Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 586/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 586/R/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER:
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, SERVICIUL TERITORIAL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 24 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Sălaj și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului susține în totalitate concluzile scrise depuse la dosar și în esență solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se constate că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, și în consecință să se dispună revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, având în vedere că au fost administrate toate probele necesare, urmărirea penală s-a terminat, fiind sesizată instanța de judecată prin rechizitoriu. Totodată, consideră că pentru a beneficia de un proces echitabil instanța trebuie să aprecieze activitatea fiecărui inculpat sens în care solicită să se rețină că din rechizitoriu rezultă că din întreaga activitate infracțională, inculpatul a obținut suma de 3000 lei.
De asemenea, consideră că scopurile urmărite prin privarea de libertate au fost realizate sens în care face trimitere la art.5 paragraf. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform căreia orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, termen care apreciază că a fost depășit, arestul preventiv urmând să se transforme în executarea anticipată a pedepsei.
În concluzie, având în vedere că la dosar nu există dovezi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, solicită admiterea recursului, revocarea arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, inculpații fiind trimiși în judecată și apreciază că este nejustificată menținerea arestului preventiv față de neîndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă Compania Credit SUA.
Mai arată că au fost administrate toate probele în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală, precum și faptul că instanța de fond avea obligația de a motiva în concret pentru fiecare inculpat în parte în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, trebuind să se facă diferențierea raportat la contribuția fiecărui inculpat și să facă trimitere și la aspectele ce țin de persoana inculpatului. Contribuția inculpatului este mai redusă decât a celorlalți inculpați, a colaborat cuorganele de urmărire penală, nu posedă antecedente penale și trebuie făcută o diferență între persoanele care recunosc și care nu recunosc săvârșirea faptei.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că temeiurile prev. de art.143, 148 lit-f Cod pr.pen. care au stat la baza arestării preventive subzistă și în prezent raportat la gravitatea faptele comise, natura faptelor și caracterul transnațional. Mai arată că de la ultima menținere a arestului preventiv nu a apărut nici o modificare a temeiurilor arestării preventive și nici nu a fost depășit termenul rezonabilprevăzut de art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său, precizând că nu are nici o legătură cu prejudiciul suferit de Banca din SUA în anul 2006, activitatea sa infracțională fiind în anul 2008.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că tatăl său a decedat în urmă cu o lună, sora sa este studentă, iara mama sa are nevoie de ajutorul său.
CURTEA
Prin încheierea din 24 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
1. -,fiul lui și, născut la data de 05 02 1984 în Z, județul S, fără antecedente penale, domiciliat în Z, str.-, nr.1, -.27,.A,.1,.8, județul S, CNP -;
2. -, fiul lui și -, născut la data de 05 08 1986 în S-M, județul S-M, fără antecedente penale, domiciliat în S-M, str.- --25,.5, județul S-M, CNP -;
3. -, fiul lui și, născut la data de 18 03 1987 în Șimleu-S, județul S, fără antecedente penale, domiciliat în Șimleu-S, str.-.-, -.13,.1,.1, județul S, CNP -;
4., fiul lui - și, născut la data de 25 10 1988 în Z, județul S, fără antecedente penale, domiciliat în Șimleu-S, str.-.-, -.28,.1,.8, județul S, CNP -; constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Deliberând asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, se constată că la această dată subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și față de pericolul social ridicat al al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se impune menținerea măsurii arerstării preventive a acestora.
Astfel, s-a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 Cod penal; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal iar pentru inculpatul și infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale în baza art.148 lit.f Cod procedură penală și a fost menținută în cursul judecății.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că inculpații începând cu anul 2005 s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni în domeniul criminalității informatice. Astfel, aceștia au accesat neautorizat, prin încălcarea măsurilor de securitate, diferite servere de calculatoare din întreaga lume, pe care au instalat diferite programe informatice care să le permită accesul la acestea în timp, având ca urmare perturbarea gravă, fără drept, a acestor sisteme informatice. Aceste sisteme informatice le foloseau fie pentru a obține fără drept accesul la alte servere de calculatoare, fie pentru a trimite la diferite adrese de e-mail în scopul obținerii de date confidențiale privind numere de conturi de acces la diferite instituții financiare.De asemenea, inculpații puneau la dispoziția unor persoane identificarea sistemelor informatice vulnerabile, username-uri și parole de acces la acestea.
