19.05.2008 ale Tribunalului Bistrița -N a fost menținută măsura arestării preventive ca fiind legală și temeinică.
Față de toți cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile ce li s-au reținut în sarcină, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, condițiile și modalitatea în care acestea s-au săvârșit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații:, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal; art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza disp. art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută.
Astfel, față de fiecare din cei 4 inculpați s-a apreciat că există probe și indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile ce li s-a reținut în sarcină, și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată (de o amploare deosebită, care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate), crearea unui climat de neîncredere și nesiguranță în rândul opiniei publice în situația în care organele judiciare nu adoptă o atitudine fermă raportat la instrumentarea acestui gen de cauze (mai ales că inculpații și sunt recidiviști).
Susținerea că, pentru egalitate de tratament juridic cu inculpații care nu sunt privați de libertate, se impune punerea în libertate a celor aflați în stare de detenție este nerelevantă în cauză, față de considerentele expuse, iar aspectele invocate de inculpați, prin apărători, la termenul de judecată din data de 16.06.2006, prin care se contestă unele lucrări efectuate în cursul urmăririi penale sunt apreciate de instanță ca elemente ce exced celor ce trebuie luate în considerare la analizarea oportunității luării sau menținerii unei măsuri preventive, întrucât, în ceea ce privește măsura arestului preventiv, s-a considerat că este îndeplinită cerința legală privind existența unor probe și indicii temeinice privind săvârșirea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, și care justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat în termen legal, recurs, inculpații, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că, în cauză actul de sesizare este lovit de nulitate, întrucât în cauză au fost efectuate cercetări de către un procuror căruia nu-i fusese repartizată cauza spre soluționare, iar instanța de fond avea obligația să se pronunțe cu privire la această nulitate și în cazul dedus judecății neputând verifica temeinicia și legalitatea măsurii preventive pe baza unui act de sesizare nul.
S-a mai arătat în recursul inculpaților că, încheierea Tribunalului Bistrița N este lovită de asemenea de nulitate absolută, în sensul că, apărării nu i-a fost acordat cuvântul cu privire la măsura preventivă dispusă în cauză încălcându-li-se astfel dreptul la apărare.
Un alt motiv invocat în recurs a fost acela că, instanța de fond nu și-a motivat încheierea în sensul că din considerentele acestei hotărâri lipsesc motivele pentru care s-a menținut starea de arest preventiv, instanța limitându-se la prezentarea aprecierilor instanțelor de fond și recurs care au judecat propunerile de arestare preventivă și menținerile acesteia.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin încheierea fără număr din 16.06.2008 a Tribunalului Bistrița -N a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpaților, constatându-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare.
Văzând încheierea atacată, curtea constată că aceasta este lovită de nulitate absolută, deoarece instanța de fond a omis să le de-a cuvântul apărătorilor inculpaților și implicit inculpaților pe măsura arestului preventiv.
Prin omisiunea expusă mai sus, s-a încălcat în mod vădit dreptul la apărare al inculpaților, drept fundamental, garantat de legea națională cât și de CEDO.
În consecință, soluția care se impune în cauză este casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c C.P.P. ca urmare a admiterii recursurilor.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va acorda cuvântul tuturor părților după care va pronunța o hotărâre în care să se pronunțe asupra tuturor aspectelor invocate de părți, constatându-se că ultima încheiere rămasă valabilă în ceea ce privește starea de arest preventiv este cea din 19.05.2008.
Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 40 lei ce se va avansa din în favoarea av..
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c admite C.P.P. recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii fără număr din data de 16.06.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bistrița -N, sub aspectul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpaților.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 40 lei ce se va avansa din în favoarea av..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1.07.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
7 ex./2.07.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
