Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 713/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 713/
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii din 09 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-inculpată, în stare de arest, asistată de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp art. 304 alin. 1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
In baza disp.art. 172 alin.2 Cod procedură penală se permite apărătorului ales al inculpatei, av, să ia legătura cu aceasta deoarece se află în stare de arest.
Apărătorul recurentei-inculpată, având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, de asemenea precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 09.12.2008 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond judecarea în stare de libertate a recurentei apreciind ca nu mai subzista conditiile avute in vedere la luarea masurii. In susținerea cererii arată că inculpata se află în stare de arest de mai bine de 2,5 ani stare care nu mai este necesară. In dosarul de fond părțile vătămate nu se prezintă pentru a fi audiate, din mulțimea de martori precizați în acte au fost audiați doar trei, putându-se ușor constata faptul că menținerea stării de arest a inculpatei nu impietează cu nimic soluționarea cauzei. De asemenea face referire și la disp.art. 6 din CEDO solicitând în subsidiar înlocuirea masurii arestarii pereventive cu o alta masura, aceea de a a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală si temeinică, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu au dispărut si nici nu s-au schimbat, cauza fiind complexă, cu elemente de extraneitate, părțile vătămate fiind plecate din țară, neputând astfel să fie audiate.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Constată că prin încheierea din 09 2008, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 3002Cod de procedură penală, raportat la art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata, deținută în Penitenciarul Colibași.
A prorogat discutarea cererilor de modificare în parte a obligațiilor impuse de instanță, formulate de inculpații și - la următorul termen de judecată când va fi prezent apărătorul ales al acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 86 /CC din 28.09.2006 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatei apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 136 alin.1 Cod penal, art. 143 alin.1 Cod penal și art. 148 alin. 1 lit. e și f Cod procedură penală. Cu referire la acest ultim aspect s-a reținut că există date că inculpata exercită presiuni asupra părților vătămate și, de asemenea, există indicii că inculpata a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura faptelor săvârșite și din modalitatea săvârșirii acestora.
Prin decizia penală nr. 50/R din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr- s-au admis recursurile declarate de inculpații și -, s-a casat în parte încheierea din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Argeș, numai în ceea ce privește menținerea arestării preventive a inculpaților și -, iar în baza dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților și - cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Conform dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând acestor texte de lege, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, s-a considerat îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală întrucât există indicii temeinice care conduc la presupunerea că inculpata a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală existând indicii temeinice în sensul că inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și date certe în sensul că lăsarea în liberate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol concret pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are înțelesul unui pericol iminent constând în posibilitatea continuării activității infracționale, ci trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție ce ar putea produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează eficient.
S-a notat, de asemenea că, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, chiar dacă a trecut mai mult timp de la începerea cercetărilor în cauză.
Cu privire la durata rezonabilă a detenției, CEDO a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă raportat, între altele, la circumstanțele fiecărui caz în parte.
Tribunalul a apreciat că dosarul aflat pe rol este foarte complex avându-se în vedere numărul mare de acte materiale, părți și martori implicați în acest caz și totodată împrejurarea că la prezenta cauză s-a conexat și un alt dosar instrumentat de Tribunalul Vaslui, având ca obiect fapte de același gen, presupus a fi săvârșite de către inculpați.
S-a subliniat de către CEDO că, dacă un acuzat-deținut are dreptul la tratarea cu prioritate a cauzei sale, cu celeritate deosebită această situație nu trebuie să stânjenească în niciun fel eforturile magistraților de a face deplină lumină în cauza respectivă. După cum se observă, în cauza de față a fost audiată doar o parte vătămată (din 10 părți vătămate) și cinci martori, iar inculpata, în virtutea dreptului la tăcere a refuzat să dea declarații, apărând evident că pentru aflarea adevărului este absolut necesară continuarea cercetării judecătorești și audierea martorilor și părților vătămate invocate în rechizitoriu, instanța apreciind că pentru a servi drept temei al hotărârii judecătorești probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanța, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și contradictoriu.
Chiar dacă administrarea acestor probe necesare stabilirii adevărului presupune o prelungire în timp a procesului, aceasta nu implică în mod direct punerea în libertate a inculpatei, avându-se în vedere că, așa cum am arătat mai sus, subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că judecata sa se poate face și în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
De asemenea, a invocat depășirea termenului rezonabil pentru judecarea cauzei și s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea, prin prisma recursului declarat, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal, atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz contrar arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin.2 al textului de lege amintit.
Inițial măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpată, apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art.136 alin.1 Cod penal, art.143 alin.1 Cod penal și art.148 alin.1 lit.e și f din Codul d e procedură penală, cu motivarea că există indicii și date că inculpata exercită presiuni asupra părților vătămate, iar pentru infracțiunile pretins a fi săvârșite de către inculpată pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, constată că temeiurile arestării preventive se mențin în continuare și că pericolul concret pentru ordinea publică este demonstrat și el rezultând, fără dubiu, din modalitatea săvârșirii infracțiunilor dar și natura acestora.
În acest context, trebuie reamintit că prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie, chiar dacă a trecut mai mult timp de la comiterea faptelor, pentru că acesta este momentul de la care începe curgerea timpului, ce trebuie luat în seamă la stabilirea termenului rezonabil al soluționării cauzei.
Referitor la durata excesivă a deținerii provizorii, evident că inculpata arestată trebuie să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie pus în libertate provizorie, însă ținând seama de complexitatea cauzei care implică efectuarea greoaie a actelor de procedură, numeroasele cereri formulate de părțile implicate în proces, curtea constată că menținerea duratei arestării a fost rațională și nu s-a datorat culpei autorităților judiciare, prin urmare nefiind violate în acest caz prevederile art.5 paragraful 3 din Convenție.
Față de considerentele arătate, în temeiul art.38515alin.1 pct.b proc.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, obligând-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, fiica lui G și, născută la data de 09.- în C, județul C, domiciliată în Pitești,-, -.7,.A,.1, flotant în Pitești, B-dul. -, -.4,.B,.6, județul A, CNP -, împotriva încheierii din 09 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpată să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored./
2 ex./07.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Elena Minodora Rusu