Inculpații au obținut fraudulos date confidențiale de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice prin și, folosind echipamente software. Aceste date confidențiale le puneau la dispoziția altor persoane sau le inscripționau folosind echipamente hardware pe carduri blank sau de fidelitate, după care se deplasau la -uri de pe raza localităților Z, Șimleu S, S M, C N, precum și din, Olanda, de unde ridicau fraudulos diverse sume de bani.
Aceste infracțiuni prezintă un grad ridicat de pericol social datorită modalității în care au fost săvârșite fiind antrenate mai multe persoane în activitatea infracțională și datorită urmărilor produse, prejudiciul fiind localizat la o companie din SUA - CREDIT -.
Astfel, din probele existente la dosarul cauzei au rezultat indicii temeinice că inculpații și s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice respectiv utilizarea de instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, folosirea de echipamente software, pagini web aparținând unor instituții financiare în vederea obținerii unor date de identificare pentru instrumente de plată electronice. Ulterior au folosit datele pentru inscripționarea acestora pe carduri blank și le-au folosit pentru retrageri ilegale de numerar din bancomate situate pe raza localităților Z, S M și C
În activitatea infracțională au fost atrași și inculpații, și numiții și G, toți participând la retrageri de numerar sau la activități de falsificare de echipamente software și pagini web aparținând unor instituții financiare în vederea obținerii unor date de identificare pentru instrumente de plată electronice.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoare mai M de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit aceste fapte față de care s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică a rezultat și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate, infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată depășind granițele statului român și producând prejudicii însemnate.
Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea,acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
În cauză nu s-a început cercetarea judecătorească procedura de citare nefiind îndeplinită cu partea civilă Compania Credit SUA.
Dat fiind pericolul social ridicat al faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, necesitatea îndeplinirii procedurii de citare cu partea civilă Compania Credit SUA, precum și necesitatea audierii inculpaților și martorilor, s-a apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 lit.b,c Cod procedură penală având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil prevăzut de art.5 paragraful 3 din CEDO, la aprecierea acestuia se are în vedere atât gravitatea faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată cât și complexitatea cauzei. Existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpat constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie, astfel că măsura arestării preventive este conformă scopului instituit prin art.5al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de cele arătate, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat ci dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților,.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și
În motivatea recursului incupatului se arată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, astfel că solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
De asemenea arată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, având în vedere că au fost administrate toate probele necesare, urmărirea penală s-a terminat, fiind sesizată instanța de judecată prin rechizitoriu și pentru a beneficia de un proces echitabil instanța trebuie să aprecieze activitatea fiecărui inculpat sens în care solicită să se rețină că din rechizitoriu rezultă că din întreaga activitate infracțională, inculpatul a obținut suma de 3000 lei,iar scopurile urmărite prin privarea de libertate au fost realizate sens în care face trimitere la art.5 paragraf. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform căreia orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, termen care apreciază că a fost depășit, arestul preventiv urmând să se transforme în executarea anticipată a pedepsei.
În motivarea recursului inculpatului se arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, inculpații fiind trimiși în judecată și apreciază că este nejustificată menținerea arestului preventiv față de neîndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă Compania Credit SUA. De asemenea au fost administrate toate probele în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta comisă, a colaborat cu organele de urmărire penală, precum și faptul că instanța de fond avea obligația de a motiva în concret pentru fiecare inculpat în parte în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, trebuind să se facă diferențierea raportat la contribuția fiecărui inculpat și să facă trimitere și la aspectele ce țin de persoana inculpatului, iar inculpatul nu posedă antecedente penale
Ca atare se solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului,iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Examinând probele dosarului C va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Sălaj rezultă că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 Cod penal; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care sunt cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cât și din activitatea desfășurată de aceștia în perioada infracțională.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților -respectiv poziția procesuală adoptată de către aceștia, colaborarea cu organele judiciare, absența antecedentelor penale precum și participația penală a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații arestați și deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla,împotriva încheierii penale nr. din 24 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj.
În baza art.189 se C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul.
În baza art.192 alin.2 va C.P.P. obliga pe inculpatul.să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și născut la 25 octombrie 1988) și (fiul lui și născut la 18 martie 1987) arestați și deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla,împotriva încheierii penale nr. din 24 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul.
Obligă pe inculpatul.să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial, iar pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./25.11.2008
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
