Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

Decizia penală nr.44

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Florentin Teișanu

JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frațilescu

JUDECĂTOR 3: Mihai

Grefier: a

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 04.02.1954, fiul lui G și al lui, născut la 28.12.1971, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 160^8aalin.6 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P și, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către cauzei de către grefierul de ședință după care:

Cu acordul instanței, apărătorii recurenților au luat legătura cu aceștia aflați în stare de arest preventiv.

Avocat și precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.

Curtea, ia act că apărătorii inculpaților nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de inculpați.

Avocat, pentru recurentul - inculpat, învederează instanței că acesta a promovat recurs împotriva încheierii din 07.01.2010 prin care, în temeiul art.l60^8aalin. 6 proc.pen, instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.

Instanța de fond a apreciat că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, modalitatea organizată de desfășurare a activității infracționale, rezonanța socială a acestor fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudiciu însemnat, cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, în condițiile în care nici unul dintre inculpații trimiși în judecată în stare de libertate nu au fost audiați, existând pericolul ca în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate să poată fi influențate actele procesuale ce urmează a fi efectuate în cauză.

De asemenea, apreciază că, durata rezonabilă a arestului preventiv, raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, raportându-se la o jurisprudență CEDO, a fost depășită, caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.

In speță, chiar dacă infracțiunile deduse judecății sunt încadrate într-o lege specială, vizând în mod general și abstract criminalitatea organizată, consideră că această cauză nu poate fi considerată complexă, astfel încât să se justifice o menținere și prelungire a stării de arest preventiv a inculpatului.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească a fondului, se poate observa, că a dat dovadă de consecvență, declarațiile fiind identice, ele coroborându-se cu celelalte probatorii existente la dosarul cauzei, respectiv, declarații coinculpați, declarații martori, înscrisuri, astfel încât, nu se poate aprecia în niciun caz că, aceasta ar fi stat la baza prelungirii excesive a procedurii.

La finalul unei perioade de detenție preventivă îndelungată - de 18 luni - instanța ce are spre soluționare fondul, ar fi trebuit să constate, chiar în raport cu criteriile menționate în încheierea recurată că, nu mai subzistă condiția reglementată în art.148 alin.l lit.f teza a II-a proc.pen. conform căreia lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sens în care temeiurile avute în vedere la luarea și, respectiv, menținerea până în prezent a acestei măsuri s-au schimbat, iar în speță nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prevăzute în art.148 proc.pen. ce ar impune menținerea inculpatului în stare de arest

Prin modul în care instanța de fond motivează menținerea și prelungirea măsurii arestului preventiv, se poate observa cu ușurință că aceasta nu răspunde nici pe departe cerințelor art.5 parag.3 din CEDO.

Termenul rezonabil al arestării preventive a fost încălcat în acest moment al procesului penal, motiv pentru care aceasta, putea dispune, conform art.139 alin. 1 proc.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive luată în temeiul art.148 alin. 1 lit.f cu măsura privind obligarea de a nu părăsi țara, conferind încălcării termenului rezonabil al arestării preventive semnificația schimbării temeiului care a determinat luarea măsurii, prevăzut la art.148 alin.l lit.f proc.pen. și anume a condiției referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.

Pentru ca învinuitul sau inculpatul să aibă vocație la acordarea liberării provizorii, art. 160²prevede în alin. loc ondiție pozitivă, iar în alin.2 o condiție negativă.

Potrivit dispozițiilor în vigoare, așa cum a arătat și mai sus, îndeplinirea condițiilor pozitive prevăzute în art. 160²alin.l și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160²alin.2 nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana învinuitului sau inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.

În analiza temeiniciei cererii de punere în libertate, instanța trebuie să pornească de la temeiurile arestării, de la garanțiile personale ale învinuitului sau inculpatului raportate la buna desfășurare a procesului penal cu acesta în stare de libertate.

Astfel, măsura arestării preventive poate fi luată pentru a proteja fie ordinea publică de prezența în rândurile populației a unei persoane ce-i poate aduce vătămări prin manifestări antisociale, fie pentru a asigura conf. art. 136 alin.l proc.pen. buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.

În încheierea recurată, considerăm că nu s-a indicat nici modalitatea în care acesta poate influența și nici modul prin care ar încerca " vicierea" mijloacelor de probă. Nici în ceea ce privește existența unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita ordinea publică, nu se face nici o referire și de altfel nici la dosarul cauzei nu au fost identificate astfel de probe care să justifice concluzia existenței unor astfel de dovezi. Motivarea îndeplinirii acestei condiții prin referiri generale, globale la gravitatea faptelor săvârșite fără a preciza în mod concret pentru acest inculpat, argumentele care au stat și stau la baza aprecierii pericolului social pe care inculpatul odată lăsat liber l-ar prezenta pentru societate, ar echivala cu ignorarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat, ceea ce apare ca inadmisibil în luarea unei hotărâri care privește libertatea persoanei, prezumată nevinovată.

Având în vedere toate cele relatate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 07.01.2010 și rejudecând fondul, admiterea cererii de liberare provizorie a inc., stabilind în sarcina acestuia respectarea unor obligații pe toată perioada desfășurării procesului penal.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, învederează instanței că, în cauză nu mai sunt incidente disp. art. 148 lit. f alin.2 Cod procedură penală, iar instituția măsurii arestării preventive are la bază trei cerințe, prev. de art. 148 lit. f, 143 și 146 Cod procedură penală, în cazul de față acestea nefiind îndeplinite, fiind incidentă instituția liberării provizorii.

Încheierea primei instanțe este motivată global și succint, instanța de fond din punctul său de vedere nu a dat valență prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speța de față este vorba de o infracțiune de prejudiciu și nu de pericol, iar din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă date certe că inculpatul ar săvârși o nouă infracțiune - linia de țigări a fost confiscată - de asemenea nici date certe că acesta ar încerca zădărnicirea aflării adevărului nu există iar lăsarea ăn libertate a recurentului nu ar avea nici un fel de influență negativă asupra desfășurării procesului penal și nu ar avea nici un impact negativ asupra societății.

Recurentul - inculpat a fost audiat în fața instanței de judecată unde și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, singura activitate infracțională a acestuia fiind aceea că a închiriat hala unui alt coinculpat, aceasta fiind singura sa participație pe care de altfel a recunoscut-

Se precizează totodată că recurentul este arestat de 18 luni o perioadă suficientă în opinia sa, iar potrivit jurisprudenței naționale cât și cea statuată de CEDO dacă după o anumită perioadă de timp arestarea preventivă nu se mai justifică instanța poate dispune înlocuirea acesteia cu o măsură neprivativă de libertate.

Supune atenției instanței de recurs, circumstanțele personale ale inculpatului, care este un infractor primar, la primul contact cu legea penală, are familie și este tatăl a 4 copii.

Acesta este administratorul unei societăți comerciale cu peste 100 de angajați, societate asupra căreia s-a deschis procedura insolvenței, de asemenea recurentul are credite la bănci, a căror scadență a dus la punerea sub sechestru a locuinței proprietate personală, existând pericolul să o piardă prin executare silită.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalul Prahova și în baza art. 160^8aalin.1 și 2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, iar în situația în care instanța apreciază totuși că se impune luarea unei măsuri față de acesta solicită, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că în cauză temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Apreciază că inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publica, având în vedere activitatea infracțională a acestora care a constat în inițierea și constituirea unui grup organizat, la care unii au aderat și pe care alții l-au sprijinit prin diferite activități bine determinate pe fiecare membru al grupului, in raport de specialitatea fiecăruia cu scopul de a fabrica țigări pe care ulterior le-au comercializat.

Totodată modalitatea concreta de comitere a faptei prin mutarea sediului fabricii de țigarete în diverse locații pentru a împiedica descoperirea activității infracționale de către organele abilitate, precum si faptul ca inculpații au fost prinși în flagrant fiind în proces de fabricare fără acordul titularilor de drept ai mărcilor demonstrează pericolul concret.

Ori, pentru a da eficienta disp.art.136 Cod procedură penală, care prevede scopul pentru care se iau masurile preventive, solicită menținerea stării de arest a inculpaților pentru a se asigura bune desfășurare a procesului penal.

Referitor la susținerile apărătorilor recurenților - inculpați precizează că pe tot parcursul cercetării penale termenul rezonabil nu este definit în mod expres, Curtea Europeană a Drepturilor Omului raportându-se la fiecare cauză în parte, nu în ultimul rând art. 140 alin.2 din Codul d e procedură penală face referire și lămurește termenul arestării preventive.

Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, la momentul când a închiriat locația, pentru o scurtă perioadă de timp nu știut că activitatea ce urma a se desfășura este una ilegală, mai mult decât atât, tipograful care realiza timbrele a fost prins în flagrant în altă locație decât cea închiriată de el. Este de meserie măcelar și nu are nici o legătură cu activitatea de tipărire, într-adevăr a încercat să desfășoare o astfel de activitate în mod legal, însă a constatat că nu se pricepe și a renunțat.

Mai mult decât atât consideră că el este prejudiciat, deoarece nu a primit nici banii pentru chiria pe spațiu și nici banii pe utilaje.

Recurentul - inculpat personal având ultimul cuvânt, având ultimul cuvânt, arată că starea sănătății sale s-a agravat de când este arestat și solicită judecarea sa în stare de libertate, are 57 de ani și 4 copii, o societate care până la momentul arestării sale a funcționat bine, în prezent asupra ei deschizându-se procedura insolvenței.

Solicită instanței de recurs să-i analizeze situația din acest punct de vedere, iar dacă aceasta apreciază că prezintă un pericol pentru ordinea publică să-i fie menținută starea de arest preventiv, în caz contrar să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față,

Prin încheierea din data de 11.01.2010, Tribunalul Prahova, în dosarul nr- în baza art. 160^8aalin.6 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și .

Pentru a pronunța încheierea respectivă, Tribunalul Prahovaa reținut următoarele aspecte:

Prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în

- circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

G pentru săvârșirea infracțiunilor de: (pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)

- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp;

(pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008)

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

(iar pentru perioada martie - iulie 2008)

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.

2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap. la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

- pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

Potrivit disp.art.300/2 Cod proc.penală tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora în cursul judecății

In prezenta cauză inculpații și, au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judicar inculpatul a arătat că art.23 alin.10 din Constituția României prevede că persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, că intr-adevăr acest drept constituțional nu atrage dreptul de a fi admisă cererea, să se aibă in vedere probatoriile administrate in cauză, trebuie avute in vedere trei aspecte și anume: complexitatea cauzei, atitudinea procesuală a inculpatului și atitudinea instanței și având in vedere că dosarul este complex prin numărul mare de volume instanța in momentul in care analizează cauza trebuie să se raporteze la activitatea infracțională a inculpatului.

S-a mai arătat in continuare că prin actul de sesizare s-a reținut in sarcina acestuia un număr mare de infracțiuni insă trebuie să ne raportăm doar la probele dosarului, inculpatul nu a făcut altceva decât să vândă o mașină de tipărit unui alt inculpat din prezenta cauză, atât in faza de urmărire penală cât și in fata instanței inculpatul a recunoscut acest lucru,declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile inculpatului. In continuare se arată că nu există nicio probă că lăsarea in libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal, inculpatul se află arestat de aproximativ 18 luni iar de la data când a fost sesizată instanța prin rechizitoriu și până la data audierii inculpatului activitatea de cercetare judecătorească nu a vizat decât starea de arest preventiv, amânarea inceperii cercetării judecătorești nu a fost determinată de atitudinea inculpatului, pericolul concret trebuie să rezulte din probe certe și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți acesta având un comportament ireproșabil pe toată durata anchetei.

De asemenea s-a mai arătat că, odată cu împlinirea termenului rezonabil s-au schimbat și temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive trebuie avută in vedere persoana inculpatului, modalitatea de săvârșire a infracțiunii precum și alte circumstanțe personale ale inculpatului, acesta se află la prima abatere, activitatea infracțională a acestuia este redusă, singura soluție este de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind fondată, acesta poate fi cercetat și in stare de libertate.

În raport cu cele prezentate, a solicitat în temeiul disp art 160/8a teza 1 și al 2 Cpp, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar

În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul solicitat instanței să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 al 1 și al 2 Cpp, întrucât nu sunt date care să conducă la ideea că inculpatul ar comite o altă infracțiune.

Prin confiscarea liniei de țigarete nu mai există obiectul infracțiunii, la dosar nu există dovada că aceștia se pregătesc să comită altă infracțiune.

S-a mai arătat că inculpatul este administratorul unei societăți comerciale ce avea 162 angajați și care la acest moment se află în procedura de insolvență. S-a instituit sechestrul asupra imobilului în care locuiește familia sa. În stare de libertate are posibilitatea de a se angaja și de a restitui o parte din prejudiciul presupus cauzat.

Art. 5 paragraful 3 din CEDO prevede că durata rezonabilă a detenției se apreciază în concret, nu există nicio dovadă că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, inculpatul a manifestat aceeași poziție de la momentul reținerii și până in prezent, acesta nu a făcut altceva decât să închirieze o hală de producție fapt ce a fost recunoscut, există un contract de închiriere și nu a realizat că comite o ilegalitate. Se mai arată că inculpatul are probleme de ordin familial, au fost dispuse o serie de sechestre asupra bunurilor inculpatului, mobilierul a fost ridicat de către bancă pentru a acoperi împrumutul, acesta a avut o contribuție mult mai mică la săvârșirea infracțiunii față de cea a altor inculpați din prezenta cauză iar in aceeași cauză s-a dispus liberarea altor doi inculpați.

S- solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul disp art 160/8a pct. 2.C.P.P. și art 160/8a pct 3.

C.P.P.

Tribunalul, analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, a constatat că sunt neîntemeiate:

Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și-au desfășurat activitatea infracțională pe o perioada mare de timp, săvârșind infracțiuni în formă continuată.

Analizând temeinicia cererilor formulate de către inculpați, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, atât sub aspectul modalității de săvârșire a faptelor, respectiv a pericolului social concret al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și de gravitatea unor astfel de fapte, precum și față de temerea produsă societății civile in cazul in care inculpații ar fi lăsați in libertate, că aceștia ar putea să influențeze declarațiile ce ar urma sa fie date in cauză de către martori, existând riscul denaturării adevărului.

Conform dispozițiilor art.160²C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in anumite condiții, textul de lege menționând și cazurile exprese in care nu poate fi acordată această liberare provizorie.

S-a apreciat că, de la soluționarea cererilor anterioare ale inculpaților și in momentul judecării prezentelor cereri de liberare provizorie sub control judiciar, nu au intervenit elemente noi în cursul cercetării judecătorești care să fie de natură a schimba concluzia instanței, în sensul admiterii acestor cereri.

Alineatul 1 al articolului 160/ 2 Cpp precizează cazurile in care se"poate"admite o astfel de cerere, textul menționând faptul că există o posibilitate a inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate in anumite condiții necondiționându-se instanța de judecată in sensul admiterii unor astfel de cereri.

In ceea ce privește mențiunile existente la alineatul 2 al aceluiași text de lege, s-a apreciat că legiuitorul a avut in vedere cazurile in care a arătat expres condițiile in care această cerere nu se poate admite.

Astfel, din interpretarea textelor de lege sus-menționate nu se poate reține decât faptul că, legiuitorul a înțeles să insereze strict cazurile în care se poate acorda și respectiv nu se acordă liberarea provizorie, lăsând la latitudinea instanței aprecierea referitoare la oportunitatea admiterii unei astfel de cereri.

In ce privește la pericolul social, trebuie spus că, acesta urmează a fi analizat, avându-se în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta pentru care inculpatul este cercetat cât și modalitatea de săvârșire a faptelor.

Cu privire la perioada rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților din jurisprudența CEDO se poate observa că, raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată apreciem că nu s-a depășit această durată.

În legătură cu mențiunile inculpatului referitoare la situația sa financiară, considerăm că aceasta nu poate fi avută in vedere de către instanță, neavând relevanță sub aspectul săvârșirii de către acesta a unei fapte penale. Chiar dacă inculpații și au avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, din rechizitoriu se observă că aceștia au avut o contribuție esențială in comiterea faptelor pentru care sunt cercetați.

Cu ocazia soluționării unor cereri de liberare provizorie formulate de inculpați arestați instanța, urmează să analizeze respectiva cerere atât prin prisma gravității faptelor reținute în sarcina inculpaților cat și rezonanța socială a acestora, apreciind totodată asupra oportunității admiterii unor astfel de cereri.

În același sens, trebuie menționat că au mai fost soluționate astfel de cereri ale inculpaților, respinse de către tribunal iar soluțiile au fost menținute de instanța de control judiciar, considerându-se necesară cercetarea inculpaților in stare de detenție.

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a arătat în esență, că în acest moment, după aproape 18 luni de arest preventiv, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, că pe de altă parte Tribunalul Prahova nu a motivat pertinent soluția de respingere a cererii sale.

La rândul său inculpatul a învederat în linii mari aceleași aspecte ca și inculpatul învederând în plus incidente în cazul său a unor circumstanțe personale precum acelea că e infractor primar, are patru copii în întreținere și este administratorul unei societăți comerciale aflate în insolvență.

Ambii inculpați au apreciat că pot fi cercetați în stare de libertate, liberarea lor provizorie sub control judiciar fiind posibilă.

Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385⁶alin.3 Cod procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate.

În acest sens, după cum a mai reținut această instanță și cu privire la alți inculpați arestați în prezenta cauză cei doi recurenți nu pot fi cercetați în stare de libertate date fiind infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, nerecunoașterea decât tangențială și parțială a infracțiunilor imputate în pofida indiciilor temeinice de înfăptuire a acestora ceea ce poate duce la concluzia că odată puși în libertate aceștia pot încerca să denatureze aflarea adevărului în cauză, având în vedere și complexitatea speței deduse judecății.

A mai precizat inculpații că durata rezonabilă a arestării preventive s-ar fi împlinit făcând referire la prevederile art. 5 paragraful 3 din De asemenea, Curtea ca și instanța de fond apreciază că această durată nu s-a împlinit deoarece așa cum s-a precizat în paragraful anterior cauza este destul de complexă fiind trimiși în judecată un număr de 16 inculpați, audiați pe parcursul urmăririi penale mai mulți martori, niciunul dintre aceștia nefiind audiați până în prezent dar și faptul că s-au administrat numeroase probatorii, dosarul de urmărire penală având nu mai puțin de 68 de volume.

Așadar cele două persoane nu îndeplinesc condițiile pentru liberarea provizorie sub control judiciar a acestora, motiv pentru care circumstanțele lor personale nu pot avea relevanță asupra soluției, asupra prezentei cereri.

Nu este reală susținerea inculpaților recurenți în sensul că prima instanță nu a motivat corespunzător respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar din lecturarea considerentelor hotărârii atacate reieșind contrariul, Tribunalul Prahova după cum s-a arătat, exprimat pe larg și în mod concret argumentele pentru care această cerere nu poate fi primită, chiar dacă în mod nefericit a făcut vorbire despre ideea de "oportunitate" în menținerea măsurii de arest preventiv a inculpaților, idee care introduce un caracter aleatoriu și discreționar în aprecierea instanței de judecată.

În altă ordine de idei se mai constată și o anume inadvertență în susținerile recurenților inculpați în condițiile în care deși au formulat cereri de liberare provizorie, totuși acestea se referă la faptul că nu mai subzistă temeiurile inițiale de arest preventiv, ori instituția liberării provizorii se aplică tocmai în situația în care temeiurile de arest preventiv subzistă dar, denotă garanțiilor procesuale oferite de lege, la un moment dat se apreciază că inculpatul poate fi cercetat chiar și în stare de libertate.

Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 385¹⁵al.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile ca nefondate.

Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 28 decembrie 1971 și, fiul lui și, 4 februarie 1954, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.

Obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2010.

Președinte, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red. /DC

6ex./ 20.01.2010

Dosar fond nr- Trib.

Judec. fond

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Florentin Teișanu
Judecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frațilescu, Mihai

#Judecator Florentin Teisanu

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Ploiesti