Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
112/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 52/
Ședința nepublică de la 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de către, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1024, din data de 07.12.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică, au răspuns, apelantul - inculpat, personal și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și intimat - părinte, lipsind intimat - parte vătămată, intimat - părinte, intimat - parte civilă, Spitalul Clinic de chirurgie plastică reparatorie și de arsuri B și Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
A fost audiat apelantul - inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 377 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită admiterea apelului care vizează greșita individualizare a pedepsei, având în vedere minimul special al acesteia, în contextul dispozițiilor art. 80 Cod penal, se mai impune și aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 Cod penal, în raport de afecțiunile de care suferă inculpatul și la care se face referire în expertiza psihiatrică efectuată în cauză și greșita soluționare a laturii civile, având în vedere că, la plata cheltuielilor de spitalizare, trebuiau obligați și părinții inculpatului în calitate de părți responsabile civilmente, în raport de vârsta inculpatului, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 1000 alin. 2 Cod civil.
Apărătorul apelantului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat și având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și afecțiunea de care suferă acesta, consideră că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând redozarea acesteia, iar ca mod de executare să-i fie suspendată condiționat. În ceea ce privește apelul Parchetului, solicită respingerea primului motiv de apel și menținerea pedepsei aplicată de către instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către inculpat, pe care îl consideră nefundat, în raport de concluziile puse pe apelul Parchetului.
Intimatul - părinte având cuvântul, arată că inculpatul nu merge la școală și că este bolnav psihic.
Apelantul - inculpat având cuvântul, solicită micșorarea pedepsei.
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1024/07.12.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția Penală, în dosarul nr- s-a hotărât:
În baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1) lit. c) Cod Penal, 99.Cod Penal, 109.Cod Penal, 21 alin. 2) Cod Penal, art. 75 alin. 2) Cod Penal, 74 alin. 1) lit. c) Cod Penal, art. 76 alin. 1) lit. d) Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut în data de 08.06.1992 în mun. B, având CNP -, la pedeapsa închisorii de 2 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a și lit. b) Cod Penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei, dar nu mai devreme de împlinirea vârstei de 18 ani și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de luni închisoare aplicată prin prezenta.
În baza art. 88.Cod Penal, a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de 01.09.2006, timp de 10 ore, de la ora 12:00, până la ora 22:00.
A luat act că partea vătămată -, cu domiciliul în comuna Moara, sat Moara, jud. I, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 346.C.P.P. rap. la art. 313 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 și art. 998.civ, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1189,74 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1) p Cod Penal, a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI întocmit sub nr.4737/P/2006 in data de 10.08.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata inculpatului cercetat in stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat, fapta prev. si ped. de art.20 rap.la art.174-175 lit.c cu Cod Penal aplic.art.99 si urm.
Cod PenalIn actul de sesizare a instanței s-a reținut ca in seara zilei de 01.09.2006 aflându-se sub influenta băuturilor alcoolice, inculpatul l-a înjunghiat pe fratele sau, in zona gâtului, cu un cuțit. Astfel, la data de 01.09.2006, Poliția Iaf ost sesizată că la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică și se află internată o persoană de sex masculin care în urma unei agresiuni prin înjunghiere, prezenta la internare diagnosticul de"plagă înjunghiată (agresiune) în regiunea cervicală antero-laterală, cu secțiune parțială de arteră carotidă comună și șoc hemoragie".În baza sesizării, organele de urmărire penală s-au deplasat la fața locului, ocazie cu care a fost identificată victima -, 25 de ani,. în comuna Moara, sat Moara jud. I, CNP -. Acesta a declarat verbal că a fost înjunghiat de către fratele său mai mic,.
Expertiza medico-legală dispusă și efectuată în cauză, prin Raportul de expertiză medico-legală Al/3506/2008 întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, a concluzionat următoarele:" - a prezentat leziuni traumatice la data de 1.09.2006, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit) latero cervical stâng, pentru care a necesitat circa 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice suferite i-au pus în primejdie viața".
Din verificările efectuate s-a stabilit că în seara zilei de 01.09.2007, - s-a întors de la serviciu la locuința din comuna Moara, sat Moara jud. I, și, având chef să bea ceva, l-a luat cu el la un bar din sat pe fratele său mai mic, . Acolo au băut amândoi bere, iar când barul s-a închis s-au mutat la altul, unde au băut tot bere, iar - vodca și vin, ajungând amândoi acasă în stare de ebrietate, în jurul orei 23.
Este de presupus că datorită vârstei și diferenței de greutate, alcoolul a avut un mult mai mare efect asupra lui decât asupra fratelui sau.
La întoarcerea acasă, cei doi l-au văzut pe tatăl lor, căzut în bucătărie, beat și prezentând urme de violență, - presupunând că a fost bătut de către vărul său,. - s-a gândit imediat să se ducă să-i ceara socoteală acestuia, moment în care, surescitat din cauza băuturii, a cerut să meargă el să-l bată, dar nu a vrut să îl ia. a insistat, au început să se înjure, și fratele său a început să-l lovească cu palma peste față. În acel moment, a plecat în bucătărie și, aflându-se sub influența alcoolului consumat, s-a gândit să se răzbune pe fratele său care tocmai îl bătuse, și a luat un cuțit de bucătărie.
Având cuțitul în mână, s-a îndreptat către fratele lui, care deși l-a văzut, nu a crezut nici un moment că va fi lovit, dar odată ce a ajuns foarte aproape de el, a ridicat cuțitul și l-a lovit în zona gâtului. Învinuitul declară că n-a știut unde l-a lovit, că probabil în umăr, și imediat după comiterea faptei a fugit de acasă, având cuțitul la el.
a suferit un șoc hemoragie și a fost transportat de urgență la spital, numai faptul că a ajuns în timp util fiind de natură a îi salva viața întrucât pierduse o cantitate mare de sânge. Ulterior, la fața locului s-au deplasat organele de poliție și împreună cu familia au mers și l-au găsit pe învinuit care era pe malul râului ce traversează comuna.
., la data săvârșirea faptei abia împlinise vârsta de 14 ani, astfel că în cauză a fost obligatorie efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă la data comiterii faptei avea discernământ.
Cu ocazia examinării psihiatrice s-a constatat că acesta prezintă"tulburare severă de conduită pe fond de consum abuziv de alcoolșiintelect de limită, cu o structurare dizarmonică a personalității.
Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".
Pe parcursul desfășurării cercetărilor învinuitul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta pentru care este cercetat.
Situația de fapt a fost reținută prin actul de sesizare, pe baza următoarelor mijloace de proba: proces verbal de sesizare a organelor de cercetare penala, proces verbal de cercetare la fata locului, foaie de observație nr-.1781/4.09.2006 a Spitalului Clinic de Urgenta de Chirurgie Plastica si B, raport de expertiza medico legala psihiatrica nr.A1/10244/2006 din 3.11.2006 al INML Minovici B, raport de expertiza medico legala A- al " Minovici" B, declarație parte vătămata, declarații martori, declarații inculpat.
În cadrul cercetării judecătorești a fost întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și depus la dosar referatul de evaluare privindu-l pe inculpat, au fost audiați inculpatul, partea vătămată, martorii (fostă ) și, au fost depuse înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza judecății, precum și dispozițiile legale incidente, Tribunalul a reținut următoarele: în seara zilei de 31.08.2006, inculpatul, în vârstă de 14 ani, împreună cu fratele său, partea vătămată, în vârstă de 22 de ani, au consumat împreună băuturi alcoolice, cel puțin la un local din comuna Moara, jud. I (declarațiile inculpatului și părții vătămate nu corespund întru totul cu privire la numărul de localuri și la tipul de băuturi alcoolice pe care fiecare din cei doi le-a consumat, variații constatându-se și între declarațiile inculpatului date la momente procesuale diferite). Martorul a menționat în faza urmăririi penale, că frații erau sub influența băuturilor alcoolice când au venit, în data de 31.08.2006, în jurul orelor 23:00, în barul aparținând 99 Greci, din comuna Moara. Audiat fiind, însă, în cadrul cercetării judecătorești, acesta a declarat că nu își amintește dacă inculpatul și partea vătămată i-ar fi creat impresia că sunt sub influența băuturilor alcoolice. A pretins martorul că nici nu își mai amintește faptul că ar fi dat declarația aflată la dosarul de urmărire penală, din cuprinsul căreia i s-a dat citire pasajului referitor la starea de ebrietate a părților, dar prezentându-i-se declarația în cauză, și-a recunoscut scrisul și semnătura. Tribunalul a apreciat că declarația din faza urmăririi penale este conformă cu realitatea ( de altfel, nici în faza judecății, martorul nu a contestat faptul că părțile ar fi fost în stare de ebrietate, ci doar a precizat că nu își amintește), declarația din faza judecății putând fi rezultatul uitării intervenite în intervalul de timp destul de care a trecut de la faptele cu privire la care a fost audiat ( mai mult de 3 ani; pe de altă parte, în faza urmăririi penale, declarația a fost dată la nici 24 de ore de la momentul când inculpatul și partea vătămată fuseseră văzuți de martor în localul respectiv), sau al incapacității martorului de a face o declarație pe care o aprecia ca fiind în dezavantajul inculpatului, în chiar prezența acestuia, în condițiile în care tocmai declarase că sunt prieteni. Se observă că declarația de la dosarul de urmărire penală a fost dată în cu totul alte împrejurări, și anume, în fața organelor de poliție, nu și a părților implicate în incident, la scurt timp de la agresiunea exercitată de inculpat asupra părții vătămate, când impactul emoțional asupra celor care aflaseră de incident era mult mai puternic.
Din declarațiile concordante ale inculpatului și părții vătămate a rezultat că, ajunși acasă, l-au găsit pe tatăl lor, numitul, căzut la pământ, ajungând la concluzia că a fost agresat de un văr al acestuia. Între cei doi frați a izbucnit un conflict pornind de la refuzul părții vătămate de a-i permite fratelui său să îl însoțească la locuința celui care l-ar fi agresat pe tatăl său și căruia vroia să îi ceară socoteală. Partea vătămată și inculpatul au declarat în faza urmăririi penale în fața procurorului că partea vătămată l-a lovit pe inculpat pentru a-l împiedica să îl însoțească la locuința celui care l-ar fi lovit pe tatăl său.
Martorul ( actualmente ) care i-a văzut pe cei doi în noaptea de 31.08 spre 01.09.2006 în curtea imobilului părinților lor, și care a văzut și momentul lovirii părții vătămate cu un cuțit de către inculpat, a menționat că atât partea vătămată cât și inculpatul erau în stare de ebrietate.
Din declarațiile inculpatului și părții vătămate a rezultat că inculpatul, după agresarea sa, a mers în bucătărie de unde a luat un cuțit, s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o cu cuțitul în zona gâtului. Partea vătămată nu a întreprins nimic pentru a evita lovitura, fiind surprinsă de faptul că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, deși a văzut că acesta a venit cu un cuțit. Și martora (actualmente ) a menționat că a văzut cuțitul din mâna inculpatului, adăugând că acesta ar fi aplicat lovitura în momentul în care a trecut în fugă pe lângă partea vătămată.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și, unde a fost internată în perioada 01.09-04.09.2006. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. A-, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-ar fi putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător ( posibil cuțit), laterocervical stâng, posibil în data de 31.08.2006 sau 01.09.2009, partea vătămată necesitând 12-14 zile de îngrijiri medicale. S-a mai concluzionat că leziunile traumatice au pus în pericol viața victimei.
Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. 1) lit. c), cu aplic. art. 99.Cod Penal Astfel, acțiunea inculpatului de a-i aplica o lovitură părții vătămate cu cuțitul în zona laterocervicală stânga, secționându-i parțial artera carotidă comună (conform nr. reg. 1781 eliberată de Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și ), a fost aptă de a produce urmarea imediată specifică infracțiunii de omor, și anume, decesul victimei. Așa cum s-a menționat anterior, concluziile raportului de expertiză medico-legală au fost în sensul că leziunile produse părții vătămate i-au pus acesteia viața în pericol. Singurul motiv datorită căruia nu a survenit decesul părții vătămate, în ciuda hemoragiei suferite, a fost acela al intervenției prompte și adecvate a cadrelor medicale. Prin urmare, în cauză, deși acțiunea specifică elementului material al infracțiunii de omor a fost săvârșită, aceasta nu a produs urmarea imediată constând în decesul victimei, datorită intervenției unor terți, fiind întrunite, în acest fel, condițiile unei tentative fără efect ( art. 20 alin. 1 teza finală Cod Penal)
Reținerea formei calificate a infracțiunii de omor se justifică prin întrunirea în cauză a condițiilor elementului circumstanțial prev. la alin. 1)lit. c) al art. 175.Cod Penal, victima, frate cu inculpatul, fiind rudă apropiată a acestuia, în sensul art. 149 alin. 1)
Cod PenalÎn ceea ce privește latura subiectivă, instanța a apreciat că se poate reține cel puțin o intenție indirectă, inculpatul acceptând posibilitatea producerii decesului, față de obiectul vulnerant folosit și zona în care a fost aplicată lovitură. Este adevărat că inculpatul a pretins că ar fi vrut să îl lovească în urmăr, dar că, din greșeală, a nimerit gâtul fratelui său, însă declarația sa nu se coroborează cu alte mijloace de probă, conform art. 75.C.P.P. De altfel, chiar dacă s-ar accepta că inculpatul nu a direcționat foarte precis lovitura, acesta a acceptat posibilitatea de a-l lovi pe fratele său într-o regiune vitală a corpului, cum s-a și întâmplat.
Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, lovitura cu cuțitul fiind aplicată de inculpat după ce atacul victimei, constând în loviturile aplicate de fratele său, luase sfârșit.
Tribunalul a reținut în încadrarea juridică și prevederile art. 99.Cod Penal, fapta fiind săvârșită la o dată când inculpatul, născut la 08.06.1992, avea vârsta de 14 ani. În cauză este întrunită condiția, prev. de art. 99 alin. 2) Cod Penal, a răspunderii penale a minorului cu vârsta între 14 și 16 ani, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10244/2006 concluzionând că inculpatul a săvârșit cu discernământ fapta pentru ce face obiectul cauzei.
Pentru a alege aplicarea față de inculpat, a unei măsuri educative sau unei pedepse, Tribunalul a ținut cont de criteriile prev. de art. 100.Cod Penal, dar și de dispozițiile ce reglementează măsurile educative. Astfel, măsura educativă a mustrării, ar echivala cu o nesancționare a unei fapte deosebit de grave, cu atât mai mult cu cât, atât din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, dar și din referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, a rezultat că inculpatul nu apreciază că ar fi comis o faptă gravă, și nu încearcă un sentiment puternic de vinovăție. Astfel, potrivit mențiunilor din cuprinsul nr. 19543/1057- medicală din 18.09.2006 a Spitalului Profesor Doctor, citate și în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, "adolescentul minimizează comportamentul său și, deși confirmă că îi pare rău, nu se observă o dispoziție depresivă sau trăiri de vinovăție". În cuprinsul referatului de evaluare se menționează că "referitor la urmările și implicațiile infracțiunii săvârșite, minorul apreciază faptul că fratele său a necesitat doar trei zile de spitalizare, ceea ce reprezintă pentru el o întâmplare cu efecte minore".
Întrucât măsura educativă a libertății supravegheate este absolut determinată de legiuitor sub aspectul duratei, de un an, pe întreaga durată de un an trebuind ca persoana condamnată să fie minoră, s-a constatat că în cazul inculpatului nu se mai poate lua această măsură, inculpatul având deja la data pronunțării prezentei, vârsta de 17 ani.
Se observă că prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10244/2006, se recomandă luarea măsurii educative prev. de art. 104.Cod Penal, și anume, internarea într-un centru de reeducare. Tribunalul a apreciaat că o astfel de măsură educativă este prea blândă în raport cu gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite. Tribunalul a apreciat că nu se justifică aplicarea măsurii educative prev. de art. 105.Cod Penal, în condițiile în care medicii legiști nu au considerat că starea psihică a inculpatului ar impune un tratament medical special sau un regim special de educație.
În consecință, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea. Pentru a determina limitele de pedeapsă la care se va raporta cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, Tribunalul a făcut mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 109.Cod Penal, și apoi ale art. 21 alin. 2) Cod Penal S-a avut în vedere faptul că legiuitorul a stabilit un regim sancționator special pentru minori. În condițiile în care infracțiunea de omor calificat este sancționată în cazul majorilor cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, limitele de pedeapsă în cazul minorilor sunt 5 și, respectiv, 12 ani și 6 luni închisoare. Deși o durată de două ori mai mică decât 15 ani, ar fi 7 ani și 6 luni, minimul special în cazul unui inculpat minor este de 5 ani, față de teza aII-a a art. 109 alin. 1) Având Cod Penal în vedere că în cauză a fost reținută forma tentată a infracțiunii de omor calificat, minimul și maximul speciale stabilite mai sus, se vor reduce la J, ajungându-se la un minim special de 2 ani și 6 luni și la un maxim special de 6 ani și 3 luni închisoare.
Tribunalul a apreciat că se impune reținerea, ca și circumstanță agravantă judecătorească, potrivit art. 75 alin. 2) Cod Penal, săvârșirea faptei în stare de beție voluntară, în contextul unei obișnuințe a inculpatului de a consuma băuturi alcoolice, în ciuda vârstei fragede.
Tribunalul a reținut, însă, în beneficiul inculpatului, circumstanța atenuantă judecătorească prev. de art. 74 alin. 1) lit. c) Cod Penal, ca urmare a atitudinii acestuia după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea sa în fața organelor judiciare la solicitarea acestora și atitudinea sinceră.
Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile circumstanței atenuante legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b) Cod Penal, loviturile aplicate de partea vătămată pentru a împiedica implicarea într-un conflict, posibil violent, a fratelui său mai mic, neavând o gravitate suficientă pentru a produce o tulburare sau emoție suficient de puternică astfel încât să justifice, în replică, agresarea acesteia cu un cuțit, într-o zonă vitală, cu consecințe posibile din cele mai grave în privința vieții acesteia.
Tribunalul a coborât pedeapsa sub minimul special, cu respectarea prev. art.76 alin. 1) lit. d) Cod Penal, aplicând o pedeapsă mai apropiată de minimul special decât de minimul general, având în vedere gravitatea sporită a faptei.
În baza art. 71.Cod Penal, Tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a și lit. b) Cod Penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei, dar nu mai devreme de împlinirea vârstei de 18 ani și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de luni închisoare aplicată prin prezenta. Tribunalul a apreciat că nu se impune interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. c), d) și e) Cod Penal, întrucât prezenta infracțiune nu a fost săvârșită în exercitarea unei funcții, profesii, sau în desfășurarea unei anumite activități de care acesta s-ar fi folosit, iar săvârșirea acestei infracțiuni nu demonstrează faptul că inculpatul ar fi incapabil să exercite în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator. În ceea ce privește dreptul de a alege, Tribunalul a apreciat, având în vedere jurisprudența CEDO dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicere a acestuia, în cazul de față, ar constitui o măsură disproporționată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza Hirst Regatului Unit al Marii Britanii, se menționează că încalcă prevederile articolului sus-menționat o interzicere automată a dreptului de a alege în autoritățile legiuitoare, decurgând exclusiv din condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de natura infracțiunii, de împrejurările săvârșirii acesteia. S-a apreciat ca proporțională o astfel de interdicție, în situațiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcție publică deținută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democrației.
La stabilirea datei de la care își va produce efectele interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a și lit. b) Cod Penal, Tribunalul a avut în vedere prev. art. 4142alin. 3) și C.P.P. Decizia în interesul legii nr. LI/2007
Deși pentru infracțiunea de omor calificat legiuitorul a prevăzut obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 109 alin. 3) Cod Penal, potrivit cărora pedepsele complementare nu se aplică minorului.
În baza art. 88.Cod Penal, Tribunalul a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de 01.09.2006, timp de 10 ore, de la ora 12:00, până la ora 22:00.
Tribunalul nu a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în condițiile în care, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10244/2006, medicii legiști nu au considerat că starea psihică a inculpatului ar impune un tratament medical special sau un regim special de educație, nerecomandând luarea măsurii educative prev. de art. 105.Cod Penal
Tribunalul a lua act că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 346.C.P.P. rap. la art. 313 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 și art. 998.civ, Tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și și, în consecință, îl va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1189,74 lei reprezentând despăgubiri civile. Tribunalul a avut în vedere decontul de cheltuieli depus la dosar de partea civilă ( fila 22 dosar -.
Deși, potrivit Codului civil ( art. 1000 alin. 1 și 2 ), exista posibilitatea angajării răspunderii civile delictuale solidare a părinților împreună cu copii lor minori care locuiesc cu aceștia, Tribunalul nu va dispune obligarea părinților inculpatului, în solidar cu inculpatul minor, la acoperirea prejudiciului cauzat Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și, întrucât, în procesul penal, acțiunea civilă se exercită împotriva inculpatului și părților responsabile civilmente. Or părinții inculpatului minor nu au avut în prezenta cauză calitatea de părți responsabile civilmente, în condițiile în care partea civilă nu a solicitat introducerea acestora în cauză în această calitate. Tribunalul apreciază că dispozițiile art. 16 alin. 1) C.P.P. potrivit cărora " introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu", trebuie interpretate în sensul că această introducere a persoanei responsible civilmente în cauză din oficiu se poate face doar în acele ipoteze, prev. de art. 17.C.P.P. în care acțiunea civilă se exercită din oficiu, acestea nefiind incidente în cazul de față. În celelalte ipoteze, este deplin aplicabil principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, partea civilă fiind cea care precizează împotriva cui înțelege să formuleze acțiunea civilă pe care o exercită în procesul penal. Tribunalul are în vedere prev. art. 721.proc civ, rap. la art. 112 pct. 1) proc.civ. În cazul de față, prin adresa nr. 5301/09.09.2009 ( fila 21 dosar -), partea civilă nu a făcut precizarea că ar dori să exercite acțiunea civilă și împotriva părinților inculpatului, în calitate de părți responsabile civilmente. Din analiza dispozițiilor legale, și anume, a art. 76 alin. 2) C.P.P. rezultă că organelor judiciare le revine doar obligația de a încunoștiința persoana vătămată că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit și o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă, și că, declarația de participare în proces ca parte vătămată sau ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe, până la citirea actului de sesizare. Prin urmare, instanța nu are obligația de a atrage atenția asupra faptului că acțiunea civilă, în cazul inculpatului minor, se poate exercita și împotriva părinților, ca părți responsabile civilmente. Persoana vătămată, legal citată, are posibilitatea de a se prezenta pentru studierea dosarului, ocazie cu care, constatând că în cauză se poate pune și problema unei răspunderi civile delictuale a părinților pentru fapta copilului, poate solicita, în termen legal, introducerea acestora în cauză ca părți responsabile civilmente. De altfel, din cuprinsul adresei emise de instanță, aflată la fila 20 dosarului nr-, se deducea că infracțiunea ar fi fost săvârșită de un inculpat minor, în încadrarea juridică menționată fiind reținute și prev. art. 99.
Cod PenalÎn baza art. 191 alin. 1) p Cod Penal, Tribunalul a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Termenul de apel, de 10 zile, curge și pentru inculpatul minor prezent la dezbateri de la pronunțare, deși, potrivit art. 360 alin. 1) și 2) C.P.P. acestuia i se comunică o copie a dispozitivului, și ulterior, o copie a sentinței penale, întrucât art. 363 alin. 3) nu C.P.P. îl enumeră și pe inculpatul minor printre cei pentru care termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv dacă nu au fost prezenți la pronunțare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inc. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului motivând că stabilirea acestuia la minimul special de 5 ani închisoare nu se justifică în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpat, iar față de afecțiunile psihice ale acesteia se impune obligarea inculpatului la tratament medical pe perioada executării pedepsei, măsura de siguranță prev. de art. 113 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a solicitat invocându-se dispozițiile art. 100 alin. 2 cod civil obligarea inculpatului minor în solidar cu părinții la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Inculpatul invocând circumstanțele sale personale cât și starea de sănătate a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acesteia.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată fondat doar apelul parchetului pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de acesta și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele administrate.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și în mod judicios s-a reținut, alături de circumstanța agravantă a săvârșirii faptei îns tare de beție voluntară și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal care se justifică în cauză prin atitudinea sinceră a inculpatului și prezenta acestuia în fața organelor judiciare la fiecare chemare, circumstanță căreia i s-a dat o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special.
În raport de toate aceste criterii, reținute și motivate în cauză de instanța de fond, se constată că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 Cod penal situație în care se constată neîntemeiate criticile formulate în speță sub acest aspect de către parchet și inculpat.
În cauză nu se impune obligarea inculpatului la tratament medical pe perioada executării pedepsei, în speță nefiind îndeplinite cerințele art. 113 Cod penal atâta timp cât, acesta nu a comis fapta datorită unei intoxicări cronice prin alcool, fapt stabilit și prin raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză care a concluzionat că inculpatul prezintă tulburare de conduită pe fond - consum abuziv de alcool și intelect de limită ( 29 dosar ), fără a face vreo referire la existența unei intoxicări cronice prin alcool.
În raport de dispozițiile art. 1000 alin. 2 Cod civil, faptul că inculpatul era minor la data comiterii faptei și în cauză există o parte civilă se constată că se impune ca acoperirea despăgubirilor civile să se dispună prin obligarea inculpatului în solidar cu părinții săi, în calitate de părți responsabile civilmente.
Ca urmare se reținem că, doar sub acest aspect apelul declarat de parchet este întemeiat și urmează a fi admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Dispune obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente și către Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și la 1187,74 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, pentru considerentele arătate, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, declarat împotriva sentinței penale nr. 1024/07.12.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția Penală, în dosarul nr-
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând.
Obligă pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente și Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, și la 1187,74 lei despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge, ca nefondat apelul inculpatului pe care îl obligă la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-29.03.2010
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță
