Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 773/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE AAPEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.773
Ședința publică din data de 29 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 iulie 1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținutt această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței, s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat.
Recurentul inculpat, personal și prin avocat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act dde susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat, avocat, critică încheierea de ședință din data de 18 sept.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că judecătorul fondului la motivarea încheierii a ținut seama de faptul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată sunt grave, prevăzute de 678/2008, de modalitatea comiterii faptei și împrejurarea că există temerea că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celor 2 părți vătămate. Apreciază că a dat o interpretare pe lângă textul de lege pentru că art.148 litt.b -p p. spune "există date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului." ori magistratul spune poate încerca și trebuie să motiveze care sunt aceste date.
Apoi, își întărește motivarea, spunând că are în vedere scopul de a împiedica sustragerea de la judecată. Deci merge la lit.a, "inculpatul a fugit, ori există date că a încercat să fugă".
Va încerca să demonstreze că judecătorul fondului nu a ținut cont de ce s-a făcut în faza de cercetare judecătorească. La momentul întocmirii rechizitoriului erau 8 părți vătămate. S-a reținut că 2 părți vătămate venite în țară, ar fi fost forțate, legate la mâini, și trimise în Turcia. Una din părți era minoră și nu avea acord și s- mai susținut că a fost sechestrată și transportată într-o cabină a șoferului sau că 2 părți vătămate ar fi fost sechestrate la locuința Carlei. Trimiterea judecată s-a făcut cu 4 părți vătămate. Au fost audiate două din patru. Verificând, declarația părții vătămate G -, la a doua filă a declarației spune că inculpatul nu a vorbit cu ea nimic despre plecarea în Turcia. Deci, după spusele ei inculpatul nu a întreprins nici o acțiune ce conține infracțiunea de racolare. Cealaltă parte vătămată, care este o tânără cu câteva clase, cu grad mic de redare a ceea ce vroia să spună, declară că a plecat în Turcia, dar s-a întors după o săptămână chemată de inculpat, săptămână în care nu a făcut activitate de prostituție. A plecat peste voința inculpatului, (fila 35 dosar ), deci s-a întors de bunăvoie. Declarațiile lor au fost luate cât timp inculpatul era arestat și deci nu avea cum să le influențeze. Mai este declarația șoferului, care în opinia parchetului l-ar fi ajutat să o ducă forțat pe - în Turcia., șoferul a fost audiat și a arătat că nu a avut nicio participare la plecarea lui G -. Era veselă, și a spus că nu i-a dat impresia că ar fi timorată, forțată. Ea a fost aceea care s-a dus la firma de transport internațional până a găsit șoferul dispus să o transporte în condițiile în care era minoră.
La momentul lecturării declarației șoferului, acesta a relatat ce a pățit cu organele de anchetă. Aceste sesizări, la număr 4, s-au făcut, probabil, urmare faptului că ajunse în Turcia nu s-au înțeles cu această Carla, care nu le-a dat sumele de bani cuvenite. Nu au fost sechestrate, oricând puteau să plece și să se întoarcă în țară. Unele părți vătămate au susținut că au fost amenințate telefonic de inculpat din România, care avea interdicție să intre în Turcia pentru că lucrând în construcții a depășit perioada de 3 luni.
Având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea încheiereii de ședință, urmând fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu îngăduirea de a veni la termenele de judecată la instanță.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18 sept.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, încheiere prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculapatului. Măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, reținându-se corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, respectiv faptul că pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită este pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea că ar zădărnici aflarea adevărului dacă i s-ar înlocui măsura.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 alin.1,2 și art.13 din Legeaa 678/2001, reținându-se în sarcina sa că în perioada anilor 2006 - 2008, a racolat mai multe persoane de sex feminin, unele fiind minore, pe care le-a determinat să se deplaseze în Turcia pentru a se prostitua. Banii obținuți fiind împărțiți între inculpat și fosta sa soție Carla. Din modalitatea comiterii infracțiunilor și gravitatea lor, din scopul urmărit și urmările produse, din aflarea activității infracționale, se desprinde ideea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat având personal cuvântul se declară nevinovat de săvîrșirea faptelor reținute în sarcina sa. Susține că a fost o răzbunare și că din anul 2005 nu a mai fost în Turcia pentru că avea interdicție. Se consideră nevinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2008 Tribunalul Prahova In temeiul disp. art 3002si C.P.P. art 160 pr.pen. a constatat legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului - și a menținut această măsură preventivă.
-a apreciat de instanța de fond că aceasta este legala si temeinica fiind întrunite cerințele disp. art.143 si art.148 lit.f p Cod Penal, temeiuri ce au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane in modalitatea prevăzută de art. 13 al.1,2 și 3 din 678/2001 si respectiv de art. 12 al.1 și 2 lit. a din Lg.678/2001, cu aplic. art. 41 al.2 si cu aplic. finală a art. 33 lit. a.
Totodată, tribunalul a constatat ca faptele deduse judecați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând probe certe ca lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Sub acest aspect, tribunalul a avut in vedere natura si gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea in care acestea au fost comise, scopul urmărit de către inculpat, existând temerea ca acesta in cazul in care va fi lăsat in libertate poate încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate si a martorilor ce urmează a fi audiați.
S-a mai avut in vedere și scopul pentru care se iau masurile preventive respectiv acela de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și eventual de la executarea pedepsei întrucât acesta are un interes real in acest sens ținând seama de cuantumul ridicat al sancțiunii penale prevăzut pentru faptele ce fac obiectul judecații.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie
S-a susținut de către recurent că instanța de fond la motivarea încheierii a ținut seama de faptul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată sunt grave, prevăzute de 678/2008, de modalitatea comiterii faptei și împrejurarea că există temerea că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celor 2 părți vătămate, însă nu s-a făcut dovada existenței unor date certe privind încercările de zădărnicire a aflării adevărului, astfel încât nu se poate reține in nici un caz că inculpatul ar putea să săvârșească astfel de fapte, în condițiile in care ar fi pus in libertate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, urmând fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpatul susținând că se va prezenta la toate termenele de judecată ce vor fi fixate.
Curtea examinând încheierea recurată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 385/6 al. final C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta in continuare:
Inculpatul a fost trimis in judecată prin rechizitoriul nr. 33/D/P/2007 din 18.06.2008 al T- Biroul Teritorial Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 al.1,2 lit. A din Lg. 678/2001 cu aplic. Art. 41 al.2 si art. 13 al.1,2 si 3 Lg. 678/2001 cu aplic. finală a art. 33 lit. a.
In sarcina inculpatului s-a reținut că in baza unei înțelegeri prealabile cu Carla, fosta sa soție, in perioada 2006- februarie 2008, a racolat pe, si minora G -, iar prin promisiuni mincinoase le-a determinat pe acestea să se deplaseze in Turcia unde au fost exploatate sexual de învinuita Carla, banii obținuți din această activitate fiind însușiți de către inculpat si învinuită.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 martie 2008 de către Tribunalul Prahova, pentru o durată de câte 29 de zile, iar ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită si apoi menținută in mod succesiv de către instanța de judecată, in raport de dispozițiile legale in materie.
In ceea ce privește dispozițiile de menținere a arestării preventive din încheierea recurată, curtea constată că tribunalul a apreciat in mod legal că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă si impun in continuare privarea lui de libertate.
Astfel, la luarea măsurii arestării preventive au fost avute in vedere disp. art. 143 si C.P.P. art. 148 lit. e, f C.P.P. in sensul că există probe si indicii temeinice privind participația inculpatului la săvârșirea infracțiunilor pentru care la acel moment era cercetat, că există date că inculpatul va încerca să fugă sau să se sustragă in orice mod de la urmărirea penală, există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului in mod direct sau indirect și că pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând subzistența acestor condiții cumulative in prezent, curtea constată că acestea nu au suferit nici un fel de modificări, după cum urmează: cât privește condiția prev. de art. 143 privind C.P.P. existența indicilor de participare la săvârșirea faptei, trebuie observat că, cercetarea judecătorească nefinalizându-se, aceste indicii nu au suferit modificări substanțiale. Reprezentând in esență, elemente pe baza cărora se poate presupune că in mod verosimil si rezonabil, că o persoană a participat la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, aceste indicii leagă pe autorul faptei de locul săvârșirii, de urmele materiale sau de obiectul infracțiunii.
Ori, in speță, pe baza mijloacelor de probă administrate in cursul urmăririi penale cât si in raport de probele administrate până in acest moment pe parcursul cercetării judecătorești, se desprind indicii verosimile pe baza cărora să se poată presupune, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, că inculpatul executat acte de participație penală la săvârșirea infracțiunilor pentru care este dedus judecății, o astfel de presupunere având un caracter rezonabil in raport de natura infracțiunilor deduse judecății.
Cea de a doua condiție vizând existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului in libertate, trebuie privite prin prisma naturii infracțiunilor cu care instanța este sesizată. Astfel, trebuie observat că acestea reprezintă infracțiuni de trafic de persoane, infracțiuni care prin ele insele au un pericol social sporit, cuantificat chiar de legiuitor prin limitele minime si maxime de pedeapsă.
Or, prin analiza modului în care se reține că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății, se desprinde concluzia că acesta, a exercitat acțiuni în mod evident persuasive, pentru a racola pe părțile vătămate și a le convinge atât pe ele, cât si pe membrii familiilor acestora, că acestea vor desfășura activități oneste, ceea ce in mod evident nu s-a întâmplat.
O atare concluzie, asupra pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului in libertate este întărită si de încercările inculpatului de a denatura aflarea adevărului.
Împrejurarea că unele dintre părțile vătămate, încă din cursul urmăririi penale, au încercat să retracteze unele din afirmațiile făcute inițial prin plângerile adresate organelor de urmărire penală, cât si faptul că acestea au declarat inițial că inculpatul a exercitat împotriva lor acte serioase de amenințare pentru a le împiedica să formuleze plângeri, constituie date certe în aprecierea încercărilor de zădărnicire a aflării adevărului, cu atât mai mult cu cât, racolarea părților vătămate a avut loc prin prisma unor relații ale inculpatului atât cu acestea, cât si cu membrii familiilor lor și profitând de situația materială precară a părților vătămate.
In cazul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, este bine cunoscut faptul că, victimele acestui trafic, supuse in mod constant si repetat unor acte de amenințare fizică si verbală, în marea majoritate a cazurilor dobândesc o temere crescută față de autorii traficului, devenind astfel supuse unor încercări de influențare prin schimbarea declarațiilor si a plângerilor făcute inițial, toate cu scopul evident de înlăturare a răspunderii penale a autorilor traficului.
Acesta este cazul si in speță, cu atât mai mult cu cât, așa cum se reține in actul de sesizare al instanței, comiterea faptelor deduse judecății a avut loc in contextul in care între inculpat și unele dintre părțile vătămate au existat unele relații de amiciție, astfel că și în virtutea unor atare relații, dar si ținându-se seama de actele de amenințare exercitate in acest sens, in cazul in care inculpatul ar fi pus in libertate ar putea avea loc eventuale schimbări de declarații ale victimelor traficului de persoane, ceea ce in mod evident ar constitui o periclitare a aflării adevărului.
Așa fiind, in mod judicios prima instanță constatat in cursul judecății că raportat la modul in care faptele au fost comise și pericolul social al acestora, există temerea serioasă că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate si a martorilor ce urmează să mai fie audiați.
Pentru aceste considerente, curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare dispozițiilor art. 300/2 rap la art. 160/b C.P.P. astfel că recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 02 iulie 1970, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 sept.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. GC/
4 ex/1.10.2008
f-
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu
