Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 585/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 585/R/2008
Ședința publică din 06 octombrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER:
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.117/A din 09 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, pe motiv că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume cazul fortuit, prev.de art.47 pen. Din raportul de expertiză tehnico-judiciară rezultă că scena de desfășurare a accidentului era întunecată, întrucât lampa de pe stâlpul din colțul străzii nu funcționa. De asemenea, victima era sub influența băuturilor alcoolice și așa cum declara nepoata acesteia, obișnuia să circule pe partea carosabilă. Inculpatul nu-și poate explica de unde a apărut victima, deoarece nu a văzut- Dacă ar fi văzut-o, cu siguranță ar fi evitat-o pentru că nu avea viteză. Pentru toate aceste motive, apreciază că se impune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen. În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin decizia atacată, până la minimul general, apreciind că și o pedeapsă mai mică ar fi suficientă pentru ca aceasta să-și atingă scopurile, raportat la împrejurările în care a avut loc accidentul, dar și la persoana inculpatului care nu are antecedente penale, regretă comiterea faptei, a achitat toate cheltuielilor suportate de părțile civile și are o familie d e întreținut.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, arătând că în mod corect instanțele de fond și apel au stabilit vinovăția inculpatului care nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, iar pedeapsa a fost a fost judicios individualizată raportat la culpa și conduita personală a inculpatului astfel că nu se mai justifică reducerea mai substanțială a pedepsei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales, solicitând achitarea sa, în principal, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei. Mai precizează că viteza de deplasare nu a fost M având în vedere că cu 200 m înainte de producerea accidentului a pornit de pe loc, vizibilitatea era bună și apreciază că victima era căzută pe carosabil.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 460 din 25 februarie 2008 Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal rap. la art. 76 lit. Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani ce se va calcula de la rămânerea definitivă a sentinței.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că la data de 28 septembrie 2005, în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare - cu intenția de a se deplasa din localitatea spre orașul, inculpatul l-a lovit pe numitul care se deplasa cu ajutorul unei cârje pe partea dreaptă a părții carosabile în sensul de mers, acesta din urmă fiind proiectat pe carosabil și decedând în scurt timp.
Potrivit raportului de constatare medico-legală efectuat în cursul cercetării penale, decesul numitului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne produsă prin lovire-proiectare de către un autoturism (filele 26-30 din dosarul de urmărire penală).
Situația de fapt expusă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-6 din dosarul de urmărire penală), planșă cu fotografii judiciare (filele 9-14 din dosarul de urmărire penală),declarațiile inculpatului (filele 17-20 din dosarul de urmărire penală, fila 13 din dosarul instanței), declarațiile martorului (filele 21-23 din dosarul de urmărire penală, fila 26 din dosarul instanței), raport de constatare medico-legală (filele 26-30 din dosarul de urmărire penală), raport de expertiză tehnică judiciară (filele 35-41 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului care, la data de 28.09.2005, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -, l-a lovit pe numitul care se deplasa cu ajutorul unei cârje pe partea dreaptă a părții carosabile în sensul de mers, acesta din urmă fiind proiectat pe carosabil și decedând în scurt timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod Penal.
În cauză nu pot fi reținute dispozițiile art. 47 din Codul Penal referitoare la cazul fortuit ca și împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei întrucât, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cursul urmăririi penale, rezultă că atât victima cât și inculpatul puteau evita accidentul. Așadar, în speță nu sunt incidente dispozițiile art.47 din Codul penal, cum a susținut inculpatul, prin apărătorul său, întrucât nu există împrejurări neprevăzute care au determinat producerea accidentului de circulație din data de 28.09.2005, pentru a înlătura caracterul penal al faptei.
La individualizarea și dozarea pedepsei care a fost fi aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de atitudinea sinceră a acestuia, de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că a contribuit la cheltuielile efectuate de partea vătămată, că producerea accidentului putea fi evitată și de către victimă care, aflată sub influența băuturilor alcoolice, nu a apreciat la timp posibilitățile de a se retrage de pe partea carosabilă, împrejurări care reflectă un grad de periculozitate scăzută și care au fost reținute ca și circumstanțe atenuante potrivit art. 74 lit. a și c Cod Penal, pedeapsa urmând să fie redusă potrivit art. 76 lit. d din Codul Penal la 1 an închisoare.
Analizând împrejurările în care a fost săvârșită instanța a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel încât constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 an potrivit art. 82 Cod Penal.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 178 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 74 lit. a și c rap. la art. 76 lit. d Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71. penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II- și b penal.
În baza art. 81. Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în baza art. 82. Penal a stabilit un termen de încercare de 3 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 71 al. 4. a suspendat executarea pedepselor accesorii.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 al. 1. proc. Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat, în principal, a fi achitat, în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală și art. 47 Cod penal, iar, în subsidiar, a i se reduce cuantumul pedepsei cu motivarea că, în speță, este aplicabilă instituția cazului fortuit și că o pedeapsă mai mică ar fi suficientă pentru ca aceasta să-și atingă scopurile.
În cuprinsul motivelor de apel d e la fila 13 apelantul-inculpat a reiterat cele de mai sus, arătând în plus faptul că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză lampa de pe stâlpul aflat la colțul străzii nu a funcționat, victima era îmbrăcată în haine având culori închise, se deplasa pe aceeași direcție cu apelantul-inculpat, era sub influența băuturilor alcoolice (a avut în sânge o alcoolemie de 0,90%, avea o cangrenă osoasă la piciorul drept care îi era mai scurt, potrivit declarației nepoatei sale se dezechilibra uneori din această cauză, apelantul-inculpat a arătat că nu a văzut-o pe victimă, în caz contrar ar fi evitat-o pentru că viteza cu care circula era redusă, autoturismul fiind cu puțin timp în urmă pus în mișcare, sistemul de lumini i-a funcționat în mod corespunzător. În respectiva zonă nu a existat nici o trecere pentru pietoni astfel că nici nu s-a gândit că putea să îi apară cineva în cale.
Pedeapsa aplicată are un cuantum prea ridicat raportat la împrejurările în care s-a produs accidentul, la faptul că a achitat cheltuielile de înmormântare ale victimei, nu are antecedente penale, regretă fapta comisă, apelantul-inculpat are probleme familiale (soția se află în concediu de maternitate, iar munca pe care o prestează presupune să aibă permis de conducere). Acesta are permis de conducere din anul 2000 și nu a mai fost implicat în vreun accident rutier.
Examinând sentința penală apelată prin prisma dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că în seara zilei de 28 septembrie 2005 apelantul-inculpat aflat la volanul autoturismului marca "Volkswagen Passat Variant" având numărul de înmatriculare MM - 05 - s-a deplasat prin localitatea cu o viteză de peste 50km/ Victima (în vârstă de 72 ani) se deplasa din sens opus pe carosabil la 1-1,5 distanță față de acostamentul din dreapta sprijinindu-se de o cârjă, apoi la un moment dat apelantul-inculpat fără a o fi observat în prealabil a lovit-o, iar în urma leziunilor ce i-au fost astfel produse a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1103/217 din 31 octombrie 2005 întocmit de SML BMv ictima a avut o alcoolemie de 0,90%0.
Fapta apelantului-inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță.
Cererea acestuia de a dispune achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 47 Cod penal, s-a respins întrucât potrivit acestui din urmă text de legal nu constituie infracțiune fapta prev. de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Or, în speță, apelantul-inculpat avea posibilitatea de a evita impactul cu victima dacă parbrizul autoturismului nu ar fi fost murdar (fapt care rezultă din prima planșă fotografică la fila 14 dosar și raportul de expertiză tehnică auto de la fila 36-41 dosar ) și dacă ar fi rulat cu o viteză adaptată condițiilor de drum, având în vedere faptul că era întuneric, iar zona respectivă nu era iluminată. Această cerință a fost prevăzută în cuprinsul art. 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 aflat în vigoare la acea dată, fiind apoi preluată și în cuprinsul art. 48 din OUG nr. 195/2002 modificată prin OUG nr. 63/06.09.2006. Întrucât apelantul-inculpat putea evita astfel producerea accidentului nu sunt aplicabile în cauză prev. art. 47 Cod penal care reglementează instituția cazului fortuit.
Culpa apelantului-inculpat constă în cele mai sus menționate, iar culpa victimei constă în faptul că s-a deplasat pe mijlocul părții carosabile încălcând prevederile art. 66 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (care în prezent se regăsesc în art. 72 din OUG nr. 195/2002 modificat prin OUG nr. 63/2006). De asemenea, aceasta nu a respectat recomandarea cuprinsă în art. 206 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 de a purta accesorii reflectorizante sau o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri - devenită în prezent o obligație, fiind prev. de art. 166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/04.10.2006.
Completarea la raportul de constatare medico-legală este în contradicție cu raportul de expertiză tehnică auto sub aspectul acțiunii desfășurate de victimă în momentul impactului în sensul că cea dintâi indică faptul că aceasta a traversat strada de la stânga spre dreapta direcției de mers a autoturismului, fiind apoi lovită din în partea dreaptă, în timp ce raportul de expertiză tehnică auto indică faptul că victima se deplasa de-a lungul drumului din sens opus la 1-1,5 față de acostamentul din dreapta. La stabilirea stării reale de fapt tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică auto întrucât în cuprinsul acestuia s-a stabilit poziția victimei la data producerii impactului cu autoturismul condus de apelantul-inculpat, având în vedere nu doar urmele de pe corpul acesteia, ci și alte elemente astfel cum sunt ele indicate la pct. 6.2. (fila 39 dosar - urme identificate în teren de organele de poliție, poziția victimei aflată pe carosabil la 0,90 de acostament, urmele de imprimare de pe autoturism).
Având în vedere faptul că apelantul-inculpat nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, a achitat despăgubirile civile solicitate de partea vătămată, văzând și culpa victimei în producerea accidentului rutier în discuție, tribunalul apreciază că o pedeapsă de 6 luni închisoare este suficientă.
În raport de natura infracțiunii comise, tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă și întrucât sunt îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art. 81 Cod penal, în mod corect s-a dat eficiență acestui text legal. Întrucât însă instanța de apel a procedat la reducerea pedepsei aplicate apelantului-inculpat de prima instanță, se va reduce corespunzător și termenul de încercare stabilit de judecătorie.
În mod legal și temeinic s-au aplicat în cauză prev. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestor pedepse accesorii. În mod temeinic nu i s-a interzis dreptul prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal întrucât în raport de natura infracțiunii comise nu se poate considera că apelantul-inculpat nu poate face aprecieri cu privire la modul în care este ales organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, însă întrucât ocuparea funcțiilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal presupune lipsa de antecedente penale, inclusiv a unor antecedente care vizează fapte comise din culpă care au produs urmări atât de grave, în mod corect i s-au interzis apelantului-inculpat aceste drepturi.
Fiindu-i achitate părții vătămate despăgubirile civile solicitate și neconstituindu-se, în consecință, parte civilă, în mod corect s-a luat act de această din urmă împrejurare.
Pentru toate aceste motive s-a admis în parte apelul inculpatului potrivit dispozitivului deciziei.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate,cu consecința achitării sale în baza prevederilor art.10 lit.e pr.pen. respectiv existența cazului fortuit ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei chiar până la minimul general, considerând c și o pedeapsă mai redusă va fi suficientă pentru a-și atinge scopul.
În susținerea cererii de achitare s-a arătat că parbrizul autoturismului nu a fost murdar, că fotografiile au fost realizate pe timp de noapte la lumina unui de pe stâlpul de iluminat și folosind blitz-ul aparatului de fotografiat, condiții în care a fost evidențiat orice firicel de în mai M măsură.
În zona în care a avut loc accidentul nu era trecere de pietoni, astfel că inculpatul nu s-a gândit că cineva i-ar putea apărea în cale, probabil că victima era jos și s-a ridicat brusc, astfel că inculpatul nu a mai putut evita accidentul.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, susținută de ansamblul probelor administrate în cauză.
A rezultat din actele dosarului că la data de 28 septembrie 2005, în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare - cu intenția de a se deplasa din localitatea spre orașul, inculpatul l-a lovit pe numitul care se deplasa cu ajutorul unei cârje pe partea dreaptă a părții carosabile în sensul de mers, victima fiind proiectată pe carosabil și decedând în scurt timp.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne produsă prin lovire-proiectare de către un autoturism.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că viteza autoturismului la momentul impactului cu victima a fost de 60- 70 km/, că victima ar fi putut fi observată de la o distanță de 30 metri, până la 20- 15 metri și că accidentul putea fi evitat atât de către victimă, cât și de către inculpat, posibilitățile de evitare ale inculpatului constând în ocolirea pietonului, dacă ar fi avut asigurată vizibilitatea corespunzătoare pentru un parbriz curat sau dacă ar fi adaptat viteza de deplasare la condițiile concrete de vizibilitate determinate de faza scurtă a luminilor și de starea murdară a parbrizului.
Susținerea inculpatului recurent că parbrizul nu a fost murdar este contrazisă de fotografia de la fila 14 din dosarul de urmărire penală, în care se observă o diferență M între starea de curățenie a geamurilor laterale ale autoturismului și parbriz, pe parbriz observându-se urme ale încercării de îndepărtare a stratului gros de, așezat și pe autoturismului, cu ajutorul ștergătoarelor de parbriz, în timp ce geamurile laterale sunt curate.
De asemenea în declarația dată în fața instanței de fond inculpatul recunoaște că nu a observat victima, iar în fața instanței de recurs a arătat că probabil victima era căzută pe carosabil și încerca să se ridice în momentul impactului, de aceea nu a văzut-
Ori, un conducător auto diligent trebuie să observe și eventualele obstacole aflate pe carosabil, chiar de dimensiuni mici, și nu doar persoanele care se deplasează pe carosabil în poziție verticală.
O persoană căzută pe carosabil și care încearcă să se ridice nu constituie o împrejurare pe care inculpatul nu putea să o prevadă, astfel că dispozițiile art.47 pen. nu sunt incidente în prezenta cauză.
Instanța de apel a redozat pedeapsa aplicată inculpatului, apreciind în mod corect că în raport de atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale, a despăgubit pe moștenitorii victimei încă în cursul urmăririi penale, văzând și culpa victimei în producerea accidentului, pedeapsa de 6 luni închisoare este suficientă pentru reeducarea și sancționarea inculpatului.
Curtea constată că au fost respectate toate criteriile prevăzute de art.72 penal pentru individualizarea pedepsei, astfel că nu se impune modificarea deciziei atacate nici sub acest aspect.
Ca urmare, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. să fie respins ca nefondat recursul inculpatului, domiciliat în B M,-/14, jud.
În baza art.192 alin.2 pr.pen va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B M,-/14, jud.M, împotriva deciziei penale nr.117 din 9 iunie 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
10.10.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
