Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 451/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 249 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.451
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - judecător
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP G, împotriva deciziei penale nr.63 A din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, privind pe inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile, intimații - inculpați și fiind reprezentați de avocați din oficiu, respectiv.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri sau excepții, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Publica expus starea de fapt care rezultă din probatoriile administrate în cauză și a concluzionat că se impune admiterea recursului, cu consecința casării hotărârilor atacate și, pe fond, obligarea intimaților - inculpați și la plata sumei de 3.000 lei drept prejudiciu către recurentă deoarece, la dosarul cauzei nu există chitanța avută în vedere de instanțe la stabilirea întinderii prejudiciului către bugetul de stat.
Avocat, pentru inculpatul, a solicitat respingerea recursului deoarece hotărârile recurate sunt temeinice, în condițiile în care, la filele 49 - dosar urmărire penală - și 18 - dosar Tribunal - există chitanța din care rezultă că recurenta a încasat de la societatea comercială Tg. J suma de 3.000 lei din datoria către bugetul de stat.
Avocat, pentru inculpatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece hotărârile atacate sunt temeinice, în sensul că instanțele au avut în mod corect în vedere faptul că societatea unde și-au desfășurat activitatea inculpații, respectiv Tg. J, a achitat suma de 3.000 lei, datorată bugetului de stat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.115/19.01.2009, Judecătoria Tg-J în dosarul nr- în baza art.9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2 od penal, a condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 04.06.1970, în mun. Tg-J, jud. G, cu domiciliul în Tg-J,-, jud. G, cetățean român, studii 6 clase, administrator la SC SRL, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la 3 ani închisoare.
În baza art.26 pen. raportat la art. art. 9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 17.05.1985 în mun. Tg-J, jud. G, cu domiciliul în Tg-J,-, jud. G, cetățean român, studii 6 clase, casier la SC SRL, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la 3 ani închisoare.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata indicată de art.82 pen. punând în vedere inculpaților dispozițiile art.83 pen.
S-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 litera "a", Teza a II-a și "b" pe durata prevăzută de art.71 pen. cu aplicarea art.71 alin.5 pen.
În baza art.9 din Legea 241/2005, s-au interzis inculpaților drepturile civile prevăzute de art.64 lit. "a" și "b" pen. pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art.346 pr.pen. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 63.652 lei, din care a fost achitată suma de 3.000 lei, cu dobânzile și majorările aferente până la achitarea integrală a prejudiciului la bugetul consolidat al statului, reprezentând de MFP - ANAF - DGFP
Prezenta sentință penală se va comunica Oficiul Național al Registrului Comerțului G la rămânerea definitivă a sa.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg- Jaf ost trimiși în judecată penală inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 pen. raportat la art.9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
In fapt, s-a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice Gas esizat că inculpatul administrator la SC SRL Tg-J a evidențiat în contabilitate o serie de facturi fiscale emise de societăți comerciale fictive, care nu întrunesc condițiile de elemente contabile justificative, înregistrând cheltuieli privind costul mărfurilor achiziționate care nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului de profit.
Astfel, în perioada august 2005 - ianuarie 2006, o echipă de control din cadrul DGFP Gac ontrolat activitatea financiar contabilă și fiscală a SC SRL Tg-J, administrată de către inculpatul, verificându-se modul de evidențiere, calcul și virare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat al statului, societatea respectivă având ca obiect principal de activitatea recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile, cod 3710.
In urma controlului, organele fiscale au constatat că inculpatul, în calitate de administrator, a înregistrat în contabilitatea societății cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în condițiile în care firmele furnizoare nu există în baza de date a organelor fiscale, stabilindu-se un prejudiciu în cuantum de 946 lei reprezentând taxe pe valoarea adăugată și 18.349 lei impozit pe profit.
Cu ocazia controlului efectuat la societatea administrată de inculpatul au fost identificate un număr de 9 tacturi fiscale (TM -/14.04.2002, TM -/01,10.2002, TM -/05.10.2002 - SC 2000 COM SRL T; - - -/18.04.2002- SC SRL C;- - -/01.07.2002,- - -/28.11.2002-SC SRL C; - - -/02.10.2002, - - -/17.12.2002-SC SRL B; - AICI -/10.12.2002-SC SRL H), emise de societăți comerciale care nu există în realitate.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că toate societățile menționate mai sus, pe numele cărora au fost emise facturile fiscale în litigiu, nu există în baza de date a Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice unde acestea au sediul social, așa cum rezultă din adresele nr. 11480/11.08.2005 a DGFP C, nr. 8623/04.11.2005 a DGFP H, nota nr. 6034//2/16.09.2005 a DGFP B, nr.46103/22.08.2005 a DGFP C, nr. 43807/23540/07.09.2005 a DGFP
Pe parcursul cercetărilor a rezultat că au fost evidențiate și alte aspecte care relevă faptul că operațiunile comerciale aferente celor 9 facturi fiscale nu au fost reale, iar cheltuielile înregistrate sunt fictive, tocmai cu scopul de a diminua obligațiile către bugetul de stat, prin micșorarea profitului.
Astfel, la rubrica date privind expediția referitor la facturile fiscale nr. -/14.04.2002, -/01.10.2002 și -/05.10.2002 se menționează ca mijloace de transport autovehiculele cu nr. de înmatriculare - și -, însă a rezultat că nr. de înmatriculare menționate nu sunt atribuite niciunui autovehicul, așa cum rezultă din adresa nr. 42042/11.08.2006 a Instituției Prefectului T; s-a mai arătat că, referitor la factura fiscală -/01.10.2002, chitanța nr. - este emisă la 03.10.2002, iar chitanța cu nr. -, deși are un număr de ordine mai mic, este emisă ulterior primei chitanțe, la 04.10.2002
O altă situație a constat în menționarea în factura fiscală nr. -/18.04.2002 emisă de SC SRL C-N, la rubrica date privind expediția a cărții de identitate seria - - emisă de Poliția C, acest fapt nefiind posibil, doar autoritățile din jud. G putând emite acte de identitate cu seria -, iar ca și mijloc de transport s-a menționat -, nr. de înmatriculare care nu există în baza de date a Instituției Prefectului jud.
Cu privire la facturile fiscale nr. -/01.07.2002 și -/28.11.2002 emise pe numele SC SRL Sf. G, din adresa nr. 11480/11.08.2005 a DGFP Car ezultat că societatea menționată nu este înregistrată în baza de date, iar facturile fiscale menționate nu au fost achiziționate din jud.
De asemenea, au fost menționate ca mijloace de transport autovehiculele cu nr. de înmatriculare - și - iar din adresa cu nr. -/11.08.2006 a Instituției Prefectului Jud. C rezultă că nu sunt înmatriculate autovehicule cu aceste nr. de înmatriculare.
Cu privire la SC SRL M C, din adresa nr. 8624/04.11.2005 a DGFP H, rezultă că societatea comercială menționată nu figurează în baza de date, iar factura fiscală cu nr. -/10.12.2002 nu a fost distribuită în jud.
Cu privire la mijlocul de transport - care figurează pe factura fiscală menționată mai sus, din adresa nr. 2446/2007 a Instituției Prefectului Jud. H, nu a rezultat ca acest nr. de înmatriculare să fi fost atribuit vreunui autovehicul.
În ceea ce privește SC SRL B, din adresa nr. 66034/16.09.2005 a DGFP Bar ezultat că această societate comercială nu figurează în baza de date, iar facturile fiscale nr. -/01.10.2002 și -/17.12.2003 nu sunt înregistrate în evidența DGFP
Ca mijloace de transport pe facturile fiscale menționate au fost trecute autovehiculele cu nr. de înmatriculare - și -, deși din adresa nr. 48588/2006 a Instituției Prefectului G rezultă că aceste nr. de înmatriculare nu au fost atribuite vreunui autovehicul.
Așadar, toate cele 9 facturi menționate mai sus au fost înregistrate de către inculpatul în contabilitatea SC SRL Tg-J, evidențiind cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, fapt care a dus la diminuarea profitului societății și implicit la reducerea cuantumului obligațiilor către bugetul de stat.
De altfel, prin chitanța nr. -/14.11.2006 a fost achitat în parte prejudiciul produs bugetului de stat, fiind depusă suma de 3000 lei reprezentând impozit pe profit și TVA.
In cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză grafoscopică, din care a rezultat că scrisul de completare din facturile fiscale seria - nr. - și -; seria - - nr. -; seria - - nr. -; seria - - nr. - și -; seria - - nr. -, chitanțele aferente acestora; scrisul de completare din chitanțele seria - - - i, -2, -3, -4 aparțin inculpatului.
Totodată, scrisul de completare de pe factura fiscală nr. - nr. - rubricile "Cumpărător", " produselor sau serviciilor" și "Date privind expediția" și a chitanței seria - - nr. -0 aparține lui.
Din raportul de expertiză grafoscopică nr. 22020/15.07.2008 a rezultat că semnăturile executate la rubrica "Semnătura și ștampila furnizorului" de pe toate cele 9 facturi fiscale în litigiu, precum și cele de la rubrica casier de pe chitanțele aferente acestor facturi fiscale au fost executate de către inculpatul .
Așadar, din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că cele 9 facturi fiscale în litigiu nu reprezintă operațiuni reale ci cheltuieli fictive, în mare parte fiind completate de cei doi inculpați și semnate de către inculpatul .
Pe parcursul cercetărilor, inculpații s-au apărat de maniera că operațiunile comerciale aferente facturilor fiscale în litigiu sunt reale, că nu au verificat identitatea furnizorilor și că aceștia din urmă nu aveau cunoștințele necesare completării facturilor fiscale.
S-a mai reținut însă că facturile fiscale nu reflectă operațiuni comerciale reale, fapt care rezultă și din aceea că nici o societate comercială evidențiată pe facturile fiscale, nici autovehiculele menționate pe aceste documente și nici delegații societăților comerciale nu există în realitate, facturile fiscale, atât în conținut, dar și la rubrica semnătură au fost completate de către cei doi inculpați.
De altfel, este, de menționat că facturi fiscale completate pe numele societăților comerciale menționate (SC SRL H, SC SRL B, SC SRL C, SC SRL C, SC 2000 COM SRL T) au fost identificate și cu ocazia efectuării de cercetări în dosarul nr. 49 D/P/2005 al Biroului Teritorial Gorj din cadrul DIICOT față de inculpații -, sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, iar prin sentința penală nr. 3526/13.11.2007 a Judecătoriei Tg-J, aceștia au fost condamnați pentru săvârșirea infr. prev. de art. 13 din Legea 87/1994 și respectiv art. 26 Cod penal rap. la art. 13 din Legea 87/1994.
În cauză s-a dispus și efectuarea unui raport de expertiză contabilă care a concluzionat că facturile în litigiu au fost înregistrate în contabilitate și nu au fost afectate obligațiile către bugetul de stat, expertul susținând că facturile ar îndeplini condițiile de documente justificative.
Cu toate acestea, s-a dovedit cu certitudine că facturile fiscale nu reflectă operațiuni reale, că reprezintă în realitate cheltuieli fictive, în nici unul dintre cazuri neexistând o operațiune comercială cu societățile furnizoare, care de altfel sunt fictive, nu există în realitate, facturile fiind completate, în parte, de cei doi inculpați, iar chitanțele aferente au fost semnate de către inculpatul I.
S-a reținut că tocmai pentru a da o aparență de legalitate facturilor fiscale în litigiu, din punct de vedere formal, acestea au fost completate în mod corespunzător și apoi înregistrate în contabilitate pentru a se mări în mod artificial cheltuielile, însă în realitate operațiunile comerciale au avut loc.
Mai mult, fiind audiată ca martor, experta a precizat că din punct de vedere formal, facturile fiscale în litigiu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi evidențiate în contabilitate, arătând totodată că în situația în care documentele sunt false, fapt dovedit cu certitudine prin cele două rapoarte de expertiză grafoscopică, cuantumul prejudiciului este cel menționat în actele de control întocmite de DGFP G, completând în timpul cercetării judecătorești că rezultatele controlului organelor financiare corespunde cu realitatea și în condițiile efectuării expertizelor grafoscopice, expertiza contabilă dispusă era inoportună, însă, în calitatea sa de expert contabil a respectat dispozițiile organelor de cercetare penală.
A mai arătat martora că prejudiciul reținut de către organele financiare de control este cel corect.
A fost audiată și martora, care a declarat că a fost contabila societății SC Tg-J în perioada 2004 - 2008 și că urmare a controlului efectuat de către organele de inspecție fiscală în perioada august 2005 - ianuarie 2006, s-au reținut facturi fiscale pentru verificare care nu îndeplineau condițiile de documente justificative potrivit legii contabilității.
De asemenea, în timpul cercetării judecătorești cei doi inculpați și-au menținut cele declarate în timpul urmăririi penale, susținând că operațiunile comerciale aferente facturilor fiscale reținute de organele de control sunt reale și că ei nu au verificat identitatea furnizorilor și a mijloacelor de transport folosite de către aceștia.
S-a stabilit cu certitudine că facturile fiscale nu reflectă operațiuni comerciale reale, fiind completate de către cei doi inculpați, societățile comerciale de pe facturile fiscale, autovehiculele menționate pe acestea, cât și delegații societății comerciale neexistând în realitate.
Starea de fapt expusă mai sus, a fost dovedită cu proces verbal de control nr. 2570/23.01.2006 al DGFP G, declarații inculpați, declarații martori și, raport de expertiză contabilă nr. 191/21.11.2007, rapoarte de expertiză grafoscopică nr.18645/14.03.2007 și 22020/15.07.2008 ale Serviciului de Criminalistică IPJ G, facturile fiscale în litigiu, copie sentința penală nr. 3526/13.11.2007 a Judecătoriei Tg-J, chitanța nr. -/14.11.2006, prin care inculpații au achitat o parte din prejudiciul de 63.652 lei RON, respectiv suma de 3.000 lei RON.
