Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 459/2008
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
T - Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 10 sept. 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpata, în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Inculpata depune la dosar note scrise.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de respingere a cererii de liberare condiționată sub supraveghere și admiterea recursului și în ce privește prelungirea mandatului de arestare preventivă a inculpatei.
Cu privire la cererea de liberare condiționată sub supraveghere arată că toate condițiile cerute de lege sunt îndeplinite, până în prezent inculpata aflându-se în stare de arest pe o perioadă lungă de timp, perioadă în care s-au audiat martori a căror depoziții sunt în favoarea inculpatei. Arată că la ultimul termen de judecată s-a dispus amânarea cauzei pentru a se reveni cu citarea martorilor lipsă.
Mai arată că inculpata prezintă toate garanțiile cerute de lege pentru punerea sa în libertate.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului. Arată că menținerea măsurii arestării este temeinică în raport de pericolul social concret al faptei și persoana inculpatei, care a mai fost condamnată anterior, precum și în raport de fapta săvârșită, care prezintă pericol mare pentru ordinea publică.
Cu privire la cererea de liberare condiționată sub supraveghere arată că aceasta nu este fondată și solicită respingerea ei.
Inculpata, având ultimul cuvânt, referitor la antecedentele sale penale, susține că are cazierul curat, nu are antecedente penale.
Arată că la dosar există probe privind nevinovăția sa, astfel că nu înțelege de ce este reținută în continuare, că este foarte bolnavă și nu mai poate suporta condițiile din Penitenciar.
Mai arată că la termenul din 10 la Tribunalul Sibiu nu s-au prezentat un număr de 6 martori care sunt plecați în Germania și Italia, martori care nu se vor prezenta în fața instanței și care au dat declarații in cursul urmăririi penale, declarații ce îi sunt favorabile.
În concluzie, arată că este nevinovată și solicită punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, actualmente deținută în Penitenciarul Aiud.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Sibiua reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
După luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, nu au mai fost administrate probe care să răstoarne cele reținute de instanță ca reprezentând indicii temeinice, în sensul art. 143 și 681Cod procedură penală.
Instanța a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și dispozițiile art. 148 lit. e Cod procedură penală.
Astfel, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de numărul victimelor infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, de modalitatea și gravitatea acestora, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate.
unei suspiciuni rezonabile că inculpata a comis o infracțiune este o condițiesine qua nonpentru legalitatea menținerii stării de detenție, ori din probele de la dosar, inclusiv declarația martorului, audiat la termenul de judecată din 10.09.2008, subzistă motive verosimile de a bănui că inculpata a comis infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, iar în cazul de față detenția preventivă nu a depășit o perioadă rezonabilă.
Față de cele de mai sus și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, s-a impus în continuare privarea de libertate a inculpatei, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile cuprinse în art. 160 lit. b alin. 3 coroborate cu art. 148 și 3002Cod procedură penală.
Față de motivele invocate în susținerea cererii formulate de inculpată cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive îl constituie dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, privind existența unor date că inculpata încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, precum și date că inculpata va încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească și de la executarea eventualei pedepse, astfel că inculpata se găsește în cazurile prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, când libertatea provizorie nu se acordă.
Tribunalul a constatat că, dat fiind timpul rezonabil de la data luării măsurii preventive, temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpată și obligațiile prevăzute în art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatei nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
De asemenea, raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, gradul de pericol social, modalitatea săvârșirii, urmările produse prin faptele inculpatei, s-a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatei.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 141 Cod procedură penală, inculpata, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, și care reiterând aceleași aspecte ca și la tribunal, solicită punerea sa în libertate pe considerentul că bolile de care suferă o pun în imposibilitate de a suporta regimul de detenție, regim care nu-i oferă posibilități reale de tratament.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport de aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor urma:
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive în considerarea dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar administrate până în această fază a procedurii, că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive față de inculpată subzistă în continuare.
2. Menținerea măsurii arestării preventive este justificată, în cauză, de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura gravă a acuzațiilor aduse (trafic de persoane), cât și modalitatea concretă de săvârșire, urmările produse și continuitatea activității infracționale a inculpatei.
3. Existența datelor suficiente, desprinse din actele dosarului, că inculpata s-ar sustrage de la judecată și executarea pedepsei, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și să influențeze părțile vătămate, în sensul realizării unor înțelegeri frauduloase cu acestea, justifică pe deplin menținerea măsurii preventive a arestării, precum și soluția instanței de a nu da curs cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 1602(2) Cod procedură penală.
4. Curtea constată că apărările inculpatei, în sensul imposibilității suportării regimului de detenție, sunt infirmate de actele depuse la dosar (f 457) reprezentând opinia medicilor specialiști ai penitenciarului și care comunică instanței situația medicală a inculpatei.
5. Curtea arată că, în raport cu dispozițiile procedurale, starea precară a sănătății inculpatei nu reprezintă un temei suficient de puternic care să justifice lăsarea în libertate.
6. În acest sens, inculpata poate uza de dispozițiile art. 1391Cod procedură penală.
7. Curtea apreciază, față de ansamblul actelor și probelor din dosar și de stadiul actual al procedurilor, că menținerea măsurii este impusă și de considerente de utilitate procedurală, fiind în deplină concordanță cu exigențele prevăzute de art. 136 al. 1 Cod procedură penală.
8. Apreciind că o măsură preventivă mai puțin severă, deși analizată în cauză, este considerată insuficientă pentru asigurarea protejării unui interes public, precumpănitor, că necesitatea apărării unui asemenea interes, de ordin general, primează ocrotirii celui privat, personal al inculpatei, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatei, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale din 10 sept. 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 18 sept. 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./22.09.2008
Jud. fond -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu
