Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 743/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 743/R/2008
Ședința publică din data de 11 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20, raportat la art. 174, 175 lit. i pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu al acestuia, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că are angajat apărător ales pe av..
Apărătorul inculpatului învederează instanței că va lua legătura cu apărătorul ales al inculpatului.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea prezentării apărătorului ales al inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătoarele desemnate din oficiu ale inculpaților și, care solicită acordarea onorariului parțial, pentru studiu dosar și prezentare la două termene de judecată.
Inculpații și, întrebați fiind de către instanță, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi decizii, prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, constatându-se că au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Solicită a se avea în vedere că poziția sa a fost exprimată în mod repetat la fond și cu ocazia soluționării recursurilor împotriva încheierilor de menținere a stării de arest, cu mențiunea de a se avea în vedere că în opinia sa când trebuie analizat pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului, acesta trebuie raportat la ceea ce rezultă din starea de fapt din dosar, referitor la intenția cu care inculpații au acționat. Apreciază că nu sunt obligatorii concluziile organelor de urmărire penală, asupra cărora instanța de fond a evitat să se pronunțe, iar acest lucru este esențial pentru că s-a creat o impresie falsă că inculpații ar fi acționat cu sălbăticie și violență, exercitând acte ieșite din comun. Chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, aceasta trebuie să se pronunțe cu privire la ce rezultă din dosar cu privire la intenția inculpaților. Dacă aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta justifică menținerea măsurii arestului preventiv, consideră că trebuie observat cp până acum nu există nici o certitudine că inculpații au acționat cu intenție, directă sau indirectă de a suprima viața victimei. Din probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori și acte medico-legale, rezultă că intenția inculpatului a fost aceea de a aplica o corecție părții vătămate și nu de suprimare a vieții acesteia, iar instanța de fond motivează în continuare pe această idee. În aceste condiții, apreciază că nu trebuie înlăturate câteva concluzii ce rezultă din actele medicale, respectiv că loviturile aplicate de inculpați au cauzat un număr de redus de zile de îngrijiri medicale și nu au creat o stare de pericol pentru partea vătămată, concluzii din care rezultă că infracțiunea este din culpă.
Totodată, consideră că se poate afirma cu certitudine că menținerea măsurii arestului preventiv pe o perioadă mai mare de 8 luni constituie un fapt ieșit din comun, care nu corespunde scopului măsurii preventive, dat fiind ce rezultă din intenția inculpaților. Această culpă trebuie coroborată cu faptul că scopul acestei măsuri preventive a fost tragerea unui semnal de alarmă, iar inculpații au realizat consecințele unui comportament ieșit în afara legii.
Solicită a se avea în vedere și împrejurările în care s-a ajuns la această faptă, respectiv că după ce în local a existat un conflict generat de partea vătămată, ce l-a atins pe inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpații s-au hotărât să-i aplice acesteia o corecție. Având în vedere că și partea vătămată se afla într-o stare avansată de ebrietate, consecințele loviturilor aplicate s-au amplificat și datorită echilibrului precar al acesteia.
În aceste condiții, solicită a se aprecia că nu există nici un temei real pentru menținerea măsurii arestului preventiv, mai ales având în vedere că inculpații nu au avut intenția de a se ajunge la asemenea consecințe.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerii inculpatului în stare de libertate. Spre deosebire de cele reținute de instanța de fond, apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu au apărut temeiuri noi. Învederează faptul că în mod constant inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât doi martori importanță, pe care apărarea nu-i cunoștea, au fost înlăturați pentru că au fost prezenți în sala la audierea părții vătămate, martori care ar fi putut fi în favoarea inculpaților. Este vorba de depoziții ale unor persoane, care a văzut incidentul, astfel că arată nu poate invoca propria culpă în condițiile în care fiecare persoană audiată depune jurământul pentru mărturie mincinoasă.
Constată că la data pronunțării încheierii de ședință atacată, toată probațiunea cu privire la inculpați a fost epuizată, cu excepția raportului de expertiză medico-legală psihiatrică pentru partea vătămată, care are relevanță sub aspectul pretențiilor civile. În afară de expertiza medico-legală consideră că la dosar există toate probele pentru ca în temeiul art. 334.pr.pen. să fie pusă în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice, cerere care a fost formulată încă de la primul moment al sesizării instanței de judecată în mai. De atunci, instanța de fond a prorogat permanent pronunțarea cu privire la această cerere, motivând pe necesitatea administrării probatoriului. Față de cele petrecute la ultimul termen de judecată, apreciază că nu există nicio justificare pentru a proroga discuția pe schimbarea încadrării juridice și cu toate acestea, în mod nefundamentat, s-a amânat pentru data de 15 ianuarie 2009. Este normal și firesc în opinia sa, ca în aceste condiții să se aprecieze că nu se apără corect interesele inculpatului și că s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia.
Pe fond, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. Astfel, temeiul prev. de art. 148 lit. F pr.pen. chiar dacă prin ipoteză s-ar accepta schimbarea încadrării juridice constată că pedeapsa prevăzută de lege ar fi mai mare de 4 ani închisoare, dar pericolul concret pentru ordinea publică în acest moment nu mai există deoarece fapta nu este de gravitatea celei avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, raportat la condițiile concrete ale săvârșirii acesteia - pe fondul consumului de băuturi alcoolice atât la inculpați cât și la partea vătămată, e vorba de un conflict spontan de ordinul secundelor, că leziunile ce au pus în pericol viața părții vătămate se datorează căderii victimei pe caldarâm de pe b-dul - - și în condițiile în care aceste împrejurări evocă fătă putință de tăgadă lipsa intenției de a ucide. Apreciază, totodată, că prin trecerea timpului și modalitatea în care inculpații sunt percepuți în comunitățile din care fac parte, respectiv drept persoane normale, lăsarea în libertate a acestora nu ar produce rezonanța negativă ce impune menținerea stării de arest.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și practica CEDO, respectiv dispozițiile art. 5 din CEDO referitoare la termenul rezonabil și că inculpații au recunoscut constant fapta în materialitatea ei, o regretă, au afirmat că doresc să achite pretențiile civile în măsura în care vor obține venituri, atitudini care evocă lipsa pericolului social concret. În măsura în care arestarea preventivă va continua, niciunul din cei doi inculpați nu va da satisfacție exigențelor referitoare la pretențiile civile. Mai mult, măsura arestului preventiv a avut efecte pozitive, iar prelungirea acesteia în timp poate avea consecințe contrare efectelor benefice ale arestării.
Reprezentantul Parchetului, apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, întrucât inculpații au comis o infracțiune împotriva vieții, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, raportat și la faptul că soluția pronunțată este legală și temeinică, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând admiterea recursului și judecarea în continuare în stare de libertate, întrucât nu mai prezintă pericol social, nu are antecedente penale și are o situație familială bună, precum și că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, solicitând admiterea recursului, pentru a i se da șansa de a petrece sărbătorile cu familia.
CURTEA
Prin încheierea penală din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, în baza art. 300 ind.2 rap.la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- fiul lui și, născut la 6.01.1984 în C N, domiciliat în C N,-,.1, în prezent deținut în Penitenciar G și
- fiul lui și, născut la 25.03.1986 în C N, domiciliat în C N, str.-, nr.5,.2, în prezent deținut în Penitenciar
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii preventive formulate de inculpați, prin apărători.
S-a menținut starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.l0/C/26.02.2008 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.5 și respectiv 6 din 26.02.2008. Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale prin încheierile penale nr. 21/C/25.03.2008 și 26/C/22.04.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații au fost trimiși in judecată, in stare de arest preventiv, pentru savârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 rap.1a art.l74, 175 liU pen.
Măsura arestului preventiva fost luată și prelungită succesiv, reținându-se ca temei al luării acesteia dispozițiile art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală deoarece s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 15.05.2007, în temeiul dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, constatând că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, încheierea Tribunalului Cluj rămânând definitivă prin decizia penală 333/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Făcând aplicarea textului de lege de mai sus, tribunalul constată că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, aceasta fiind temeinic și legal luată.
Verificând actele dosarului, instanța a apreciat că există indicii că inculpații au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, acestea reieșind din depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al judecății, din concluziile rapoartelor de constatare și expertiză medico-legală privind pe partea vătămată G, parțial din declarațiile inculpaților și parțial din declarația părții vătămate.
Tribunalul a apreciat că este în continuare incident temeiul arestării prev.de art.148 lit.f Codul d e procedură penală, respectiv inculpații sunt trimiși în judecată pentru o infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, prima cerință a textului de lege sus-menționat fiind astfel îndeplinită.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putință de tăgadă că o întreagă colectivitate sau ordinea de drept ar fi puse în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorilor. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.l48 lit.f se C.P.P. pornește și de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea
publică. Aceste probe sunt diferite de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții unei persoane, de săvârșirea unei agresiuni de o violență deosebită, În public, urmările acesteia asupra stării de sănătate a părții vătămate fiind extrem de serioase, așa cum reiese din raportul de expertiză medico-legaIă. Partea vătămată nu este refăcută nici până în prezent, leziunile cranio-cerebrale au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale, acestea au pus în primejdie viața victimei, în prezent acesta are serioase probleme medicale, funcțiile cognitive fiind în mod evident diminuate, pe fondul unei funcționări intelectuale sub medie.
În aceste condiții, independent de împrejurarea că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au manifestat ulterior regret față de cele petrecute, cercetarea lor în stare de libertate în acest moment procesual poate conduce la crearea acelei stări de dezaprobare publică, la care se adaugă și sentimentul de insecuritate pe care l-ar resimți partea vătămată și persoanele apropiate acesteia. Aceleași considerente conduc la concluzia că momentan nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, raportat la gravitatea faptei imputate.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații și.
În susținerea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată susținând că au încetat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive; astfel, a precizat că pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului trebuie raportat la intenția cu care inculpații au acționat, iar în acest sens s-a creat o impresie falsă că inculpații ar fi acționat cu sălbăticie și violență asupra părții vătămate. Din probele administrate în cauză a susținut că intenția inculpatului a fost aceea de a aplica o corecție corporală părții vătămate și nu de suprimare a vieții acesteia.
A menționat că menținerea arestării preventivă pe o perioadă mai mare de 8 luni constituie un fapt ieșit din comun, iar conflictul a fost generat de către partea vătămată.
Inculpatul a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut altele noi; la data pronunțării încheierii atacate toată probațiunea a fost epuizată cu excepția raportului de expertiză medico-legală psihiatrică a părții vătămate; a criticat faptul că prima instanță nu a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel încât, interesele inculpatului au fost vătămate.
A precizat că leziunile ce au pus în pericol viața victimei se datorează căderii acesteia pe caldarâm, ca atare nu se poate reține intenția de a ucide în sarcina inculpatului.
În fine, a susținut că prin trecerea timpului și modalitatea în care inculpații sunt percepuți în comunitățile din care fac parte, lăsarea în libertate a acestuia nu ar produce rezonanța negativă ce presupune menținerea arestării preventive.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că la data de 26.02.2008 Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă a recurenților iar prin rechizitoriu, inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.și ped.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i pen.
Într-adevăr fapta pentru care sunt judecați inculpații recurenți constă în aceea că în dimineața zilei de 24.02.2008, în cursul unui conflict spontan cu victima G, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, i-au aplicat acesteia lovituri cu pumnii și cu picioarele provocându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Temeiul arestării inculpaților l-a constituit împlinirea condițiilor cazului de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen. deoarece lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În mod justificat prima instanță a reținut la termenul de judecată din 27.11.2008, când s-a amânat cauza pentru efectuarea expertizei psihiatrice a victimei, că, deși inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală și au manifestat regret față de cele petrecute, lăsarea lor în libertate poate duce la crearea unei stări de dezaprobare publică precum și a unui sentiment de insecuritate pe care l-ar resimți partea vătămată și persoanele apropiate acesteia.
Curtea consideră că deși au trecut aproape 10 luni de la arestarea inculpaților, nu s-a diminuat pericolul concret al lăsării în libertate a acestora, în special sub aspectul ecoului ce ar fi stârnit în rândul comunității, datorită gravității faptei pentru care sunt judecați, constând în lovirea fără nici o reținere a victimei, într-un loc public, respectiv pe un bulevard din centrul mun.C N, continuând actele de violență și după ce partea vătămată a căzut la pământ.
Așadar susținerea că au încetat temeiurile ce au stat la baza arestării inculpaților, nu poate fi primită.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească este la final și nemulțumirea recurentului legată de respingerea a doi martori propuși de către el, nu pot înlătura temeiurile arestării preventive.
De asemenea, nici cerința reparării prejudiciului suferit de către victimă nu constituie un temei al revocării arestării preventive.
În fine, termenul rezonabil al arestării preventive al inculpaților recurenți nu a fost depășit, deoarece în cele aproape 10 luni care au trecut de la arestarea acestora s-a finalizat urmărirea penală, iar cercetarea judecătorească este în stadiul administrării unor ultime probe.
Așa fiind, recursurile declarate sunt nefondate iar conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. Curtea le va respinge ca atare.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare în recurs către stat, din care câte 50 lei reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu, ce au asigurat asistența recurenților la primul termen de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și arestați în Arestul IPJ C împotriva încheierii penale din 27.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dos.nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
16.12.08/5 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
