Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 469/
Ședința publică din 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva încheierii de ședință din 26.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, privind pe inculpatul (fiul lui și născut la data de 01.10.1969 în com. județul B cu același domiciliu stabil, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ).
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de av., în baza delegației nr. 3078 din 1.07.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, aduce la cunoștința inculpatului că Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILAa formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 26.06.2009.Nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea instanței Tribunalului Brăila este nelegală, în sensul că, lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care în primul rând se deduce din gravitatea faptei comise și împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită.
Solicită a se constata că susținerile inculpatului au fost avute în vedere de instanța de fond în exclusivitate, fără a lua în considerare primele declarații olografe date în fața organelor de urmărire penală de către inculpat, din care rezultă că inculpatul i-a cerut victimei să rămână pe loc. Este adevărat că și victima are partea sa de vină în declanșarea acestui conflict, pentru că i-a spart geamurile inculpatului, dar inculpatul i-a cerut acesteia să rămână pe loc pentru a întreba de ce i-a spart geamurile și în acest context a avut loc un schimb violent de înjurături, împrejurări în care victima s-a întors cu bicicleta, nu faptul că inculpatul ar fi ieșit și i-ar fi adus la cunoștință, așa cum susține în fața instanței, de câte ori i-a spart geamurile, ca și cum victima nu știa de câte ori i-a spart geamurile, spunându-i acesteia că i-a spart doua oară geamurile.
Oricum, este un aspect mai puțin important, importantă este activitatea infracțională desfășurată de inculpat anterior, în sensul că la momentul apropierii victimei de el, acesta l-a lovit cu pumnul în partea dreaptă în zona ochiului drept, în tâmpla dreaptă, iar victima s-a dezechilibrat și a căzut cu capul pe asfalt, leziunile fiind deosebit de grave, conducând în cele din urmă la decesul său,cu toate eforturile personalului medical.
În raportul de constatare medico-legală apare un hematom epicranian frontal stâng supraorbital cauzat prin lovire cu corp dur, așa cum arată medicul legist, în timp ce victima era căzută, sau prin lovire de corp contondent, posibil bicicleta căzută odată cu victima, peste aceasta.Ori, cea de a doua variantă este exclusă în opinia sa. Atâta vreme cât, fiind lovită din partea spre dreapta sau din partea dreaptă spre stânga în direcția de deplasare a victimei - bicicleta nu avea cum să cadă peste victimă, știind foarte bine că victima nu avea piciorul stâng și în aceste împrejurări, în mod evident corpul victimei se îndepărta de bicicletă și nu putea să se apropie, astfel încât să-i cauzeze acestuia un hematom.
În opinia sa, urmează ca pe calea cercetării judecătorești să se lămurească în mod expres,eventual și prin efectuarea unei raport de expertiză. Precizează că va înainta o adresă către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, pentru a face demersuri și a aprofunda această problemă, în vederea lămurii împrejurărilor în care victima a suferit această leziune. Cert este că activitatea infracțională a inculpatului este deosebit de periculoasă.
Fără îndoială că a avut o contribuție și victima, însă reacția inculpatului este peste măsură și peste gravitatea faptelor comise de către aceasta, motiv pentru care consideră că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Nu ascunde împrejurarea că în opinia parchetului, fapta, sub aspect subiectiv se află la limită între lovitură cauzatoare de moarte și săvârșirea infracțiunii de omor cu intenție indirectă, pentru că inculpatul știa foarte bine că victima nu are piciorul stâng, i-a aplicat o lovitură din partea dreaptă spre partea, astfel încât era evident că victima nu se putea sprijini pe piciorul stâng,pentru că îi lipsea, astfel încât căderea de pe bicicletă, în timp ce bicicleta se afla în mișcare, putea fi prevăzută urmarea lesne de altfel, ceea ce s-a și întâmplat, și anume, de aop ropaga cu capul de suprafața denivelată care prezenta multe pietre. La lumina zilei s-au văzut evident împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv că drumul era deformat și cu multe pietre în relief, astfel încât gravitatea faptei comise se răsfrânge și asupra gravității pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 26.06.2009 și să se dispună menținerea măsurii arestării preventive, cercetarea judecătorească urmând a continua cu inculpatul în stare de arest.
Apărătorul inculpatului intimat arată că mai rar i-a fost dat să vadă o încheiere prin care pentru o infracțiune ce-i drept, gravă, s-a pus învinuitul în libertate, s-a dispus revocarea măsurii arestării și punerea de îndată în libertate, dacă nu se află sub incidența unui alt mandat.
Ce s-a întâmplat: în 8 martie 2009, inculpatul aude zgomot în curte și iese, îl vede pe partea vătămată îndepărtându-se de casă, în condițiile în care îi spărsese din nou toate geamurile de la casă. Partea vătămată mergea, deși nu avea un picior, pe bicicletă, în buzunar avea o praștie cu care spărgea nu numai geamurile inculpatului,ci și a altor vecini și nu era prima oară când inculpatul și familia sa avea necazuri cu această persoană mai în vârstă, care, și în iarna lui 2008, deci înainte cu câteva luni i-a mai spart o dată geamurile, când inculpatul i-a cerut să se liniștească pentru că nu este așa ușor să își pună geamuri la toată casa, dar partea vătămată nu s-a conformat.Este clar că a fost între inculpat și partea vătămată un conflict spontan provocat de victimă.
I s-a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul, ce-i drept, în zona occipitală. Nu se afla în relații de dușmănie, pentru că după primul incident când partea vătămată i-a spart geamurile, inculpatul a făcut plângere la poliție,dar și-a retras-o, tocmai pentru a aplana conflictul.
Inculpatul nu este predispus la săvârșirea de fapte penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, a fost cel care a anunțat salvarea, văzând situația părții vătămate, iar de prima dată când a fost audiat a fost dispus să acopere pretențiile civile ale rudelor părții vătămate în sumă foarte mare, de 1 miliard de lei. Toate acesta au determinat instanța de judecată să pronunțe prin încheierea din 26 iunie 2009 punerea inculpatului de îndată în libertate, considerând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu se justifică și că urmărirea penală și apoi cercetarea judecătorească se poate face foarte bine cu inculpatul în stare de libertate. Solicită onorariu din fondurile
Inculpatul intimat arată că este de acord cu concluziile avocatului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.06.2009 dată de TRIBUNALUL BRĂILA în dosarul nr- s-a dispus în baza art.3002cpp în referire la art.160 alin.2 cpp revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.2/10.03.2009 emis de Judecătoria Făurei.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că față de modul în care a fost comisă infracțiunea în cadrul unui conflict spontan, nepremeditat de inculpat dar provocat de victimă; aplicarea unei singure lovituri victimei și aceasta cu pumnul; atitudinea inculpatului după comiterea faptei în sensul anunțării organului de poliție și; recunoașterea faptei de către inculpat cu ocazia ascultării acestuia potrivit art. 323 Cod procedură penală; achiesarea inculpatului la pretențiile părților civile fără să solicite dovedirea acestora sunt date din care rezultă că inculpatul nu prezintă un pericol concret la acest moment pentru ordinea publică, prin întreaga sa atitudine după comiterea faptei dovedind că își asumă fapta și consecințele penale și civile ale acesteia, că nu se află într-o relație de dușmănie ori conflict cu aparținătorii (rudele) victimei și că nu este predispus la comiterea altor fapte penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856cpp raportat la art.141cpp, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 cpp, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Potrivit art.139 alin.2 teza a II a cpp, atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii sau arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
În fine, potrivit art.160 alin.2 teza a II a cpp, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că măsura arestării preventive, ca de altfel și celelalte măsuri preventive sunt subordonate unui scop bine definit și anume pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, măsuri care pot fi revocate dacă temeiurile pentru care au fost luate nu mai subzistă.
În cazul măsurii arestării preventive, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care prevede că orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, termenul rezonabil fiind apreciat în funcție de circumstanțele cauzei avându-se în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii (cauza Allenet de Ribemont Franței - hotărârea din 10 02.1995).
În contextul concret al prezentei cauze, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a dispus revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul întrucât scopul măsurii preventive s-a epuizat, avându-se în vedere că atât în fapt cât și în drept cauza nu este complexă, că atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată au manifestat celeritate în desfășurarea procedurilor și că inculpatul a dovedit o conduită procesuală corectă.
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv reținându-se ca fiind incident cazul prevăzut de art.148 lit f cpp, la data de 10.03 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.182 alin.2 cp, reținându-se în esență că la data de 8.03.2009 în jurul orelor 2130- 22oodupă ce victima i-a spart cu o praștie geamurile casei, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feții proiectând-o pe un plan dur - ulița pietruită, victima suferind leziuni care ar fi necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale (dacă nu ar fi survenit complicații), leziuni care i-au pus viața în pericol cu consecința unei infirmități fizice permanente.
Victima a decedat la data de 18.03.2009 astfel că procurorul prin rezoluția din 25.03.2009 a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 cp, infracțiune pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, măsura arestării preventive prelungindu-se, respectiv menținându-se succesiv până la data de 26.06 2009.
Este neîndoielnic, în raport de cele mai sus arătate, că temeiul obiectiv prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta este mai mare de 4 ani) subzistă atât în abstract cât și în concret, sancțiunea aspră prevăzută de legiuitor (închisoare de la 5 la 15 ani) reliefând gravitatea faptei, justificându-se deci măsura arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.
Dar, persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni după trecerea unei anumite perioade de timp nu mai este suficientă atunci când nu este îndeplinită și cealaltă condiție prevăzută de lege și anume cea subiectivă (există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Prin definiție pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Cum acuzarea nu a demonstrat convingător existența unor factori concreți privind justificarea menținerii arestării (afectarea în vreun mod a echilibrului social, pericolul de fugă sau riscul săvârșirii unor noi infracțiuni) și astfel să fi condus la concluzia că interesul public cântărește mai greu decât dreptul la libertate, se constată că în mod corect prima instanță apreciind că nu poate reține în continuare, ca temei al arestării preventive, cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, a dispus revocarea măsurii, constatând că inculpatul nu este predispus la comiterea altor fapte penale, că prin atitudinea manifestată pe tot cursul procesului penal a dovedit că își asumă fapta și consecințele penale și civile ale acesteia și că deci lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste motive recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva încheierii de ședință din 26.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, privind pe inculpatul (fiul lui și născut la data de 01.10.1969 în com. județul B cu același domiciliu stabil, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ).
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, va fi avansată din fondurile către Baroul Galați.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 02.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.dec.jud./22.07.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./28.07.2009
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Constantin Cârcotă, Mița Mârza
