Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 501/
Ședința publică din 30 iulie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
Judecător dr. - -
Judecător dr. -
Grefier - -
Direcția de Învestigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin G - procuror -
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București, recurenții - inculpați, în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 161/2009, emisă de Baroul Argeș, cabinet individual și recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 161/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu o altă măsură și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului, arată că instanța de fond s- rezumat strict la infracțiunea de înșelăciune și nu a reușit să discearnă activitatea infracțională aflată la marginea grupului infracțional.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta este tânăr, are doi copii, din care unul de un an, soția sa nu lucrează. De asemenea, arată că de multe ori, cumpăra o acțiune cu 700, o vindea tot cu 700, de multe ori pierdea sau nu realiza ce se întâmplă.
Pe de altă parte, apreciază că perioada petrecută în detenție este suficientă pentru ca recurentul inculpat să realizeze că a încălcat legea.
Avocat, pentru recurenții inculpați, și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpaților în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură, respectiv cea de a nu părăsi localitatea.
În motivare, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte, nu au existat acte false și nu a existat un grup infracțional organizat.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită îănlocuiorea măsurii arestării cu o altă măsură. Arată că în cauză nu mai trebuie administrate alte probe, inculpații se cunosc între ei, o parte dintre aceștia se află în stare de libertate și pentru egalitate de tratament apreciază că și inculpatul trebuie judecat tot în stare de libertate. Trebuie, de asemenea, avută în vedere și situația sa familială, cât și faptul că este căsătorit de puțin timp.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpații au săvârșit infracțiuni grave, au înșelat circa 300 de cetățeni cu peste suma de 18 miliarde de lei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că regretă fapta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate,are o de 3 luni.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr.37/D/P/2007 din 18 iunie 2009 al - Serviciul Teritorial Pitești, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații mai sus arătați, susținându-se că s-au constituit într-un grup infracțional și și-au propus să procure fraudulos sume importante de bani, prin devalizarea posesorilor de acțiuni de la "Depozitarul Central", prin folosirea mijloacelor frauduloase.
In realizarea scopului propus a fost contactat inculpatul, care lucrase până în luna februarie 2006, la "Depozitarul Central" iar acesta i-a atras în grupul infracțional pe inculpații, și, care aveau calitatea de operator calculator la această unitate, în scopul de a procura pe calculator datele necesare și a constata persoanele din baza de date cu un număr mai mare de acțiuni și datele lor de stare civilă.
In altă ordine de idei se susține că inculpații au recurs și la o altă cale de a obține extrase de cont și liste cu coduri confidențiale, au întocmit acte de identitate falsă pentru acționari care erau apoi înșelați și pe care le anexa formulată în numele persoanei vizate, după care expediau aceste acte prin poștă la unitatea depozitară și solicitau să li se schimbe în baza de date domiciliul, pe adresa B,- ori 100, sector 6, cerând, totodată, să li se expedieze prin poștă actele de tranzacționare la noua adresă.
Tribunalul a reținut că grupul infracțional a înșelat în acest mod un număr de 303 persoane, cu o sumă totală de 1.878.841, 48 lei.
Faptele au fost comise în perioada 2006 - 1 august 2007.
In raport de această stare de fapt, tribunalul a apreciat că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, impunându-se menținerea stării de arest.
In privința pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, tribunalul a apreciat că faptele presupus săvârșite de aceștia au creat o temere și o tulburare a opiniei publice, justificată de insecuritatea operațiunilor comerciale indusă de comportamentul inculpaților cărora nu li s-ar da o ripostă cuvenită și pe măsură din partea organelor judiciare.
Impotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și, criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că nu se mai impune menținerea arestării preventive ci înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Totodată, inculpații au invocat situația familială grea, dar și faptul că o parte dintre coinculpați sunt în stare de libertate, ceea ce înseamnă un tratament de neegalitate.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv - într-un lot de 22 de inculpați - reținându-se că în perioada 2006-2007, prin diferite metode infracționale, au devalizat posesorii de acțiuni la "Depozitarul Central", mai precis înșelând un număr de 303 persoane, care locuiesc în diferite regiuni ale țării, cu suma totală de 1.878.841,48 lei.
La luarea măsurii arestării preventive s-au constatat întrunite condițiile prevăzute în art.143 și cazul prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că legea prevede pentru faptele de care sunt bănuiți inculpații pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Probele și indiciile temeinice în cauză sunt declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, ale părților vătămate coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
In ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f Cod pr.penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de la gravitatea faptei, Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunilor de săvârșirea cărora sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea acestor infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor judiciare față de cei bănuiși ca autori ai unor astfel de fapte.
Este adevărat că, o parte din coinculpații din cauză au fost trimiși în judecată în stare de libertate, însă, la stabilirea pericolului public concret s-a avut în vedere și datele legate de persoana inculpaților și date referitoare la fapte și gradul de participație, astfel încât sentimentul de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva celor care concură la sporirea infracționalității, să nu afecteze opinia publică.
De asemenea starea materială precară a familiei invocate de unii inculpați, nu are relevanță în cauză, câtă vreme procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
In raport de starea de fapt și de drept reținută în cauză, curtea apreciază că în cazul inculpaților, și, cel puțin în această fază a procesului penal, menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu este oportună înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai blândă.
De altfel, în conformitate cu art.5 din Convenția și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede in posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursurile ca nefondate și-i va obliga pe inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile, declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Dumitru
