Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 502/
Ședința publică din 23 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Dr. - - - Președintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 20.05.1981 în G, domiciliat în G,-, - 1,. 31, jud.G, CNP - -) și (fiul lui și, născut la data de 21.04.1986, domiciliat în G,-, - 9,. 35, jud.G, CNP - -), ambii deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 22 din 23.07.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei, după care:
Întreba i fiind și având pe rând cuvântul, inculpații și arată că i men țin recursurile declarate.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. - apărătorul inculpatului arată că Tribunalul Gala ți, prin încheierea din 15.07.2009 a dispus în baza art.3001pr.penală, după ce a conexat două cauze, având două obiecte diferite și constatând că este legală ș i temeinică măsura arestării preventive luată fa ț ă de inculpat, a men ț inut-o și a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de acela și inculpat.
În recursul pe care l-a declarat, socote ște în primul rând că încheierea este nelegală pentru că a dispus conexarea a două cauze cu obiecte total diferite i care nu puteau fi solu ionate de instan a care avea căderea potrivit art.3001Cod pr.penală să examineze din oficiu doar legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Arată că este nelegală conexarea celor două cauze ș i recunoa ș te că, luați prin surprindere la instan ț a de fond,când s-a pus în discu ție conexarea, fără să gândească prea mult a achiesat, dar după aceea a constatat că nu este corectă și nu este legală această conexare.
ța avea, pe de o parte, de soluționat cererea de liberare provizorie întemeiată pe art.160.2 și urm.pr.penală când, bine se tie, fără să se conteste legalitatea sau temeinicia măsurii arestării preventive, se cere liberarea provizorie a celui arestat sub control judiciar, cu impunerea unor obliga ii pe care legea le prevede, având în vedere chiar i faptul că liberarea provizorie este socotită chiar de lege de art.136 al.2 Cod pr.penală ca o modalitate de realizare a scopului a măsurilor preventive. Deci, acesta este obiectul cererii de liberare provizorie.
Pe de altă parte, temeiul celeilalte chestiuni pe care o avea de rezolvat instan ța era art.3001Cod pr.penală, respectiv ca din oficiu să examineze legalitatea i temeinicia măsurii arestării preventive.
Cele două cereri sau cele două cauze nu puteau fi conexate pentru că, pe de o parte, conexându-se, instan a nu a fost în măsură să respecte în ce prive te examinarea legalită ii i a temeiniciei măsurii preventive, dispozi ț ia de a judeca în camera de consiliu, iar pe de altă parte, solu ț ionând aceea ș i instan ță o cerere de liberare, nu era competentă să rezolve această cerere.Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dacă se va trece peste acest aspect,- se referă în primul rând la chestiunea men ț inerii măsurii arestării preventive- solicită a se observa, în primul rând că instan ț a nu a stabilit care este temeiul juridic al men ț inerii măsurii arestării preventive, ci a invocat doar art.3001Cod pr.penală care nu prevede decât obliga ț ia instan ței de a examina temeinicia ș i legalitatea, dar solu țiile pe care le-ar fi putut da se găsesc la alineatele 2 sau 3. ța, sub aspectul motivării în drept, nu a aplicat textul legal.
Pe de altă parte, se spune că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu numai atât, că ar fi existat ș i împrejurări noi care ar justifica men ț inerea în continuare a stării de arest. Este greșită această opinie a instan ței. A arătat și reiterează ș i acum că, de ș i există probe cu privire la anumite fapte săvâr șite de către inculpat, acestea se circumscriu într-o limită mult mai mică decât ceea ce se pretinde. Și a arătat în acest context că nu se justifica de la început luarea măsurii arestării preventive, nici prelungirea ș i apoi men ținerea ei.
Pe de altă parte, nu s-a demonstrat acum că dacă inculpatul va fi lăsat liber, el prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Este doar o frază, în sensul că dacă inculpatul ar fi lăsat liber, el ar prezenta pericol pentru ordinea publică ș i securitatea sanitară a popula ției, fără nici o altă motivare. Ori, legea spune că trebuie să se demonstreze că există un pericol concret, nu abstract ș i nu general pentru ordinea publică, dacă acum nu s-ar mai fi men ț inut măsura arestării preventive fa ță de inculpat.
Pe de altă parte, instan ț ele nu au sesizat că în art.1491alin.1 Cod pr.penală se prevede că atunci când se constată că sunt îndeplinite cerin țele din art.143 Cod pr.penală și că există vreunul dintre cazurile prevăzute în art.148.penală, dacă este în interesul urmăririi penale - șa spune textul, procurorul poate propune arestarea,prelungirea măsurii arestării preventive ș. Ori, acest interes pe care legea îl prevede ș i pe care instan țele nu îl au în vedere a fost epuizat, a fost realizat.Dacă arestarea inculpatului s-a făcut în interesul urmăririi penale, ș a cum spune textul invocat, atunci,în condi ț iile în care urmărirea penală s-a terminat și cauza a intrat pe rolul instan ței, înseamnă că nu mai există acest interes pentru urmărirea penală ș i este o condi ie pe care legea o prevede. Acest interes nu mai există, a fost epuizat, și nu se poate spune că nu s-a modificat ceva din momentul în care s-a luat fa ță de inculpat măsura arestării preventive.
Cât prive ș te împrejurările noi pe care instan ț a le are în vedere, arată că a rămas surprins pentru că instan ț a de fond a socotit că există temeiuri noi care ar justifica men inerea în continuare a măsurii arestării preventive faptul că nu s-a finalizat cercetarea judecătorească ș i că pe toată durata urmăririi penale, inculpa ț ii au dat dovadă de nesinceritate. Nici într-un caz nu se poate reține că, nefinalizându-se cercetarea judecătorească, care nici nu a început, acest lucru ar constitui un temei nou care să justifice men ținerea în continuare a măsurii arestării preventive.Pe de altă parte este inexactă ș i sus ț inerea că pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul ar fi dat dovadă de nesinceritate, lăsând la o parte faptul că nici acesta nu poate fi socotit un temei nou care să justifice în continuare men ținerea măsurii arestării preventive.
Solicită a se observa că în faza de urmărire penală inculpatul nu a fost în măsură să dea declara ț ii, deci s-a prevalat de art.70 al.2 Cod pr.penală, deci nu se poate spune că a negat, dacă nu a declarat, iar în fa ț a instan ț ei, cu prilejul arestării, a dat declara ț ie prin care în principal a recunoscut faptele, deci nici ca temei nou nu se poate socoti o poziție eventual nesinceră a inculpatului care să justifice men ținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Prin urmare, socote ș te că men ț inerea măsurii arestării preventive nu este justificată, pentru că nu există nici temeiuri noi care să impună men ținerea ei, iar pe de altă parte, temeiurile care au fost avute în vedere s-au modificat.
În ce prive ș te cererea de liberare provizorie, instan ț a omite să invoce textul în baza căruia respinge cererea de liberare provizorie. În motivarea în fapt se spune însă că cererea nu poate fi admisă, de și în principiu este admisibilă, dar pe fond - nu, pentru că inculpatul este recidivist, este acuzat de două fapte grave, că lăsarea în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, că ar putea să comită alte fapte penale grave i mai discută despre rezonabilitatea acestei măsuri.
Socotește că cele invocate de instan ț ă în sprijinul respingerii cererii nu pot fi acceptate. Împrejurarea că inculpatul este recidivist este reală, dar pentru alte fapte de altă natură,dar nu este în textul prevăzut în Codul d e procedură penală ca o interdic ț ie pentru inculpat de a beneficia de această modalitate de executare prin liberare provizorie. Se spune că este acuzat de două fapte grave, ori, din moment ce însă ș i legea prevede că se poate face cerere de liberare provizorie atunci când este vorba de infrac ț iuni prevăzute de lege cu închisoare până la 18 ani, deci fapte foarte grave, pentru că legea nu pedepse ș te cu închisoare până la 18 ani fapte mai pu țin grave. Ori, câtă vreme legiuitorul a fixat această limită de 18 ani, înseamnă că a avut în vedere implicit ș i gravitatea unor infrac ț iuni, iar invocarea ca motiv de respingere a cererii de liberare a faptului că este vorba despre două infrac țiuni grave nu este corespunzătoare legii ș i textelor ce reglementează institu ția liberării provizorii.
Se spune că lăsarea în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, fără să se spună ș i cum s-ar putea realiza acest lucru. Pe de o parte, inculpatul nu are cum să influen țeze aflarea adevărului sau să zădărnicească, pentru că nu are cum, pentru că lui i se impută două fapte concrete, constatate prin acte, deci nu are cum să zădărnicească ceea ce au constatat organele de urmărire penală la 28 martie și respectiv la 18 mai 2009.
Prin urmare, este o simplă apreciere, nesprijinită de nimic, că lăsarea lui în libertate i-ar permite să zădărnicească aflarea adevărului ș i că ar putea comite alte fapte. Legea spune că acest lucru poate fi re ț inut numai dacă există date care să confirme posibilitatea ca inculpatul, lăsat liber, să săvâr ească alte fapte. Nu există astfel de date, iar simpla afirma ț ie a instan ței că ar putea să comită nu este suficientă pentru a justifica, alături de celelalte motive, respingerea cererii de liberare provizorie.
Cât prive ște rezonabilitatea, nu crede că există vreo legătură între o durată rezonabilă a arestării ș i posibilitatea de a introduce o cerere de liberare provizorie. Prin urmare, nu era de discutat chestiunea rezonabilită ț ii pentru că legea spune că oricând cel arestat poate cere liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cau țiune.
Prin urmare, nu ș tie de ce s-a invocat chestiunea că est arestat de două luni. Probabil că instan ța ar fi socotit că trebuie să durere mai mult arestarea ca să poată formula o cerere de liberare provizorie. Solicită ș i în ce prive ște respingerea cererii de liberare provizorie, casarea încheierii de ș edin ț ă pronun ț ată de instan ța de fond și admiterea cererii.
Av. - apărătorul inculpatului consideră încheierea de ș edin ț ă din data de 15.07.2009 a Tribunalului Gala ț i, nelegală. Arată că nu se impunea men ținerea stării de arest a recurentului inculpat în cauză, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Mai mult decât atât, temeiuri noi care să ducă la concluzia că se impune privarea de libertate a recurentului inculpat nu există. La acest moment procesual nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a recurentului inculpat ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pe care l-ar putea prezenta recurentul inculpat pentru societate nu se presupune generic, acesta trebuie nemijlocit dovedit, el neputând fi prezumat.
Consideră că nu mai subzistă scopul pentru care a fost luată această măsură pentru buna desfă ș urare a procesului penal, întrucât în cauză urmărirea penală a fost finalizată, iar instan ț a a fost sesizată cu rechizitoriu. O mare parte dintre inculpa ții din această cauză sunt liberi ș i nu au influen ț at în nici un mod negativ ancheta, iar probatoriile administrate până în prezent nu demonstrează că inculpatul ar fi traficat vreo cantitate de ha ș ș, întrucât asupra acestuia nu a fost găsită nici un fel de substan ță care să poată fi analizată și ulterior stabilită fi ca ș i drog. Mai mult, indiciile în sensul art.68 ind.1 din Codul d e procedură penală din care să rezulte că inculpatul a comis fapta ce se re ține în sarcina acestuia, nu sunt în cauză, pentru simplul fapt că nu există o probă ș tiin ț ifică ce să ateste că acea substan ță este drog.
În motivarea hotărârii judecătorul fondului a arătat că se impune men ținerea stării de arest întrucât, printre altele, există împrejurări noi care să justifice această privare de libertate, considerând ca o împrejurare nouă că urmărirea penală s-a finalizat, cercetarea judecătorească, pe de altă parte de abia începe și faptul că inculpatul a fost nesincer.
Din punctul său de vedere, acestea nu sunt temeiuri noi care să ducă la concluzia că se impune privarea de libertate a recurentului inculpat. Mai mult, faptul că urmărirea penală s-a finalizat, ar putea constitui o modificare a temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă de obicei din existen ț a antecedentelor penale, din perseveren ț a inculpatului prin comiterea aceluia și gen de faptă. Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ș edin ță din data de 15.07.2009 și în rejudecare, să se dispună ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate,
În subsidiar, solicită în baza art.139 al.2 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, lăsarea inculpatului în libertate contribuind la finalizarea pregătirii sale școlare. Durata de arest preventiv consideră că a fost de ajuns pentru ca inculpatul să ș i formeze o atitudine corectă fa ță de legea penală.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ș edin ț ă recurată de către inculpa ți este legală și temeincă. În cauză continuă să subziste temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun ș i în prezent men ț inerea stării de arest a inculpa ților, fiind întrunite în continuare disp.art.143 Cod pr.penală, respectiv art.148 lit.f Cod pr.penală.
În ceea ce prive ște pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că acesta este relevat de natura ș i gravitatea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpa ților, respectiv trafic de droguri de risc ș i consum, în ceea ce-l prive ș te pe inculpatul - în stare de recidivă postcondamnatorie -, importan ța valorilor sociale lezate ș i nu în ultimul rând, amploarea deosebită pe care a luat-o în ultima perioadă de timp acest gen de infrac ț iuni în rândul categoriei de vârstă din care fac parte recuren ț ii inculpa ț
Pe de altă parte, apreciază că men ținerea măsurii arestării preventive este necesară ș i pentru buna desfă șurare a procesului penal, având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească nu a început încă.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar,apreciază că în mod corect, pentru acelea ș i considerente arătate anterior s-a dispus respingerea acesteia. Simpla îndeplinire formală a condi ț iilor prevăzute de art.1602Cod pr.penală nu duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cât timp în cauză continuă să subziste temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În acela ș i sens s-a pronun țat ș i Înalta Curte de Casa ție ș i Justi ție prin decizia nr.5822/2005.
Pe de altă parte apreciază că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate s-ar putea justifica în cazul unor infrac ț iuni mai pu ț in grave. Ori, inculpa ț ii sunt cerceta ț i pentru infrac țiuni deosebit de grave.
În ceea ce prive ște conexarea cauzelor, apreciază că în mod corect s-a dispus conexarea întrucât între ele există legătură ș i conexarea este necesară pentru buna înfăptuire a justi ției.
Pentru aceste considerente solicită respingeera recursurilor inculpa ților ca nefondate și să se constate că încheierea de ș edin ță este legală și temeinică, în conformitate cu art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Inculpatul recurent arată că vrea să fie judecat în stare de libertate pentru a- și continua studiile și serviciul.
Inculpatul recurent arată că nu a avut probleme în via ț a lui cu legea, nu a fost cercetat, nu a făcut nimic rău, a făcut parte doar dintr-un grup, pentru care nu vrea să fie tras la răspundere. Este student la două facultă ț i, dore ș te să- și continue studiile ș i să- ș i reia via ța normală, fără a împiedica desfă ș urarea anchetei, iar dacă va fi găsit vinovat, să fie condamnat. Dore ște să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.07.2009, Tribunalul Galați, în baza disp.art.3001Cod pr.penală a constatat ca fiind legală și temeinică starea de arest a inculpaților și, pe care a menținut-
A respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A respins ca nefondată cererea inculpatului,de revocare a stării de arest și înlocuirea acesteia.
Au fost obligați inculpații recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin probele existente la dosar rezultă că la data de 9.07.2009, a fost finalizată urmărirea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul cu nr 70/D/P/2009 a inculpaților și ca de altfel și a altor inculpați acuzați de comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri prev. de Legea 143/2000.
În fapt pentru inculpatul se reține că în primăvara anului 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a procurat,deținut și comercializat droguri de risc ( hașiș și marijuana ) iar la data de 18.05.2009, fost depistat ca având asupra sa pentru consum propriu cocaină, considerată ca fiind un drog de mare risc.
În ceea ce privește pe inculpatul se reține că în mod repetat în perioada ianuarie-mai 2009, a procurat,deținut și comercializat diferite cantități de hașiș, considerat drog de risc, iar fapta astfel omisă fiind încadrată la disp. art. 2 al. 1 din Legea 143/2000.
Din perspectiva art. 3001din pr.pen. apreciem că starea de arest a celor doi inculpați este legală, temeinică și trebuie menținută, deoarece nu s-au modificat temeiurile și condițiile care au stat la baza arestării preventive a acestora iar pe de altă parte există împrejurări noi care justifică menținerea stării de arest a acestora.
S-a reținut că există indicii clare de vinovăție și că pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, în contextul în carte ambii inculpați nu au dat dovadă de sinceritate.
Referitor la inculpatul, se precizează că acesta se află și în stare de recidivă, iar lăsarea în libertate sub control judiciar este inoportună. Totodată, s-ar putea zădărnici aflarea adevărului și este posibil să săvârșească și alte fapte prevăzute de legea penală.
În ce -l privește pe inculpatul, înlocuirea stării de arest nu poate fi pusă în discuție, întrucât nu sunt îndeplinite disp.art.139 Cod pr.penală și temeiurile care au stat la baza arestării preventive pentru ambii inculpați nu au încetat și mai subzistă.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, cei doi inculpați au declarat recurs, prin intermediul avocaților aleși.
Prin motivele de recurs susținute oral de inculpatul prin apărător, se consideră că soluția dată este nelegală sub aspectul că nu se impunea conexarea cauzelor ( la care a achiesat), întrucât temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive se putea analiza în alte condiții, iar cererea de liberare provizorie ( art.1602Cod pr.penală și următoarele ) este reținută de lege ca modalitate de realizare a scopului măsurilor preventive.
De asemenea se susține că prin lăsarea în libertate a inculpatului recurent, acesta nu poate constitui un pericol concret pentru ordinea publică, dar și faptul că nu sunt elemente noi care să justifice menținerea stării de arest.
S-a invocat chestiunea rezonabilității și că sub acest aspect se impune schimbarea stării în care se află inculpatul.
Se solicită, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare sau,în rejudecare, a se dispune liberarea provizorie a inculpatului.
Inculpatul, prin motivele de recurs susține că la data prezentei nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind deja sesizată cu rechizitoriu și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Se solicită casarea încheierii și continuarea judecării cu inculpatul în stare de libertate.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din verificarea încheierii dată de instanța de fond și analiza ansamblului probator, Curtea constată că în judecarea stării de temeinicie și legalitate, instanța a pronunțat o soluție temeinică și legală.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru fapte cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, stare de fapt care se acutizează în condițiile în care frecvența infracțiunilor de genul celor săvârșite de inculpați a luat o amploare ce se propagă în progresie geometrică, cu efecte extrem de negative, mai ales în rândul tinerilor.
Se constată că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților nu au încetat să mai subziste, dar și faptul că până la data prezentei nu au intervenit elemente noi, esențiale sau de substanță care să justifice o modificare în ce privește statutul stării de libertate a celor doi inculpați.
Pe de altă parte, din aceleași probe administrate până la sesizarea instanței, rezultă că sunt indicii temeinice că inculpații au comis fapte penale grave care sunt sancționate de legea penală.
În ce-l privește pe inculpatul, este adevărat și faptul că acesta a mai avut impact cu legea penală, ceea ce într-o oarecare măsură îi agravează situația privind condițiile în care se poate acorda liberarea provizorie, față de pericolul pe care l-ar prezenta dacă acesta se află în stare de libertate.
Faptul că s-a dispus conexarea a două cauze cu identitate de obiect nu s-a produs o ilegalitate că s-a luat o măsură care să aibă ca drept scop o mai bună administrare a justiției, atât în ce privește actul de justiție în sine, sub aspectul cheltuielilor efectuate.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară este un drept pe care legea îl conferă inculpaților în exercițiul dreptului la apărare. Dar acesta,deși este un drept, nu poate fi o obligație pentru instanță, care trebuie să analizeze acea cerere în contextul probator general și având în vedere în primul rând, gravitatea faptelor, dar și a pericolului social, ca și cel public.
Din probe, cât și din comportamentul inculpaților se constată că faptele comise sunt extrem de grave și punerea lor în libertate nu este oportună, chiar și sub aspectul unei rezonabilități judiciare de realizat sau a unei celerități pe care procesul penal o cere.
În drept, sunt întrunite disp.art.143 și art.148 lit.f Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, și având în vedere disp.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală,urmează să se respingă ca nefondate recursurile formulate de inculpați.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, urmează ca inculpații să fie obligați, fiecare, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 20.05.1981 în G, domiciliat în G,-, - 1,. 31, jud.G, CNP - -) și (fiul lui și, născut la data de 21.04.1986, domiciliat în G,-, - 9,. 35, jud.G, CNP - -), ambii deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul penal nr-.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud./27.07.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./28.07.2009
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Mița Mârza, Ion Avram