In drept, fapta inculpatului de a evidenția în perioada aprilie 2002 - decembrie 2002, în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, constând în înregistrarea celor 9 facturi fiscale menționate mai sus și prin aceasta aducând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 63.652 lei RON reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată dedusă nelegal, dobânzi și penalități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal. iar fapta inculpatului, de a ajuta, în mod repetat, în perioada aprilie 2002 - decembrie 2002, pe inculpatul în activitatea infracțională a acestuia din urmă de a evidenția în contabilitate cheltuieli fictive reprezentând înregistrarea celor 9 facturi fiscale care nu reflectă operațiuni comerciale reale, costând în aceea că a completat o parte din facturile fiscale în litigiu în locul furnizorilor și a semnat la rubrica "Semnătura și ștampila furnizorului" atât pe facturi, cât și la rubrica "" de pe chitanțele aferente acestor facturi fiscale dând o aparență de veridicitate înscrisurilor respective întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 cod penal raportat la art. 9 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, texte de lege în baza cărora cei doi inculpați urmează a fi condamnați, iar la individualizarea pedepselor se vor avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, cât și persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel că acestora li s-a t pedeapsa de câte 3 ani închisoare, apreciindu-se că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepselor, punându-le în vedere disp.art.83 pen. și interzicându-le exercitarea drepturilor civile prev. de art.64 lit. teza a II- și lit. b pe durata indicată de art. 71.pen. cu aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.
De asemenea, celor doi inculpați le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b pen. pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 63.652 lei, din care a fost achitată suma de 3.000 lei, cu dobânzile și majorările aferente până la achitarea integrală a prejudiciului la bugetul consolidat al statului, reprezentând de MFP - ANAF - DGFP
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice G criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că pe latura civilă, greșit instanța de fond a constatat achitarea sumei de 3000 lei din prejudiciul total de 63.652 lei.
Prin decizia penală nr.63 A din 23 martie 2009, Tribunalul Gorj, a respins ca nefondat apelul.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de apel invocat a constatat că apelul este neîntemeiat, astfel că în baza art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. va fi respins în lumina următoarelor considerente:
Din conținutul chitanței de la fila 49 dosar de urmărire penală și fila 18 dosar de apel, a rezultat că suma de 3000 lei invocată de apelantă ca nerecuperată a fost achitată cu chitanța nr. - din data de 14.11.2006, astfel că prejudiciul produs de către intimații inculpați prin comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora a fost integral recuperat.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat - în termen legal - recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale deoarece, instanțele au reținut în mod greșit că societatea comercială Tîrgu J - unde inculpații au fost administrator și respectiv casier - ar fi achitat din totalul prejudiciului cauzat bugetului de stat de 63.652 lei, suma de 3.000 lei, aceasta nefiind evidențiată în registrele fiscale cu acest titlu.
Examinând recursul formulat, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Astfel, se constată că, la fila 49 dosarului de urmărire penală și respectiv fila 18 dosarului Tribunalului Gorj, există depusă în copie "chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții" cu seria - 2A nr. - din 14.11.2006, din care rezultă că Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria mun. Tg. Jaî ncasat de la Tg. J sumele de 2.000 lei reprezentând impozit pe profit și 1.000 lei TVA lunar stabilit suplimentar, deci în total 3.000 de lei.
Cum, prin rechizitoriu, inculpaților li s-a imputat tocmai faptul că, în calitate de administrator și respectiv casier, au prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 63.652 lei reprezentând impozit pe profit și TVA dedusă nelegal, la care se adaugă dobânzi și penalități, Curtea va constata că, în mod temeinic cele două instanțe au dat relevanță juridică chitanței menționată anterior, în condițiile în care ea face dovada deplină a achitării de către societatea inculpaților a unor sume de bani către bugetul de stat, de natura celor care au fost acuzați că și le-au însușit în mod nelegal.
În aceste condiții, Curtea apreciază că soluțiile celor două instanțe, de diminuare a prejudiciului datorat bugetului de stat cu suma de 3.000 lei sunt temeinice, având acoperire în chitanța menționată mai sus, astfel încât, urmează să fie respins recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată recurenta la plata sumei de 610 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu pentru cei doi inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP G, împotriva deciziei penale nr.63 A din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta la 610 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 aprilie 2009.
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
-
Dact. 2 ex./PS - - 09.06.2009
30 aprilie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice Târgu J va urmări și încasa de la inc. suma de câte 500 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Robert Emanoil Condurat
