Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia penală nr.45
Ședința publică din data de 15 ianuarie2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier- a
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 29.01.1980, fiul lui și, născut la 10.05.1965, fiul lui și, născut la 20.01.1985, fiul lui și, născut la 9.10.1984, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născută la 17.12.1972, în prezent aflată în Penitenciarul, fiul lui G și, născut la 29.05.1955, fiul lui și, născut la 19.05.1987, fiul lui și C, născut la 15.12.1958, fiul lui și, născut la 1.02.1957 și, fiul lui G și, născut la 18.05.1967, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 08.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților -, și, fiind respinse cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați -, și, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales, avocat din cadrul Baroului D, recurenții - inculpați, și, în stare de arest preventiv și asistați de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței, apărătorii recurenților inculpați i-au legătura cu cei aflați în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurenții -, și arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții, și arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, iar față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru recurenții - inculpați -, și, învederează instanței că aceștia înțeleg să critice hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Hotărârea primei instanțe nu expune participația fiecărui inculpat în desfășurarea activității infracționale și nu motivează necesitatea menținerii stării de arest a fiecăruia din recurenții inculpați.
Din punctul său de vedere pentru fiecare inculpat în parte a fost încălcată durata rezonabilă a detenției, instanța având obligația să prezinte argumentele prelungirii măsurii arestării preventive.
Se susține de apărătorul recurenților - inculpați instanța de fond s-a limitat, în considerentele încheierii atacate, să facă referire numai la motivele pentru care recurenții au fost trimiși în judecată fără a evidenția motivele plauzibile cu privire la săvârșirea unei noi infracțiuni, existența pericolului sustragerii de la cercetare sau a pericolului social, motive necesare menținerii unei măsuri privative de libertate.
Este adevărat că inițial cauza a fost una complexă, însă, odată ce aceasta a ajuns în faza de cercetare judecătorească iar recurenții inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, cauza nu mai este la fel de complexă și nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpaților.
În concluzie solicită admiterea recursurilor declarate de recurenții - inculpați și judecarea acestora în stare de libertate, urmând a fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu înseamnă că odată puși în libertate nu vor fi pedepsiți.
Avocat pentru recurenții - inculpați, și, precizează că înțelege să achieseze la concluziile apărătorului celorlalți recurenți și solicită admiterea recursurilor declarate de recurenții - inculpați, din probele administrate în cauză nu rezultă indicii temeinice că prin lăsarea în libertate aceștia ar putea să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martori, de asemenea nu rezultă indicii că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având o atitudine sinceră încă de la începutul reținerii acestora.
Se arată de către apărătorul recurenților că perioada de 6 luni de arest preventiv înseamnă o anticipare a pedepsei ce urmează a fi aplicată recurenților, care până în prezent nu sunt cunoscuți cu antecedente penale fiind la primul conflict cu legea penală.
Pentru considerentele mai sus arătate, solicită admiterea recursurilor declarate de recurenții - inculpați, casarea încheieri atacate, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că în cauză temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Apreciază că inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publica, având în vedere activitatea infracțională a acestora care a constat în inițierea și constituirea unui grup organizat, la care unii au aderat și pe care alții l-au sprijinit prin diferite activități bine determinate pe fiecare membru al grupului.
Ori, pentru a da eficienta disp.art.136 Cod procedură penală, care prevede scopul pentru care se iau masurile preventive, solicită menținerea stării de arest a inculpaților pentru a se asigura bune desfășurare a procesului penal.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt precizează că regretă sincer fapta și solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt recunoaște faptele pentru care este cercetat și regretă sincer, precizează că nu are legătură cu grupul organizat la care face referire parchetul și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, nu face parte din grupul organizat și nu-l cunoaște decât pe coinculpatul.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, nu are legătură cu activitatea infracțională sesizată de organele de urmărire și nici cu persoanele reținute în cauza de față.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate, consideră că nu prezintă pericol public deoarece a recunoscut fapta.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt solicită cercetarea în stare de libertate, din toate persoanele arestate nu-i cunoaște decât pe inculpații și.
Recurentul - inculpat, recunoaște faptele și le regretă, solicitând totodată cercetarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt precizează că are probleme de sănătate și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate, are un copil minor în vârstă de câteva luni, iar soția nu realizează venituri.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 08.01.2010, Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților -, și, fiind respinse cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și 37 lit. b Cod penal, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 83 alin. 1 Cod penal, - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, -, a fost, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, a fost, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, și, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice punerea lor în libertate.
Astfel, s-au în vedere dispozițiile art. 681Cod procedură penală și cele ale art. 143 Cod procedură penală, apreciindu-se din probatoriile administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În acest sens, se menționează că dispozițiile art.5 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reglementează că orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Potrivit jurisprudenței O (cauza Fox, și Hartley Regatul Unit), caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate. S-a exprimat părerea că existența "presupunerilor rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.
Aceste indicii rezultă, în cauză, din declarațiile inculpaților, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise purtate de inculpați, relațiile primite de la unitățile bancare, care conduc la concluzia că inculpații, împreună cu alte persoane, în perioada 2007-2009, s-au constituit într-un grup organizat, având ca scop obținerea în mod fraudulos de credite bancare, bunuri electrocasnice și alte bunuri, fapte care au cauzat consecințe deosebit de grave.
Instanța de fond a reținut și faptul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, impactul social, prejudiciul produs.
Deși inculpații, prin apărători, au învederat faptul că nu se mai impune menținerea arestării preventive, nu s-a reținut o asemenea apărare, având în vedere că infracțiunile comise sunt grave, faptele așa cum au fost de altfel recunoscute de inculpați, s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, cu o relativă ritmicitatea precum și că, prejudiciului este mare.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive se impune ca o necesitate, produsul infracțiunilor de crimă organizată fiind totdeauna unul cuprinzător și extrem de periculos pentru societate.
Modalitatea de comitere a faptelor, arsenalul de mijloace implicate reliefează, în fapt, periculozitatea evidentă a autorilor implicați și necesitatea cercetării lor în stare de arest preventiv, motivele familiale și sociale invocate de aceștia nefiind suficiente pentru punerea lor de îndată în libertate.
Pericolul social concret al inculpaților nu poate să fie analizat doar în raport de circumstanțele lor personale, de faptul că au avut o atitudine sinceră și regretabilă în cursul cercetărilor penale, ci și în raport de faptele comise care, de cele mai multe ori creează în opinia publică un sentiment de insecuritate.
La această concluzie a ajuns instanța de fond, considerând că situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară a acestora, nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării preventive, motivele invocate de inculpați fiind cunoscute de altfel încă de la data arestării acestora.
S-au în vedere și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.
S-a apreciat că prin măsura preventivă luată față de inculpați nu li se încălcă prezumția de nevinovăție stipulată de art.52Cod procedură penală, Constituție, art. 66 Cod procedură penală, dar nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În privința duratei măsurii arestării preventive, instanța a reținut că aceasta nu poate fi apreciată ca fiind excesivă, așa cum au susținut inculpații, întrucât complexitatea cauzei presupune administrarea unor mijloace de probă ample.
Privitor la inculpatul, care a invocat motive de ordin medical, instanțade fond a apreciat că acestea nu pot reprezenta motive suficiente care să justifice cercetarea acestuia în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
Inculpații -, și au precizat în primul rând că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece nu a expus participația fiecărui inculpat la desfășurarea activității infracționale și de asemenea nu s-a făcut referire strictă la motivele care impun menținerea stării de arest a fiecăruia dintre aceștia, iar pe de altă parte s-a arătat că această încheiere este netemeinică deoarece s-a încălcat durata rezonabilă a detenției preventive. Referitor la acest ultim aspect s-a precizat că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor motiv pentru care cauza nu mai este la fel de complexă și nu există pericolul sustragerii de la cercetarea judecătorească.
Ceilalți inculpați, și, au precizat de asemenea că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului să influențeze martori deoarece au avut o atitudine sinceră încă de la momentul arestării lor.
Pe de altă parte s-a mai arătat că o perioadă de arest preventiv mai mare de 6 luni ar putea echivala cu o anticipare a pedepsei.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată după cum se va arăta în continuare.
În esență inculpații au solicitat cercetarea lor în stare de libertate precizând că au recunoscut faptele în mare majoritate nu sunt cunoscuți cu antecedente penale iar perioada arestării preventive a depășit o durată rezonabilă raportat la complexitatea cauzei.
În raport de aceste motive Curtea, constată că prezenta cauză contrar afirmațiilor inculpaților care, chiar dacă au recunoscut în mare, comiterea faptelor, recunoaștere care nu echivalează cu terminarea procesului penal cauza este totuși una destul de complexă aceștia sunt cercetați pentru un număr destul de însemnat de infracțiuni în special de fals în înscrisuri, de înșelăciuni în dauna mai multor unități bancare (24), activități infracționale prin care au dobândit în mai multe rânduri credite nejustificate. Atât administrarea în faza de urmărire penală a probatoriilor dar și în faza cercetării judecătorești a impus și impune un volum mare de muncă și o perioadă însemnată de timp.
Se constată că inculpații au fost arestați în luna iunie 2009 ceea ce înseamnă că până în prezent această măsură a durat aproximativ 6 luni, perioadă care nu se poate considera că a depășit termenul rezonabil avut în vedere atât de Codul d e procedură penală cât și de Constituția României dar mai ales de cel stabilit astfel de către jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, raportată la numărul amplu de probe administrate până în prezent dar și evident care trebuie administrate în faza cercetării judecătorești pentru stricta stabilire adevărului și în consecință a vinovăției sau nevinovăției inculpaților.
Cu privire la circumstanțele personale aduse în discuție de către inculpați, de asemenea în mod judicios tribunalul a arătat că cele învederate, respectiv atitudinea sinceră și lipsa antecedentelor penale au existat și la momentul arestării preventive situație care nu a suferit nici o schimbare până în prezent.
Față de acestea corect tribunalul a punctat că primează pericolul social al fiecărui inculpat generat de faptul că sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni care s-au derulat pe o perioadă lungă de timp și cu o relativă ritmicitate, infracțiuni dintre care se poate evidenția și aceea de constituire și aderare la un grup infracțional organizat, pericol social care nu impune în prezent cercetarea acestora în stare de libertate.
Pentru considerentele mai sus expuse Curtea, consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile inculpaților ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 29.01.1980, fiul lui și, născut la 10.05.1965, fiul lui și, născut la 20.01.1985, fiul lui și, născut la 9.10.1984, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născută la 17.12.1972, în prezent aflată în Penitenciarul, fiul lui G și, născut la 29.05.1955, fiul lui și, născut la 19.05.1987, fiul lui și C, născut la 15.12.1958, fiul lui și, născut la 1.02.1957 și, fiul lui G și, născut la 18.05.1967, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 8.01.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat, astfel:
Inculpații, și la câte 150 lei, din care, câte 100 lei onorariu apărător din oficiu, iar inculpații: -, și, la câte 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
a
Red. FT/DC
22 ex./ 19.01.2010
Dosar fond nr. 5267,- Tribunalul Dâmbovița
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
