Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 741/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 741/R/2008
Ședința publică din 11 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 285/A/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1. penal și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 alin. 2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, părțile civile și, lipsă fiind inculpatul
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că la termenul anterior de judecată inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei, pentru a depune înscrisuri doveditoare, pe care le-a depus pentru acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului G solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând cauza, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie. Constată că inculpatului a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Cluj, prin care s-a respins apelul declarat de inculpat, arătând că instanța de fond în mod eronat i-a respins apelul, menținând sentința penală de condamnare. Solicită a se reține nevinovăția inculpatului, deoarece parcela din mijloc apare în titlul de proprietare reclamat de partea vătămată, iar conform adresei nr. 269/9 mai 2006 emisă de Prefectura C, suprafața în litigiu a fost solicitată și restituită inculpatului. Față de înscrisurile depuse la dosar, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului, apreciind că soluția atacată este temeinică și legală, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.12/11.01.2008 a Judecătoriei Turda, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 06.10.1956 în com., jud. C, CNP -, cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat, nr. 362, jud. C, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin.l pen.
În temeiul art. 271 alin. 2. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a rap. la art. 76 lit. e pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În temeiul art. 81 și art. 82.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni și în temeiul art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71, alin. 2.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64, lit. a și b pen.
În temeiul art. 71, alin. 5.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64, lit. a și b pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 14 și 346.pr.pen. rap. la art. 998.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către părțile civile și și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile suma de 1000 lei cu titlul de daune materiale.
În temeiul art. 191, alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat și s-a avansat din în favoarea Baroului
În temeiul art. 193, alin. 1 și 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părților civile a sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile vătămate și, fratele inculpatului, au cumpărat în anul 1948 de la numitul un teren arabil, în suprafață de 0,29, situat pe raza com., în locul numit "". Începând cu anul 1992, între inculpat și fratele acestuia, partea vătămată, au intervenit discuții cu privire la proprietatea acestei suprafețe de teren, iar între partea vătămată și tatăl inculpatului s-au purtat mai multe litigii civile, toate finalizate în favoarea numitului, căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate. Hotărârea judecătorească prin care tatal inculpatului a fost obligat să predea părții vătămate posesia terenului în discuție, respective Sentința civilă nr. 4570/08.12.1992 a Judecătoriei Turdaa fost pusă în executare, conform proceselor-verbale întocmite de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Turda, din data de 23 iunie 1993 (f 23 ) și 3 august 1995 ( f 22 ). În anul 1997, părții vătămate i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr.28.078/879, care include și această suprafață de teren. Deasemenea, conform Adresei nr. 2945/07.06.2007 a Primăriei, acest teren este proprietatea părții vătămate.
Începând cu anul 1992, părțile vătămate și au dat în arendă acest teren ginerelui lor, martorul care 1-a folosit până în anul 2003, când în urma unei înțelegeri cu martorul G, au făcut un schimb de terenuri, după care acest teren a fost folosit de martorul G până în toamna anului 2006 când inculpatul a intrat pe teren și i-a interzis martorului G să-l folosească, l-a arat iar în primăvara anului 2007 l-a cultivat cu porumb.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv pentru care s-a extins procesul penal, nici în faza de urmărire penală și nici în cursul cercetării judecătorești, susținând că este proprietarul de drept al terenului și nu se consideră vinovat de săvârșirea faptelor, deși recunoaște că nu deține titlu de proprietate sau alte acte asupra acestuia și are cunoștință de faptul că părțile vătămate, în urma câștigării litigiilor civile, au fost puse în posesie asupra terenului, de către executorul judecătoresc.
Starea de fapt descrisă mai sus, a fost însă reținută de instanță pe baza probelor administrate în cauză. Astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 13.04.2007 partea vătămată a formulat o plângere împotriva inculpatului solicitând trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, arătând că inculpatul, în toamna anului 2006 i-a ocupat suprafața de 0,29 ha. teren, pe care a arat-o și apoi a semănat- De asemenea, în declarația dată la aceeași dată, partea vătămată a arătat, de asemenea că inculpatul i-a ocupat terenul în suprafață de 0,29 ha. la locul numit " " situat pe raza com., în toamna anului 2006.
Din declarațiile martorilor, G și, audiați în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, prima instanță a reținut că, terenul în cauză, în suprafață de 0,29 ha. situat în locul numit "" a fost folosit, începând cu anul 1992 de către ginerele părților vătămate, martorul, după care acesta, în anul 2003, făcut schimb de terenuri cu martorul G, care a folosit acest teren până în toamna anului 2006, când inculpatul a intrat pe teren, l-a arat și i-a interzis martorului G să-1 mai folosească. Această împrejurare este confirmată și de către partea vătămată care, audiată în fața instanței, a arătat că după anul 1990, folosit terenul, după care terenul a fost folosit de către ginerele său, martorul iar ulterior, acesta a făcut un schimb de terenuri cu martorul G care l-a folosit 2-3 ani până când inculpatul i-a interzis să-1 folosească. De asemenea, inculpatul arată că în primăvara anului 2007, i-a interzis numitului G să folosească acest teren.
Raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul a ocupat terenul proprietatea părților vătămate, în suprafață de 0,29 ha. situat pe raza comunei, la locul numit " " în toamna anului 2006, când terenul se afla în posesia numitului G, care, așa cum s-a arătat anterior, îl folosea în urma unui schimb de terenuri dintre el și ginerele părților vătămate, numitul, părțile vătămate neavând, la data ocupării terenului de către inculpat, posesia asupra terenului în cauză. Urmare a reținerii acestei stări de fapt, și având în vedere că infracțiunea de tulburare de posesie are ca obiect juridic special relațiile sociale privitoare la posesia asupra unui imobil, instanța a apreciat că faptei reținute în sarcina inculpatului, aceea de tulburare de posesie, îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv latura obiectivă, întrucât părțile vătămate nu aveau, la data săvârșirii infracțiunii, posesia asupra terenului.
În consecință, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr. pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 1.pen.
În ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 alin. 2. pen. din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, prin Sentința civilă nr. 4570/08.12.1992 pronunțată de Judecătoria Turda în dos. nr. 3645/1992, definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de pârât, prin Decizia civilă nr. 473/31.03.1993 pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. 217/1993, tatăl inculpatului, numitul a fost obligat să predea în folosință părții vătămate, terenul în suprafață de 0,29 ha situat în locul numit " ". Prin Procesele-verbale de punere în posesie întocmite de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Turda la data de 23.06.2003 în dos. nr. 330/1993 și la data de 03.08.1995 în dos. nr. 605/1995, partea vătămată a fost pusă în posesie asupra acestei suprafețe de teren. Deși litigiile civile s-au purtat între tatăl inculpatului și partea vătămată, inculpatul a avut cunoștință de faptul punerii în posesie a părților vătămate de către executorul judecătoresc, astfel cum rezultă din declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești. Cu toate acestea, nu a înțeles să respecte autoritatea acestor hotărâri judecătorești și, în toamna anului 2006 ocupat terenul aparținând părților vătămate.
Raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, apreciind că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, întrucât inculpatul a împiedicat părțile vătămate să folosească terenul situat pe raza comunei, la locul numit " " în suprafață de 0,29 ha. pe care îl dețineau în temeiul unei hotărâri judecătorești, prin ocuparea acestuia și ulterior, prin cultivarea acestuia, și-a dat seama că astfel, împiedică părțile vătămate să folosească terenul, așa cum consideră de cuviință, urmărind și acceptând și producerea rezultatului. Prima instanță apreciat că nu are relevanță sub aspectul existenței acestei infracțiuni împrejurarea că hotărârea judecătorească nu a fost obținută în contra inculpatului.
În drept, fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă și probată, care, în toamna anului 2006 împiedicat părțile vătămate și să folosească suprafața de 0,29 ha. teren, situat pe raza com., în locul numit "", pe care îl dețineau în baza unei hotărâri judecătorești, prin ocuparea și cultivarea acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2. pen. și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolului 72.pen. respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului pedepsei pe care oas tabilit-o în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prima instanță a reținut, în temeiul articolului 74, litera a pen. cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, raportat la lipsa de antecedente penale și la împrejurarea că inculpatul este o persoană integrată din punct de vedere social și își câștigă existența onest, din muncă. Instanța de fond a avut însă în vedere, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, împrejurarea că deși inculpatul este conștient de faptul că nu deține acte de proprietate asupra terenului iar părțile vătămate au câștigat mai multe litigii civile având ca obiect terenul în cauză, fiind puși în posesie de către executorul judecătoresc asupra acestuia, nu înțelege să le respecte acestora dreptul de proprietate asupra terenului și, mai mult, nu înțelege să respecte o hotărâre judecătorească, fapt care, în opinia instanței, imprimă faptei săvârșite de acesta un grad de pericol social sporit, motiv pentru care va alege sub aspectul naturii ei, pedeapsa închisorii.
Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța de fond a fost obligată să îi acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul art. 76 lit. pen. instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2.pen. respectiv aceea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Raportat la circumstanțele sus-menționate instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de art. 81 lit. a și b din pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, conform articolelor 81-83.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a,c achitarea C.P.P. sa de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art.271 al.2 Cod Penal; în motivare a arătat că instanța de fond a reținut pe baza probatoriului administrat, o stare de fapt eronată cu privire la dreptul de proprietate al părții vătămate adupra terenului în suprafață de 0,29 ha situat în locul numit "" de pe raza comunei, jud. C, fără a se face o delimitare concretă a terenului în litigiu; a mai precizat că nu a ocupat abuziv terenul și prin urmare nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, deoarece partea vătămată nu are înscris acest teren în titlu de proprietate emis de Comisia județeană C, ci un alt teren având aceeași suprafață învecinat cu cel ocupat de inculpat, care nu a fost și nu este ocupat, putând fi folosit de către partea vătămată; terenul în litigiu aparține tatălui inculpatului, numitul G, după cum rezultă din titlul de proprietate nr. 25827/461/31.03.1995 eliberat de Comisia Județeană C, din procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 18.02.1992 de Comisia Locală de Fond Funciar și din adresa nr. 269 din data de 9.05.2006 emisă de Prefectura Jud.
Prin decizia penală nr.285 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocatial din oficiu.
S-a stabilit în favoarea C, suma de 100 lei onorariu avocațial din oficiu cuvenit av., ce s-a avansat din
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prin 129/A/14.04.2008 a Trib. C, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei soluții inculpatul a declarat recurs, ce a fost admis prin 398/R/18.06.2008 a Curții de APEL CLUJ, dispunându-se casarea în întregime a hotărârii date în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Trib.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că apelul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză că, în toamna anului 2006, inculpatul Gaî mpiedicat părțile vătămate și să folosească suprafața de 0,29 ha teren situat pe raza com., jud. C, în locul numit "", pe care îl dețineau în baza unei hotărâri judecătorești ( fapt cunoscut de inculpat- 15 dos.fond), prin ocuparea și cultivarea acestuia.
Din cuprinsul hotărârilor judecătorești civile și ale proceselor verbale de punere în posesie aflate la dosar (19,21,22,23 și 25 ), precum și din cuprinsul titlului de proprietate nr. 28.078 eliberat pe numele părții vătămate (27 dos.fond) rezultă fără dubiu că terenul în litigiu mai sus-arătat este proprietatea acesteia, fiind învecinat cu numitul G la vest, la est, la sud și drumul comunal la nord.
În consecință, susținerile inculpatului din motivele de apel sunt total neîntemeiate, dovadă fiind și cuprinsul deciziei civile nr.473/31.03.1993 a Trib.C (21 ) din care reiese că aceleași apărări au fost formulate în procesul civil și de tatăl inculpatului, numitul G, ce au fost respinse ca neîntemeiate, din acest punct de vedere proprietate a asupra terenului în litigiu constituind o chestiune prealabilă în procesul penal, iar hotărârea instanței civile, conform art.44 al.3 C.P.P. autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Mai mult, inculpatul a recunoscut în fața instanței de fond, contrar apărărilor din apel, că nu deține titlu de proprietate sau alte acte asupra terenului ocupat în toamna anului 2006; are cunoștință de faptul că părțile vătămate, în urma câștigării litigiilor civile au fost puse în posesie asupra acestui teren de către executorul judecătoresc și dețin titlu de proprietate cu privire la el; cu toate acestea, inculpatul susține în mod cu totul nejustificat că terenul este al lui, întrucât, în perioada 1946-1962 a fost folosit de către tatăl său, fiind dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare.
În ce privește săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin act. 72 și Cod Penal fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52
Cod PenalÎmpotriva deciziei menționate inculpatul Gad eclarat recurs în termen.
În motivarea recursului acesta a criticat decizia ca nelegală și netemeinică, deoarece nu a comis infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, fiindcă nu a avut cunoștință de procesele civile ale tatălui său. Astfel, din declarațiile martorului R rezultă că terenul în litigiu a aparținut lui de la care l-a cumpărat tatăl inculpatului, ca atare nu a aparținut lui - fratele inculpatului așa cum s-a reținut în hotărârile judecătorești civile.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivului de recurs invocat, Curtea constată că acesta se încadrează în cazul de casare prev.de art.385/9 pct.18 pr.pen. referitor la comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.
Pentru a analiza întrunirea în speță a condițiilor cazului de casare menționat este necesară reiterarea stării de fapt.
Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului recurent infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev.de art.271 al.2 pen. constând în aceea că în toamna anului 20006 a împiedicat părțile vătămate și să folosească suprafața de 0,29 ha teren situat pe raza comunei în locul numit "", prin ocuparea și cultivarea acestuia.
Contrar celor susținute de către recurent acesta a avut cunoștință de faptul că terenul în cauză era deținut de către părțile vătămate în baza unei hotărâri judecătorești, după cum rezultă din declarația sa dată în fața instanței de fond (15) când a arătat că părțile vătămate i-au cerut de mai multe ori să părăsească terenul însă a refuzat și că știa că toate procesele civile dintre tatăl său și părțile vătămate au fost soluționate în favoarea părților vătămate; de asemenea știe că executorul judecătoresc a pus în executare hotărârile civile la fața locului.
În consecință, în speță condamnarea inculpatului nu a fost rezultatul unei erori grave de fapt, probele administrate fiind interpretate corespunzător realității faptice.
Așa fiind, motivul de recurs nu îndeplinește condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.18 pr.pen.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către
Prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat,. în com., sat nr.362, jud.C împotriva deciziei penale nr. 285/A din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
16.12.08/3 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Rodina
