Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 440/R/2008
Ședința publică din 1 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina Judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata (), deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de ares, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebată fiind de instanță, inculpata arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv din data de 12 iunie 2008 și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și rejudecând să se dipună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. și ped. de art. 145 și art. 1451pr.pen. Apreciază că nu mai subzistă motivele care au stat la baza măsurii arestării preventive, având în vedere că s-au efectuat majoritatea actelor de cercetare judecătorească. În acest dosar sunt 3 inculpați, iar este singura care este cercetată în stare de arest preventiv., unul dintre ceilalți inculpați este cercetat în stare de libertate, iar inculpatul nu se află pe teritoriul României, astfel încât nu s-a putut pune în executare mandatul de arestare preventivă. Au fost audiate toate părțile vătămate, care au fost convinse să participe în proces în calitate de părți civile. Arată că la momentul când s-a luat măsura arestării preventive s-au avut în vedere declarațiile unor martori, însă acești martori își schimbă depoziția în cursul judecății, disculpând-o pe inculpată și arătând că a fost doar o victimă a soțului său.
Arată că pe lângă dispozițiile art. 143 pr.pen. au fost avute în vedere și dispozițiile art. 148 lit. a, b și f pr.pen. și s-a susținut că inculpata s-ar fi sustras de la urmărire penală. Apreciază că acest temei nu mai subzistă în condițiile în care inculpata locuia de o perioadă îndelungată de timp în Spania, fiind rezidentă în această țară, având contract de muncă, iar citarea nu s-a realizat conform legii. Din declarația dată de o parte vătămată rezultă că se cunoștea adresa inculpatei din Spania. Pe parcursul cercetărilor penale a fost citată de la o adresă unde nu locuia. Se susține că inculpata cunoștea că a început urmărirea penală împotriva sa și nu a venit în țară pentru a clarifica situația, astfel încât s-a ajuns la concluzia că se sustrage de la urmărire penală, însă această susținere este exagerată. Consideră că organul de urmărire penală trebuia să întreprindă toate demersurile pentru ca inculpata să fie legal citată.
Cu privire la reținerea temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. b pr.pen. s-a susținut că inculpata ar fi influențat mai mulți martori, respectiv declarațiile martorilor, și. Însă la dosarul cauzei există declarațiile părților vătămate care susțin că nu au fost contactate de către inculpată. Referitor la declarațiile celorlalți martori solicită să fie analizate prin prisma situației reale de fapt. De fapt discuțiile au fost purtate de inculpatul, însă organul de cercetare penală a implicat-o în toate activitățile pe această inculpată. Din declarațiile martorilor, și rezultă că inculpata ar fi fost împreună cu inculpatul, însă discuțiile au fost purtate de acesta din urmă. Solicită să se aibă în vedere și aspectul că inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, însă din declarația minorei audiate în cauză rezultă că nu a văzut-o niciodată pe inculpată și nici nu a purtat vreo discuție cu aceasta.
Apreciază că în momentul de față nu mai subzistă acel pericol social concret pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit. f pr.pen. astfel că solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Cluj din data de 12 iunie 2008. Prin încheierea penală atacată s-a reținut că subzistă în continuare temeiurile prev. de art. 148 lit. a, b și f pr.pen. inculpata fiind plecată din țară în timpul cercetării judecătorești, încercând totodată să influențeze martori. De asemenea limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de persoane sunt de 5 la 15 ani, iar pentru trafic de minori de la 7 la 18 ani. Martorii, și au arătat că inculpata cunoștea că este cercetată penal și a plecat din țară. Gradul de pericol social al infracțiunilor sărvârșite este deosebit de ridicat. A obligat la practicarea prostituției mai multe persoane printre care și o minoră. A încercat racolarea de noi victime folosind inclusiv acte de violență. Se impune respingerea recursului declarat de inculata ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatei, având cuvântul în replică, arată că inculpata este arestată preventiv din data de 19 februarie 2008, apreciind că acel termen rezonabil a fost depășit. S-a stabilit deja că activitatea infracțională a inculpatei s-a desfășurat în anul 2005, fiind vorba de 4 părți vătămate. În anul 2007 s-a început cercetarea la solicitarea organului de cercetare penală, întrucât una dintre părțile vătămate urma să fie cercetată pentru prostituție și a dat declarații în contra inculpatei.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția de a se sustrage de la urmărire penală. Solicită să fie cercetată în stare de libertate. Susține că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția ei.
CURTEA
Prin încheierea din 12 mai 2007 Tribunalul Cluj, în temeiul art.160 al.3 și 4 rap. la art.3002Cod procedură penală a constatar legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata (fostă ), fiica lui și, născută la data de 19.07.1975, în prezent aflată în Penitenciarul Gherla, măsură pe care o mentinut-
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriile Ministerului Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 26.09.2007 și 19.12.2007, au fost trimiși în judecată inculpații - arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a pen.; trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.37 lit.b și cu aplicarea art. 33 lit. a pen.; (fostă ) - arestată în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, În formă continuată, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.; trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1, 2 și 3, raportat la art. 12 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și ATILA pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.37 lit.b pen și trafic de minori, prev.de art.13 alin.1,2, și 3, rap.1a art.12 alin.2, lit.a, din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.37 lit.b pen. și cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal.
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 10.03.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.1959/l17/2007 a Tribunalului Cluj având ca obiect sesizarea cu propunere de arestare în lipsă a inculpaților și, a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă a inculpatei, începând cu data de 08.03.2008, dată la care a fost predată autorităților române de către autoritățile franceze, unde a fost arestată provizoriu, la data de 19.02.2008 mandat emis în urma încheierii penale nr.52/C/18.04.2007 a Tribunalului Cluj.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, se constată că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că au fost comise fapte prevăzute de legea penală. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părților vătămate, acestea fiind audiate de către instanță, în faza cercetării judecătorești, până la aceste tennen de judecată, ale coinculpatului, și acesta audiat în fața instanței de judecată, ale martorilor, R, etc. și cele ale martorilor și, și aceștia ascultați în faza de cercetare judecătorească.
Deși apărarea a invocat că, aceste probe nu aduc elemente certe de vinovăție ale inculpatei, atâta timp cât din declarațiile date de unele părți vătămate și martori la acest tennen de judecată, a rezultat că practic și inculpata era la rândul său victimă a inculpatului, fiind bătută de către acesta, astfel încât a comis eventual aceste fapte, prin constrângere fizică, acest aspect nu este veridic. Astfel, repetăm, fără a face o analiză de detaliu a probelor administrate în cauză, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut că din aceleași probe rezultă că inculpata era destul de activă și implicată în activitatea desfășurată în principal de inculpatul, dând sfaturi părților vătămate despre modul în care trebuiau să-și desfășoare activitatea pentru a realiza venituri substanțiale, venituri de care le lipsea pe părțile vătămate, sau de care profita în tot cazul, alături de inculpatul, așa cum reiese și din declarațiile părților vătămate și ale martorilor.
S-a mai invocat că părțile vătămate au dat declarații neverosimile, deoarece o persoană care este obligată să practice prostituția în modalitatea descrisă de către părțile vătămate, face tot posibilul să se afle despre aceasta, fie anunțând familia, fie autoritățile din statul respectiv. că, raportat la mediul social din care proveneau părțile vătămate, pregătirea lor profesională și școlară, experiența lor de viață, relațiile interumane pe care le aveau cu membrii familiilor lor, atitudinea lor, deși incredibil de lipsită de inițiativă este totuși în concordanță cu nivelul lor spiritual și de aspirație.
Potrivit art.63 al.1 Cod Procedură Penală, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei sau persoanelor care au săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Pornind de la această definiție, evident că declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză constituie probe, sau cel puțin indicii pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, pe care instanța de judecată nu are cum să le ignore, atunci când stabilește indicii de comitere a unor infractiuni.
În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 Cod Procedură Penală, în prezenta cauză există cele impuse de literele a,b și Din declarațiile martorilor, și a reieșit că inculpata cunoștea faptul că este cercetată în prezenta cauză, însă nu a venit în țară pentru a se sustrage de la unnărirea penală. Nu are relevanță aspectul că inculpata nu mai locuia la adresa din C-N-,.29, și că aceasta și-a stabilit reședința în Spania, localitatea, deoarece atâta timp cât inculpata știa că este cercetată, dacă ar fi fost de bună credință ar fi putut comunica organelor de urmărire penală noua sa adresă de reședință, de unde urma să fie legal citată, ori atitudinea sa (sub aspect intențional) subiectivă este în măsură să contureze temeiul de arestare prev. de art.148 lit.a Cod Procedură Penală.
Și în privința temeiului de arestare prev. de art. 148 lit.b Cod Procedură Penală, instanța a reținut că din declarațiile martorilor mai sus amintiți, rezultă că inculpata a executat manopere de influențare a acestor martori, prin amenințări cu moartea și prin oferire de foloase materiale.
În ceea ce privește existența celor două condiții cumulative prev. de art. 148 lit.f Cod Procedură Penală, instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită în speța de față, câtă vreme faptele pentru care este cercetată inculpata sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și respectiv de la 7 la 18 ani.
Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpata a desfășurat mult timp activitatea de trafic are a părților vătămate, a încercat racolarea de noi victime, sunt elocvente condițiile în care inculpații racolau părțile vătămate și le obligau să se prostitueze, folosind acțiuni de intimidare a acestora, inclusiv de natură violentă, declarația părții vătămate fiind elocventă sub acest aspect. Toate aceste aspecte de natură să evidențieze gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpata este trimisă în judecată, nu poate fi disociat de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, perceput ca reacție colectivă a comunității din care provin victimele, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpată, măsură pe care o va menține în continuare, apreciind că dincolo de lipsa de antecedente penale ale inculpatei, nu există alte temeiuri pentru a revoca această măsură restrictivă de libertate, de o gravitate extremă, cu atât mai mult cu cât inculpata nu mai are domiciliul stabilit în mun. C-N, locuința pe care o deținea în acest oraș fiind vândută, cel puțin potrivit afirmațiilor acesteia, deoarece înscrisul translativ de proprietate nu a fost depus la dosarul cauzei.
Inculpata a arătat că în cazul luării față de persoana sa a unei alte măsuri preventive mai puțin grave, ar exista posibilitatea să locuiască la părinții săi, fără a dovedi prin înscrisuri o asemenea eventualitate.
Strict juridic, temeiurile ca au stat la baza luării acestei măsuri, a arestării, subzistă în continuare, ba chiar s-au agravat prin accentuarea urmărilor pe care faptele pentru care este cercetată inculpata mai persistă încă și acum asupra psihicului părților vătămate, acestea necesitând încă consiliere psihologică, deoarece cu ocazia audierii unor părții vătămate instanța a perceput Încă o anumită labilitate legată de procesul retrăirii unor evenimente la care au participat, aspect ce face să nu fie . condițiile art.139 al.2 Cod Procedură Penală.
Ținând seama de complexitatea cauzei, de interesul acordat aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, faptul că inculpata este arestată în cauză din data de 19.02.2008 nu se pune probleme sub aspectul termenului rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, sub aspectul criteriilor pe fundamentul cărora se apreciază rezonabilitatea, consacrate de practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, recurs inculpate, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpata a învederat faptul că, în acest dosar snt cercetați trei inculpați dar, doar în cazul inculpatei s-a dispus arestarea, ceilalți doi inculpați beneficiind de un tratament preferențial. Apoi, în cauză este aproape finalizată cercetarea judecătorească astfel că nu se mai poate pune problema influențării martorilor și a părților vătămate.
Nici temeiul prev. de art.148 lit.a nu C.P.P. subzistă, întrucât inculpate locuia de o perioadă îndelungată de timp în Spania și deși se se cunoștea adresa sa de rezidență nu a fost citată legal, astfel că nu a știut că trebuie să se prezinte la organelle de cercetare penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.f după C.P.P. trecerea unei perioade de timp nu se mai poate pune problema existenței unui pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatei.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.52/C/18.04.2007 a TRibunalului Cluj, s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatei, emițându-se mandatul de arestare, ce a fost pus în executare prin Încheierea Camerei de Consiliu a Tribunalului Cluj din data de 10.03.2008, ca urmare a predări inculpatei de către autoritățile franceze, unde fusese arestată provizoriu.
Cauza se află în faza cercetării judecătorești, când în baza prncipiului nemijlocirii, s-a trecut la administrarea probelor, audierea martorilor, a părților vătămate, precum și a coinculpatului, existând indicii suficiente care să conducă la bănuiala legitimă că au fost comise fapte prevăzute de legea penală, fiind îndeplinite cerințele art.143 C.P.P. instanța de fond procedând corect în sensul reținerii unor aspecte de ordin general și nefăcând o analză de detaliu a probelor pentru a nu se prejudicial fondul cauzei.
În privința temeiurilor de arestare, în cauză s-a dipus arestarea inulpatei în baza art.148 lit.ab,f C.P.P. temeiuri ce subzistă și în continuare din următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor, și rezultă că inculpataavea cunoștință că este cercetată în prezenta cauză și cu toate acestea nu a venit în țară, sustrăgându-se astfel de la urmărirea penală, fiind necesară intervenția autortăților franceze care au arestat-o provizoriu.
Faptul că inculpate avea reședința în Spania, unde locuia de mai multă vreme nu are relevanță, atâta vreme cât acest aspect nu a fost comunicat organelor de cercetare penală pentru a se putea trece la o legală citare a acesteia.
În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit. b în C.P.P. mod corect și întemeiat s-a reținut că, inculpate a încercat să influențeze martorii mai sus amintiți prin amenințări cu moartea și prn oferire de foloase materiale.
Al treilea temei al arestării subzistă de asemenea, din întreg ansamblu probator, din împrejurările concrete de comitere a faptei rezultă că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organelle e stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Față de cele de mai sus, curtea contată că recursul formulat în cauză este nefondat, criticiile aduse hotărâri find neîntemeiate, asatfel, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b îl C.P.P. va respinge.
Va obliga pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fostă ), fiica lui și, născută la 19.07.1975, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 iunie 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
în semnează președinte complet
GREFIER
- -
Red.MR/SM
04.07.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Luminița Hanzer
