Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 442/R/2008
Ședința publică din 1 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina Judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 18 iunie 2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de ares, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și precizează că nu știe pentru ce este arestat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 3859pct. 5 pr.pen. admiterea recursului declarat de inculpat, întrucât soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive a inculpatului a avut loc fără participarea acestuia și fără ca acesta să se afle în vreuna din cazurile speciale prev. de art. 158 pr.pen. respectiv se afla internat în spital, ceea ce nu e cazul, sau în caz de forță majoră sau stare de necesitate, ceea ce din nou nu este cazul. Arată că la termenul de judecată când s-au prezentat părțile vătămate și martori, aduși foarte greu, cauza a fost în stare de amânare, întrucât inculpatul nu a fost transferat din Penitenciarul Gherla. În prezenta cauză au fost arestați preventiv 3 inculpați, însă cu privire la ceilalți doi s-a stabilit că probele administrate sunt lovite de nulitate absolută. Are o nedumerire și anume de ce probele privind pe ceilalți doi inculpați au fost lovite de nulitate absolută, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul probele administrate sunt legale. Există o singură faptă care-l implică pe inculpatul și anume cea privind pe partea vătămată, din cauza acesteia inculpatul ajungând să divorțeze de soția sa.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpat în stare de libertate.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, prev. de art. 148 lit. a, d și f pr.pen. subzistă în continuare. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, precum și temeiurile măsurii arestării preventive, apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a exercitat presiuni și amenințări asupra părților vătămate.
Consideră că subzistă și prevederile art. 148 lit. f pr.pen. raportat la limitele de pedeapsă și la condițiile în care a fost săvârșită această faptă, respectiv infracțiunea de trafic de persoane care prezintă un grad de pericol social ridicat.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că nu avea cum să exercite presiuni asupra părților vătămate. Singura care l-a acuzat pe inculpat a fost.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală din 18.06. 008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b pr. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (CNP -, fiul lui și, născut la 30.12.1974 in Vișeu de, jud. M, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, divorțat, are un copil minor n întreținere, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, cu ultimul domiciliu cunoscut n Vișeu de,-/A, jud. M) împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 4U/11.01.2007 al Tribunalului Maramureș, pus in executare prin încheierea penală din 26 martie 2008 și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 12 din 11 ianuarie 2007 rămasă definitivă prin nerecurare s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de T - Biroul Teritorial Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe timp de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 4/U din 11 ianuarie 2007 emis în temeiul acesteia.
Ulterior s-au emis mandatul de urmărire internațională nr. 4/U/1/2007 din 15 februarie 2007 de Tribunalul Maramureș și mandatul european de arestare al aceluiași tribunal.
Prin încheierea din 26 martie 2008 emisă în prezentul dosar, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă în lipsă nr. 4/U din 11 ianuarie 2007 al Tribunalului Maramureș emis in dosarul nr- pe numele inculpatului.
S-a mai reținut că din cuprinsul dosarului rezultă că există indicii și probe in sensul presupunerii că inculpatul a comis faptele astfel cum au fost calificate prin actul de sesizare al instanței.
S-a reținut incidența temeiului prev. de art. 148 lit. a proc.pen. cu motivarea că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, astfel că s-au emis mandate de arestare, de urmărire internațională și european de arestare.
De asemenea, s-a mai constatat incidente dispozițiile art. 148 lit. d și e proc.pen. n sensul că anterior inculpatul a mai suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și a executat presiuni și amenințări asupra părților vătămate și, după declanșarea cercetărilor.
În final, s-a reținut și incidența art. 148 lit. f proc.pen. deoarece pretinsele fapte sunt prevăzute de lege pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar raportat la natura și modalitatea de comitere a pretinselor infracțiuni, gradul ridicat de pericol al acestora, se consideră că lăsarea in libertate a acestuia, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa de îndată în libertate.
În motivarea recursului s-a susținut că propunerea de prelungire a arestării preventive s-a soluționat în lipsa inculpatului arestat, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 pr.pen. întrucât există o singură persoană care îi aduce acuzații, dar depoziția acesteia nu se coroborează cu alte probe, că nu subzistă temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.d proc.pen. pentru că starea de recidivă a inculpatului nu poate conduce la reținerea acestui temei, după cum nu subzistă nici celelate temeiuri reținute la luarea măsurii arestului preventiv.
În fine, s-a mai arătat că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care oricum a dispărut datorită timpului scurs din momentul luării măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 proc.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 22 martie 2007, recurentul a fost trimis în judecată, fiind arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru comiterea de infracțiuni prev.de art.323 alin.1 și 2.pen. trafic de persoane prev.de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, și trafic de minori prev.de art.13 al.1,3,4 din aceeași lege, ultimele cu aplic.art.41 al.2 pen.
În fapt, prin actul de sesizare se reține că inculpatul împreună cu inculpații, - și, n perioada 2002-2004 s-au asociat in vederea recrutării de tinere fete din zona -Vișeu, județul M, in scopul exploatării sexuale a acestora in Italia, iar inculpatul a primit la locuința sa din Italia mai multe tinere, recrutate n țară respectiv pe, și minora, care, după ce au fost exploatate sexual, au fost vândute unor proxeneți de origine albaneză.
De asemenea, prin încheierea penală nr.12/11.01.2007 a Tribunalului Maramureșs -a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pe timp de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare a inculpatului, iar ulterior recurentul a fost dat în urmărire internațională, după localizarea sa, fiind emis și mandatul european de arestare.
Inculpatul a fost adus în România în cursul judecății, la data de 26.03.2008, punându-se în executare mandatul de arestare.
Prin încheierea atacată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, constatându-se că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive în lipsa inculpatului.
În cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
În acest sens sunt din declarația inculpatului care a declarat în fața instanței (298 vol.I) că recurentul l-a sunat să-i trimită o femeie ca menajeră, acesta trimițând-o pe.
mai rezultă și din declarațiile părților vătămate cărora recurentul le-a adus la cunoștință că de fapt urmează să se prostitueze, scop în care le-a găzduit în locuința sa din străinătate. Aceleași indicii rezultă și din procesele verbale de confruntare ( 148, 280 vol. II dos. urm. pen.).
Afirmația sa că nu poate fi reținut cazul de arestare prev.de art.148 al.1 lit.a pr.pen. deoarece nu știa că a fost începută urmărirea penală împotriva sa, când a plecat în străinătate, nu poate fi primită, deoarece inculpatul a plecat în străinătate după ce a fost audiat în dosar (138) și după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea (vol.I 152); în ceea ce privește, temeiul prev.de art.148 al.1 lit.d pr.pen. reiese că inculpatul deși a fost condamnat în trecut pentru tâlhărie, precum și pentru lovire, este acuzat că a săvârșit cu intenție noi fapte penale, ca atare nu starea de recidivă a constituit temeiul arestării, ci perseverența infracțională.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecaț pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
De altfel, din declarațiile părților vătămate rezultă că acestea ar percepe punerea în libertate a inculpatului, ca o amenințare directă la adresa siguranței lor personale.
Nu poate fi omis nici faptul că recurentul a exercitat presiuni atât asupra părții vătămate care a fost amenințată să nu spună nimic (vol.I 6 instanță), cât și asupra părții vătămate care a fost amenințată de coinculpatul să se aștepte la ce e mai rău din partea sa și a inculpatului, aspecte care evidențiază că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar afecta buna derulare a procesului penal prin influențarea părților și martorilor.
În final, critica privind nulitatea încheierii atacate pe motiv că inculpatul nu ar fi adus la judecată este nefondată deoarece a fost incident un motiv obiectiv din cele prevăzute la art. 149 al. 6.proc.pen. respectiv inculpatul, deși legal citat, nu a fost transferat din Penitenciarul Gherla, astfel că prezența sa la judecată nu a putut fi asigurată.
Așa fiind, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.192 al.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, ns. la 30.12.1974, aflat in Penitenciarul Baia Mare ), împotriva încheierii penale din 18.06.2008 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 01.07.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. /
3 ex./02.-
Jud. fond:
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
