Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 547
Ședința publică din data de 3.08.2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Florentin Teișanu
- - -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 28 august 1970, fiul lui si, născut la data de 11 ianuarie 1977 și, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1980, toți aflați în Arestul Central al B, împotriva încheierii de ședință din data de 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300/2 al.1 rap C.P.P. la art. 160/b al.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, G, și, menținându-se starea de arest preventiv față de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu -, din cadrul Baroului P, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales și, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorii recurenților au luat legătura cu inculpații aflați în stare de arest preventiv.
Avocații -, și, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea, luând act că apărătorii inculpaților nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de inculpați.
Avocat -, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, întrucât acesta nu are antecedente penale, iar prin lăsarea lui în libertate există posibilitatea recuperării prejudiciului.
Solicită a se avea totodată în vedere și perioada mare de timp scursă de la momentul arestării inculpatului și până în prezent, precum și faptul că fabrica de țigări fost desființată, astfel încât la acest moment nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat măsura preventivă a arestării inculpatului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, susține că măsura arestării preventive inculpatului a încetat de drept, întrucât încheierea din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București nu a rămas definitivă, ea fiind atacată cu recurs la Curtea de Apel București, însă datorită admiterii cererii de strămutare această instanță nu mai avea competența să soluționeze cererea de recurs. De asemenea, susține că nici termenul de soluționare a recursului nu a fost respectat.
O altă critică adusă încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova este aceea că, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a verifica dacă mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva acestuia măsura arestării preventive sau au intervenit altele noi.
În opinia sa, temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat față de poziția procesual sinceră a acestuia.
A fost invocată această situație și în fața instanței de fond, însă tribunalul a ignorat-o, motivând că aceasta urmează să fie avută în vedere la individualizarea pedepsei.
În legătură cu prejudiciul reținut, susține că din punctul său de vedere, a fost stabilit matematic de procurorul anchetator, fără a se dispune efectuarea unei expertize în acest sens. În opinia sa, acest prejudiciu trebuia stabilit cu exactitate, întrucât și în raport de acest prejudiciu se poate stabili competența unei instanțe.
Solicită a se avea în vedere totodată și faptul că termenul rezonabil în care o persoană trebuie să fie cercetat a fost depășit cu mult în cauza de față.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond, în temeiul art. 139 rap la art. 145/1 C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică la rândul său încheierea dată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând, sub un prim aspect, că încheierea atacată este una stereotipă, unele paragrafe din această încheiere regăsindu-se și în încheierea din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București.
O altă critică adusă încheierii dată de Tribunalul Prahova este aceea că, temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat.
Susține astfel, întrucât până la acest moment nu au fost audiați decât trei inculpați, rechizitoriul conține 800 file, dosarul de urmărire penală conține 76 de volume, fiind
astfel o cauză mult prea complexă, iar instanța de fond trebuia să analizeze în mod clar această împrejurare raportat la situația actuală.
Precizează de asemenea că, așa cum a mai arătat temeiurile inițiale s-au schimbat și nici nu există altele noi pentru care să se dispună împotriva clientului său menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere de instanța de recurs faptul că, parchetul, în rechizitoriu, la fila 797, reține în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 și 76, precum și art. 13, probabil datorită faptului că tot dosarul se sprijină pe declarația acestui inculpat.
Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului menționează că numai una este de pericol, respectiv aceea de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003, iar toate celelalte infracțiuni sunt de natură economică. Cu privire la prima infracțiune, solicită a se observa că potrivit art. 7 alin.2 niciodată pedeapsa prevăzută de această infracțiune nu poate depăși pedeapsa ce s-ar aplica pentru infracțiunea pentru care s-a săvârșit infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003.
Se reține de procurorul anchetator faptul că prejudiciul ar fi unul de 2 miliarde lei, situație atâta timp cât acest prejudiciu este unul prezumat.
In ceea ce privește participația inculpatului la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lui, dorește să se aibă în vedere faptul că acesta a achiziționat linia de țigări din localitățile și Jilava și ulterior a vându-o inculpatului.
Cu privire la persoana recurentului solicită a se observa că acesta nu a mai avut de a face cu legea penală, fiind un bun creștin, așa cum rezultă din actele dosarului ce se regăsesc la filele 273-294, avut un comportament sincer pe parcursul urmăririi penale, ceea ce, din punctul său de vedere, nu mai justifică menținerea acestuia în stare de arest.
In plus, acesta ar trebui să fie cercetat în stare de libertate și pentru egalitate de tratament, dat fiind faptul că nu toți inculpații din prezenta cauză sunt cercetați în stare de arest preventiv.
Invocă dispozițiile art. 23 din Constituția României, precum și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO, precum și decizia nr.543/2003 în cauza Mc / Regatului Unit.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond, în temeiul art. 139 al.l si 3/5 raportat la art. 145 si 136 lit. C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Apreciază că inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică față de gravitatea faptelor, de împrejurările comiterii acestora, de modalitatea săvârșirii faptelor, precum și de prejudiciul mare cauzat de inculpați atât statului cât și părților vătămate.
Mai mult, la acest moment nu au fost administrate suficiente probe, astfel încât nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților, avându-se în vedere totodată și impactul social pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților.
In ceea ce privește apărarea inculpaților în sensul că, în prezenta cauză nu s-a avut în vedere egalitatea de tratament, se susține de către reprezentantul parchetului, că la luarea măsurii s-a avut în vedere contribuția și participația fiecărui inculpat la săvârșirea faptei.
Cu privire la apărarea inculpaților prin apărători, în sensul că au avut o poziție sinceră pe parcursul urmăririi penale, susține de asemenea că, această împrejurare urmează să fie avută în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, cu menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Avocat având cuvântul în replică pentru recurentul inculpat, susține că detenția unei persoane este legitimă atunci când aceasta prezintă pericol public, iar impactul pentru ordinea publică invocat de reprezentantul parchetului este diminuat, în cauza de față, prin trecerea timpului.
Avocat, având la rândul său cuvântul în replică, susține că faptele clientului său sunt unele de prejudiciu și nu de pericol, iar prejudiciul este acoperit prin instituirea sechestrelor asiguratorii pe bunurile acestuia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a înțeles că a greșit, regretă faptele comise, însă nu a dorit să săvârșească aceste fapte, ci a dorit să-și creeze o afacere. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă faptele comise, cu precizarea că el nu a făcut altceva decât să cumpere și ulterior să vândă țigări și nu cunoaște pe nici unul din cei 17 inculpați. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 23 iulie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp. art.3002alin.1 rap. la art.160balin.1 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, G, și iar conform disp. art.160balin.3 din același cod, s-a menținut starea de arest preventiv față de aceștia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din 9 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT- Structura Centrală s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată în stare de arest păreventiv a inculpaților, G, după cum urmează:
-, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; - instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cod penal rap la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; - marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961lit. h din Legea nr.571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal); - producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961alin. 1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal); - folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr.11/1991 modific. și republic.; - contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit.a și b din Legea nr. 84/1998 modific. și republicată, - înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal i spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr.656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal.;
- G pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cod penal (pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008); pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008 - punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lrgea nr. 241/2005; - complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 296/1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal); - punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modific. și republicată; - complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cod penal. rap. la art. 83 lit. a din Legea nr.84/1998 modific. și republicată; - punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din
Legea nr.84/1998 modific, și republicată; - înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal și infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal; iar pentru perioada martie - iulie 2008 - instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cod penal rap la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; - marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Legea nr.571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal); - producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.296/1 alin. 1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal); - folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific. și republic. - contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legea nr.84/1998 modific, și republicată; nșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal și infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cp;
- pentru săvîrșirea infracțiunilor de - constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; - instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; - marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296/1 lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal; - producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat prev. de art. 296/1 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal); - folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific. și republic.; - contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific. și republicată; - înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de
art. 297 alin. 1 Cod penal și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal. toate cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- pentru săvârșirea infracțiunilor de: - aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; - complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 296/1 alin. 1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); - complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr.656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal.
- pentru săvîrșirea infracțiunilor de - marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); - producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); - folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific, și republic; - contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal; - infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- pentru săvîrșirea infracțiunilor de: - punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Legea nr. 241/2005; - complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); -
punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modific, și republic; - complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 83 lit. a din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal; - infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- pentru săvîrșirea infracțiunilor de: - punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Legea nr. 241/2005; - complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); - punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modific, și republic; - complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 83 lit. a din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal; - infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002 și aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- pentru săvîrșirea infracțiunilor de: - tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; - complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 2961 lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal); - complicitate la infracțiunile de folosire a
unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific, și republic; - contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată; - complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal; - infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002 și - aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cp;
Se reține, de asemenea, că dosarul a fost înregistrat inițial sub nr- la ribunalul București și, urmare admiterii cererii de strămutare formulată de inculpatul G, prin încheierea nr.1354 din 6 iulie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost strămutată la ribunalul Prahova, menținându-se toate actele îndeplinite de instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Fiind învestit cu soluționarea cauzei la data de 13 iulie 2009, Tribunalul Prahova, în conformitate cu disp. art.3002cod proc. penală, din oficiu, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților potrivit art.160bcod proc. penală, reținând următoarele:
Inculpații, G, și au fost trimiși în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni, printre care și cea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 iar cercetarea judecătorească se află la început, în sensul că până la acest moment au fost audiați numai trei dintre cei 17 inculpați trimiși în judecată, așa încât, fiind necesară administrarea întregului material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind existența faptelor și vinovăția inculpaților, tribunalul a concluzionat, în raport de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de art.148 lit.f) cod proc. penală, că acestea subzistă în continuare, lăsarea în libertate a inculpaților constituind un pericol concret pentru ordinea publică și periclitându-se normala desfășurare a procesului penal.
De asemenea, analizând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că menținerea acesteia se impune întrucât măsura este imperios necesară pentru a asigura prezența inculpaților în fața autorității competente și pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești.
La menținerea stării de arest preventiv tribunalul a avut în vedere gravitatea faptelor comise, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, aspecte ce evidențiază
periculozitatea socială a inculpaților și influența negativă a acestora față de comunitatea din care provin și care impun reacții ferme și exigente din partea organelor judiciare în scopul descurajării comiterii unor asemenea fapte.
Împotriva încheierii din 23 iulie 2009 au declarat recurs, în termen, inculpații, și, care au criticat soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, susținând că acesta nu are antecedente penale, iar prin lăsarea lui în libertate există posibilitatea recuperării prejudiciului.
Totodată, susține că temeiurile inițiale nu mai subzistă, având în vedere perioada mare de timp scursă de la momentul arestării inculpatului și până în prezent precum și faptul că fabrica de țigări a fost desființată.
Recurentul inculpat critică încheierea primei instanțe susținând, în principal, că măsura arestării preventive a încetat de drept, dat fiind că încheierea din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București nu a rămas definitivă, deoarece datorită strămutării cauzei, judecarea recursului declarat nu s-a soluționat până în prezent.
Pe fondul cauzei, încheierea a fost criticată susținându-se că în mod greșit s-a reținut de către tribunal că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, câtă vreme inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, că acesta este trimis în judecată, în principal, pentru infracțiuni de prejudiciu și prin urmare nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Susține, de asemenea, că termenul rezonabil în care o persoană trebuie să fie cercetată a fost depășit cu mult în cauza de față.
Pentru toate motivele invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
La rândul său, recurentul inculpat critică încheierea dată de tribunal, susținând că aceasta nu este motivată în mod corespunzător, conținând paragrafe din încheierea dată de Tribunalul București la 2 iunie 2009, pe fondul cauzei precizând că în mod greșit s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin și în prezent.
Arată că în opinia sa temeiurile inițiale s-au schimbat și nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, fiind incidente astfel dispozițiile cuprinse în art.160balin.2 cod proc. penală, întrucât în chiar actul de acuzare, în favoarea inculpatului au fost reținute prevederile cuprinse în art.74-76 cod penal și aceasta deoarece rechizitoriul se bazează în principal pe declarațiile acestuia.
Referitor la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, menționează că numai cea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 este infracțiune de pericol, toate celelalte fiind infracțiunii de natură economică, așa încât pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru aceasta nu poate fi niciodată mai mare decât cea ce s-ar aplica pentru infracțiunea pentru care s-a săvârșit infracțiunea de inițiere și constituire a grupului de criminalitate organizată.
Solicită a se avea în vedere că în legătură cu prejudiciul reținut prin rechizitoriu nu s-au făcut dovezi certe în privința întinderii acestuia iar în ceea ce privește persoana inculpatului a se reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament sincer pe parcursul urmăririi penale, circumstanțe care, în opinia sa, nu justifică menținerea stării de arest preventiv.
Invocă, de asemenea, și egalitatea de tratament în raport cu ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate, motive pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, conform disp. art.1451cod proc. penală.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
Prin Rechizitoriul nr.175/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT- Structura Centrală, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, G, prin același act fiind puse în mișcare acțiuni penale și dispusă trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților, primii pentru inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată în formă continuată prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal și infracțiuni prevăzute în Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal), la Legea nr.11/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.84/1998, art.297 alin.1 cod penal, art.23 alin.1 lit.a) și b) din Legea nr.656/2002, iar ultimii pentru aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată în formă continuată și complicitate la comiterea infracțiunilor arătate anterior.
Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților și că în perioada ianuarie 2006-iulie 2008 au inițiat un grup de crimă organizată, constituit inițial împreună cu inculpatul și apoi cu ceilalți inculpați și învinuiți în cauză în scopul săvârșirii infracțiunilor de concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, activitatea infracțională fiind finanță de acesta, urmărind și realizând obținerea ilicită de beneficii bănești în urma punerii în funcțiune a unei fabrici de confecționare de țigarete contrafăcute prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele unor altor agenți economici autorizați și aparținând legitim acestora, precum și a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularul mărcilor, țigări puse în circulație prin diverse persoane pe piața internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor datorate bugetului de stat.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că în cursul lunii iulie 2007, în urma unei discuții purtate cu inculpatul a luat hotărârea de a achiziționa de la acesta mai multe cantități de țigări contrafăcute, produse și ambalate în cadrul fabricilor ilegale de la și C în perioada iulie 2007-aprilie 2008, lucru care s-a și întâmplat, uneori achitând marfa în avans, iar din luna iulie 2007 inculpatul a aderat la grupul de criminalitate organizat inițiat de și, care a acționat la în perioada ianuarie 2006-iulie 2008 iar apoi la în perioada martie -aprilie 2008, într-un mod ordonat, pentru săvârșirea infracțiunilor la care s-a făcut referire anterior.
Sub un prim aspect, Curtea constată că măsura preventivă a arestării a inculpaților, și a fost dispusă în temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, fiind prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea de ședință din 2 iunie 2009 Tribunalului București, așa încât, după investirea sa, Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art.3002cod proc. penală, a procedat la verificarea din oficiu, a legalității și temeiniciei acesteia.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, în raport de dispozițiile legale avute în vedere la luarea acesteia, respectiv cele prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, art.146 și art.143 cod proc. penală, în mod temeinic și legal s-a reținut de către prima instanță și rezultă din probatoriul administrat până în prezent, că aceasta corespunde tuturor condițiilor de fond și formă, în cauză existând probe temeinice, concludente din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, în mod corect s-a reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la îndeplinirea condiției pericolul pentru ordinea publică în cadrul lăsării inculpaților în libertate, Curtea reține că acesta rezultă din modalitatea de comitere a infracțiunilor, care este una laborioasă, inculpații lucrând pe paliere bine determinate, cu atribuții concrete, inculpații și fiind coordonatorii întregii activități desfășurată de fabrica ilegală de producere a țigaretelor.
De asemenea, la aprecierea pericolului social se are în vedere împrejurarea că pentru bunul mers al activității infracționale inculpații au beneficiat de sprijin informațional, inclusiv din partea unor funcționari publici, astfel că pentru a nu fi descoperiți aceștia au schimbat deseori locațiile în care a funcționat fabrica ilicită de producere și ambalare de țigări.
Deosebit de important în reținerea pericolului social pentru ordinea publică este prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională desfășurată, decurgând din aceea că inculpații au achiziționat și procesat circa 30 tone de tutun, ceea ce conduce la concluzia că în situația stabilirii contravalorii accizelor aferente cantității de țigarete produse, respectiv de circa de 25 milioane țigarete, cuantumul accizei minime ar fi de circa 1.250.000 euro.
Nu în ultimul rând, trebuie reținut că pe lângă prejudiciul creat bugetului de stat, prin activitatea infracțională desfășurată, inculpații au produs prejudicii importante unor societăți comerciale române și străine, așa încât și sub acest aspect, concluzia primei instanțe de menținere a stării de arest preventiv a inculpaților este justă și nu se impune revocarea ori înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, așa cum recurenții au solicitat.
Atitudinea cooperantă a inculpaților, situația personală a acestora, lipsa antecedentelor penale, nu justifică, în opinia Curții, motive temeinice pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi țara, atât pentru considerentele anterior expuse cât și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este la început, fiind necesară reaudierea tuturor inculpaților și administrarea celorlalte probe în acuzare dar și a celor propuse de inculpați pentru a proba lipsa de temeinicie a învinuirilor aduse.
Nu se poate vorbi la acest moment de încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei față de complexitatea deosebită a acesteia, numărul important de persoane care au participat la desfășurarea activității infracționale și mai ales a prejudiciului creat și proliferării comiterii unor astfel de fapte, chiar la nivelul întregii țări, ceea ce ar crea, în cazul lăsării inculpaților în libertate a unui sentiment de insecuritate în cadrul opiniei publice, care ar ajunge la concluzia că împotriva unor persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave nu se iau măsuri ferme pentru tragerea acestora la răspundere penală.
Cât privește critica recurentului inculpat, în sensul că în privința sa, măsura arestării preventive a încetat de drept, Curtea reține că prin decizia penală nr.548/3 august 2009, aceiași instanță a respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 2 iunie 2009 Tribunalului București, pentru considerentele arătate în respectiva hotărâre, așa încât, verificată fiind în termenul prev.de art.160 alin 1.pr.pen. și cu respectarea disp.art.3002rap. la art.160bcod pr.pen. încheierea din 23 iulie 2009, se privește ca legală și temeinică iar critica invocată ca nefondată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constatând că soluția instanței de fond este justă iar criticile inculpaților nu sunt întemeiate, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, se vor respinge recursurile ca nefondate, cu obligarea fiecărui recurent la cheltuieli judiciare către stat, iar a inculpatului și în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 28 august 1970, fiul lui și, născut la 11 ianuarie 1977 și, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1980, toți aflați în prezent în Arestul Central al Direcției Generale de Poliție a Municipiului
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: câte 100 lei către stat pe și și la 200 lei, cu același titlu, pe, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Florentin Teișanu
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /Tehnored.
8 ex./5 august 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Florentin Teișanu
